1,650 matches
-
dispoziția mesagerilor cerești, împlinind porunci divine prin munca lui de artist, realizăm cât de aproape în raport cu idealul estetico-religios blakean se găsesc definițiile sus-citate. Blake însuși ne îndeamnă să regândim paradigmă profetica tradițională, pe care el o echivalează cu un model vizionar.33 Astfel, în Annotations to An Apology of the Bible by R. Watson, Blake se aventurează să afirme că "Prophets în the modern sense of the word have never existed. [...] a Prophet is a Seer not an Arbitrary Dictator" (E
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
numită poezie (subl. în text, n.m.)" (1989, p. 85). Previzibil, geniul este complet liber de eroare, precum Blake punctează în Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds: "Genius hâș no Error it is Ignorance that is Error" (E: 652). Vizionarul englez merge mai departe, negând ideea oricărei dezvoltări sau evoluții în ceea ce privește tendințele și abilitățile artistice. Blake susține o teza a insularității estetice, în conformitate cu care orice continuitate a tradiției este întreruptă atâta timp cât maeștrilor contemporani, care merg pe urmele unor predecesori iluștri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Fără îndoială, Urizen este personajul cel mai conștient de sine din toată galeria mitologica a poetului. Totuși, este la fel de evident că el nu substituie eul creator, ci ego-ul poetic, mândru și muncit de orgolii. Iar acest étalage de moi din partea vizionarului nu trebuie să ne surprindă. După cum observa John Beer, "Blake nu recunoștea necesitatea umilinței [...] și izolarea poziției sale făcea puțin probabilă recunoașterea, de către poet, a propriilor pretenții de geniu drept arogante sau închipuite" (1993, p. 84). Și Peter Ackroyd notează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
identitate divină", meditează asupra destinului ego-ului și ajung la concluzia că acesta, asimilat țărânei, deci neantului, poate și trebuie să dispară. Faptul este un corolar al tezei că identitatea supremă (care este și finalitatea lui Blake din ipostază de artist vizionar) caută integrarea, nu insularitatea, astfel că ea se vede constrânsa să respingă tentativele repetate ale ego-ului de a submina unitatea ontologica primordială: "The Eternals said: What is this? Death / Urizen is a clod of clay" (E: 74). Polemică în turbionul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
să ca individ material sau că ego autocentrat" (1954, p. 106). Pe aceeași linie de argumentație, Maritain este de părere că actele poetice sunt complet dezinteresate și, prin urmare, resping orice implicare a ego-ului, care este forma coruptă a intelectului vizionar. În ultimă instanță, eul dispare doar pentru a renaște în corpul subtil al operei de artă duse la bun sfârșit: "Astfel, prin necesitatea naturii sale, activitatea poetica este, în sine, dezinteresata. Eul creator deopotrivă se dezvăluie și se sacrifică, deoarece
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sine a lui Blake se extinde dincolo de conotațiile textuale și de relațiile intertextuale, într-un domeniu al salvării colective, fiindcă artistul nu se limitează la un mediu solipsistic. În termenii lui Mary Lynn Johnson, autoreprezentarea lui Blake în ipostaza de vizionar "este mai mult decât un artificiu retoric solicitând reacții critice obișnuite. Scopul său este acela de a schimba vieți, astfel încât, grație acelor vieți salvate, o națiune sau o lume să poată fi mântuite" (2003, p. 247). În încheiere, ar fi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Unii critici resping ideea că viziunile blakeene sunt inspirate de agenți transcendenți și reformulate de forță imanenta a imaginației proprii, înclinând să le considere doar fructul înspăimântătoarelor rătăciri ale unei minți bolnave. Această atitudine are ca efect respingerea universului sau vizionar, considerat drept cabinetul de obsesii al unui lunatic nefericit, căruia i s-ar recomandă tratament de specialitate. În 1924, Arthur Symons rupe nodul gordian cu două fraze ironice: "Încă sunt persoane care se întreabă în mod serios dacă Blake era
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Blake. Astfel stau lucrurile cu volumul Blake's Prophetic Psychology (1983), semnat de Brenda S. Webster. Autoarea, care pornește de la premisa, abuzivă, ca Blake este nebun, se grăbește dintru început să respingă tentativele numeroșilor exegeți de a-l reabilită pe vizionar, pe care-i acuză de... molipsire, ca și cum insanitatea ar putea fi contagioasă: "în eforturile lor de a reduce distanță dintre Blake și cititor și de a se îndepărta cât se poate de mult de ideea că era nebun, criticii s-
