1,128 matches
-
deoarece acolo s-a realizat joncțiunea cu trupele tătare și cele suedeze, conduse de Carol al XII-lea. La 27 iunie, hanul tătarilor din Crimeea, Devlet Ghirai al II-lea (1708-13), a sosit în tabăra otomană împreună cu armata sa. Marele vizir i-a trimis pe tătari, ca o avangardă, în întâmpinarea armatei ruse. Scopul era acela ca „"atacând noaptea tabăra ghiaurului cel blestemat, s-o facă una cu pământul"”. În data de 24 iunie, țarul Petru a ajuns la Iași, unde
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de a nu se instaura în Moldova o dinastie domnitoare, i-a atras acestuia surghiunul la Soroca și, mai apoi, întemnițarea la Kiev. La 27 iunie 1711, a fost adus, în tabăra otomană de la Isaccea, Nicolae Mavrocordat pe care marele vizir „"îmbrăcându-l în caftan l-au făcut bei la Iași"”. După ce otomanii au ajuns la Dunăre, planul de acțiune al armatei ruse a trebuit să fie modificat. Noua strategie prevedea ca forțele principale, sub comanda țarului, să înainteze spre sud
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
o compuneau, 700 fuseseră uciși sau răniți. Pierderile armatei ruse, încursul acestei operațiuni, au fost estimate la 100 de morți și 300 de răniți. Cucerirea Brăilei a avut o însemnătate mare în derularea tratativelor de pace de la Stănilești. Astfel, marele vizir, care aflase de căderea Brăilei înaintea țarului, se simțea amenințat de un eventual atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
avut o însemnătate mare în derularea tratativelor de pace de la Stănilești. Astfel, marele vizir, care aflase de căderea Brăilei înaintea țarului, se simțea amenințat de un eventual atac al generalului Rönne. Acesta a fost unul din motivele pentru care marele vizir a acceptat propunerile de pace ale lui Petru cel Mare, deșiputea obține mult mai mult. Armatele otomane, ajunse pe malul Prutului, beneficiau și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
din încercuire, țarul a convocat un consiliu de război, în ziua de 21 iulie, în care s-a hotărât trimiterea de soli pentru încheierea păcii. În tabăra otomană a fost trimis un „negociator din naștere”, prințul Piotr Șafirov. Spre deosebire de marele vizir, hanul tătar și regele suedez Carol al XII-lea erau adversari ai încheierii păcii. Astfel, hanul era de părere că „acest ghiaur folosește multe șiretenii și viclenii”. În cele două consilii de război ținute în data de 21 iulie, s-
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
vor accepta să încheie pace, trupele ruse să mai facă încă o încercare de a ieși din încercuire. Însă, chiar după terminarea celui de al doilea consiliu, în tabăra rusă a sosit P. Șafirov care a adus vestea că marele vizir a acceptat să încheie pacea. Pacea prevedea ca „țara otomanilor să rămână întreagă”. Este vorba de retrocedarea teritoriilor cucerite de ruși în timpul războiului dintre Poartă și Liga Sfântă. Baltacı Mehmed pașa mai cerea „ca regele Suediei să ajungă în siguranță
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
care și Ianus), 14 colonei, 22 locotenenți colonei și 165 de căpitani, considerați răspunzători de insuccesul campaniei. După retragerea armatei ruse, mulți moldoveni, adăpostiți în păduri, au continuat să lupte. Pentru a-i face pe aceștia să înceteze lupta, marele vizir a eliberat toți prizonierii care nu fuseseră duși încă în afara teritoriului Moldovei. Deși armata rusă a suferit o înfrângere, campania de la Prut din anul 1711 nu poate fi considerată o catastrofă, din mai multe motive. În primul rând, trupele țarului
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
deputaților s-a întrunit două zile mai târziu într-o sesiune secret și a votat în unanimitate detronarea sultanului Abdulhamit al II-lea. Fratele mai tânăr al monarhului a devenit noul sultan, iar Hilmi Pașa a fost numit noul mare vizir. Acesta din urmă a demisionat însă pe 5 decembrie 1909, fiind urmat în funcție de Hakki Bei. Comitetul Unității și Progresului a ajuns din nou la putere. Afirmând că mișcarea contrarevoluționară a fost organizată în fapt de sultan, care a îndemnat trupele
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
purtat numele celui mai puternic partid de opoziție - Uniunea Liberală. Nici o lună mai târziu, pe 5 august 1912, parlamentul și-a încetat activitatea ca urmare a izbucnirii Primului Război Balcanic. Guvernul Uniunii Liberale avându-l în frunte pe premierul (marele vizir) Mehmed Kamil Pașa a fost răsturnat de la putere în urma loviturii de stat condusă de liderii CUP Ahmet Cemal Pașa și Ismail Enver Pașa. Pe 23 ianuarie 1913, Enver Pașa a năvălit în frunte mai multor sprijinitori în Sublima Poartă în timpul sesiunii
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
format un nou guvern din membrii CUP, condus de Mahmud Șevket Pașa. Principalul mobil al complotiștilor a fost înfrângerile suferite de otomani în timpul Războaielor Balcanice. Mahmud Șevket Pașa a fost asasinat pe 11 iunie 1913, iar în funcția de mare vizir a fost ales Said Halim Pașa. După