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de vedere legal, fiindcă era pe deplin conștient de natură și de semnificația actelor sale" (1924, p. 210). Mai mult, Damon adaugă, odată ce un critic îl etichetează pe Blake drept nebun, trebuie să procedeze întocmai și în cazul tuturor celorlalți vizionari (1924, p. 211), o aserțiune care pare a fi ecoul unei afirmații blakeene din [The Laocoön], potrivit căreia "există State în care toți Vizionarii sunt socotiți Nebuni" (E: 274). La rându-i, Hoxie Neale Fairchild subliniază că Blake "era cu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
critic îl etichetează pe Blake drept nebun, trebuie să procedeze întocmai și în cazul tuturor celorlalți vizionari (1924, p. 211), o aserțiune care pare a fi ecoul unei afirmații blakeene din [The Laocoön], potrivit căreia "există State în care toți Vizionarii sunt socotiți Nebuni" (E: 274). La rându-i, Hoxie Neale Fairchild subliniază că Blake "era cu siguranță un nevrotic a cărui minte, în bine sau în râu, devia mult de la normă; dar el nu și-a pierdut niciodată controlul facultăților
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un agent extern). În continuare, voi aplică toate aceste premise teoretice asupra operei profetice a lui Blake. Voi incepe prin a încerca să aduc o serie de clarificări suplimentare asupra ideii de "imaginație", așa cum transpare ea din textele semnate de vizionarul englez, având, simultan, în vedere, precum corect sugerează Andrew J. Welburn, "nu doar puterea imaginii, ci și problemele dificile care se ivesc atunci cand poezia atinge limitele imageriei și ale reprezentării" (1989, p. 15). Pentru a-i pătrunde înțelesul ultim, Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
rațională de tip subiect-obiect. Ea deschide o nouă dimensiune a cunoașterii, dimensiunea înțelegerii în relație cu preocupările noastre ultime și cu misterul ființei" (1967, I, p. 115). Forjând o abordare inedită a inspirației, Maritain susține că artistul (y compris poetul vizionar, m-aș grăbi să adaug) poate crea doar prin pătrunderea într-un spațiu subiectiv, internalizat în procesul ce preceda creația artistică propriu-zisă73. Legând experiență poetica de intuiția poetica, Maritain ajunge să descrie un moment de inspirație supremă, ce implică pansenzorialismul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
acestuia, se pot identifica două elemente: vocea, că motorul prin excelență al stării de afflatus, si eul creator, ca recipient uman al viziunii. Inspirația este, astfel, reificata de factorii indefiniți sau, precum vom urmări în continuare, definiți, care declanșează procesul vizionar. Un exemplu elocvent al inspirației de origine indefinita ("immediate Dictation", cu sintagma favorită a lui Blake) este elaborarea poemului epic Milton. Într-o scrisoare către Thomas Butts și datata 25 aprilie 1803, Blake declară: "I have written this Poem from
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
of a long Life all producd without Labour or Study" (E: 728-729). Fragmentul este relevant mai ales pentru a demonstra caracterul irezistibil al inspirației, care are capacitatea de a subordonă energia eului creator, forțându-l pe ultimul să slujească scopului vizionar transcendent. Cititorul trebuie, de asemenea, să remarce leitmotivul suspensiei temporale, în care rezidă "momentul inspirației", natural expandabil și fertil. Inspirația indefinita, ca ferment al transelor vizionare, îi permite eului creator să genereze un poem conform unor standarde de precizie aproape
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În Annotations to An Apology for the Bible, Blake consideră că inspirația creează poeme de "imposibilități probabile". Dacă aruncăm o privire mai atentă la acest subtil joc de cuvinte, înțelegem că el nu se reduce la un simplu paradox. Artistul vizionar percepe datele furnizate de agenții spirituali ca fiind superioare celor livrate de experiență istorică: "If Moses did not write the history of his acts. it takes away the authority altogether it ceases to be history & becomes a Poem of probable
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
astfel în biblia iadului, care reprezintă, în expresia lui Frye, "Biblia așa cum o citea Blake" (1976, p. 244). Într-o scrisoare către Dr. Trusler, datata 16 august 1799, Blake vorbește cu nonșalanta despre regulile prestabilite ale creației artistice, sugerând că vizionarul nu are nicio libertate de opțiune; din contră, el trebuie să se supună poruncii aducătorului de inspirație. A acționa altfel înseamnă a bloca declanșarea procesului vizionar: "în this which I send you have been compelld by my Genius or Angel
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
august 1799, Blake vorbește cu nonșalanta despre regulile prestabilite ale creației artistice, sugerând că vizionarul nu are nicio libertate de opțiune; din contră, el trebuie să se supună poruncii aducătorului de inspirație. A acționa altfel înseamnă a bloca declanșarea procesului vizionar: "în this which I send you have been compelld by my Genius or Angel to follow where he led [...]" (E: 701). Apoi, într-o epistola către Hayley, datata 6 mai 1800, artistul își cere iertare pentru rătăcirile sale entuziaste, amintind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și nu o face decât pentru Spirite -, el vede cuvintele zburând prin cameră în clipa în care le-a notat pe hârtie. Cartea este, apoi, publicată" (Bentley, Jr., 1975, p. 29). Un autor anonim enumeră cu răbdare numele unor companioni vizionari ai lui Blake și, înzestrat probabil cu o natură binevoitoare, se abține de la orice ironie: "Purta conversații cu Michelangelo, ba chiar și cu Moise [...]. Semiramida era adesea prezenta în carne și oase înaintea lui; stătea de vorbă cu Cleopatra și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cât și memoriilor contemporanilor artistului, fiindcă toate documentele păstrate relevă același lucru: Blake experimentează stări vizionare, pe care apoi le traduce în opere de artă, prin medierea comună a inspirației și a imaginației. Mai mult, artistul se autoportretizează drept un vizionar; prin urmare, pentru a-i înțelege demersul, trebuie investigat nu numai profilul operelor sale, ci și dimensiunea experiențială care preceda procesul de creație artistică, oricât de circumspect ar fi criticul în privința acestor premise. 3.1. Prolegomena. Mediul religios blakean Nu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
termeni dialectici: "negând opozițiile, ea le unește prin aceea că face posibilă tranziția uneia în cealaltă și obține astfel nu o anulare a contrariilor, ci o genuina coincidentia oppositorum" (1967, p. 215). În fine, Andrew J. Welburn definește un poem vizionar (iar compozițiile lui Blake intra integral în această categorie) că pe o operă ce "încearcă să-și creeze propriul înțeles sau să descopere un tipar al adevărului mai curând decât să acționeze în interiorul unui model de idei acceptat" (1989, p.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
opinia mea, printr-o puternică apetenta ascensionala, împinsă aproape până la obsesie: personajele apar, adesea, ca dansatori sublimi, al căror element primordial este aerul și a caror unică preocupare este zborul către înălțimi 121. Această contribuie, în chip decisiv, la caracterul vizionar al operelor sale grafice, prin aceea că reușește să stabilească o punte de comunicare subtilă între imanent și transcendent, între lumea contingentului și cea a eternității (în acest sens, estetică lui Blake intra în coliziune frontală cu concepția artistică academizanta
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
descrisă anterior, a început deja (1984, p. 11). Desigur, viziunea blakeană a istoriei este determinista în cel mai înalt grad: există un scenariu în trei pași care se regăsește în cărțile profetice 135 și, daca este să-i dăm crezare vizionarului, semnele Apocalipsei sunt vizibile pretutindeni 136. Blake nu numai că interpretează Biblia că pe un text poetic, precum precizează David Jasper, ci și respinge orice acuzație că ea ar fi "discreditata și coruptă că scriptură" (1999, p. 18). Astfel, textele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aflate în perfect acord cu propriile convingeri vizionare. Caracterul autentic al textelor veteroși neotestamentare este subliniat în [A Vision of the Last Judgment]: "the Hebrew Bible & the Greek Gospel are Genuine Preservd by the Saviours Mercy" (E: 555). În consecință, vizionarul pune un semn de egalitate între creștinism și arta (care este "copacul vieții"), scriind, în [The Laocoön], ca Isus, "corpul etern al omului", își face simțită prezența în opera de artă (E: 273) și chiar că Vechiul și Noul Testament sunt
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
medierea religiei. Ideea că Biblia este un mijlocitor al contemplației se regăsește și în poezia lui Friedrich Hölderlin. În Patmos, apare același scenariu blakean al oamenilor înnobilați de codul sacru, care acționează deopotrivă că stimulator estetic și ca factor inductor vizionar: "Wenn aber, als / Von schwellenden Augenbraunen / Der Welt vergessen / Stilleuchtende Kraft aus heiliger Schrift fällt, mögen / Der Gnade sich freund, sie / Am stillen Blicke sich üben" (1946-1985, ÎI, p. 171). Dar trebuie să recunoaștem deschis că limbajul profetic blakean face
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
contribuie la metamorfozarea viziunii empirice în avatarul sau estetizat, făcând deci posibilă emergentă operei de artă. Timpul și spațiul, cei doi modelatori de conștiință, sunt modificate în chip radical, iar componentele lor eratice sunt omogenizate de subiectul uman pe parcursul actului vizionar, după cum observa cu subtilitate Amala M. Hanke: "conștiința spațiotemporală subiectivă constituie o forță integratoare, capabilă să unifice dimensiunile spațială și temporală într-o experiență de întrepătrundere omogena a duratei, a continuității și a spațialității. [...] În momente privilegiate, constiinta subiectivă poate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]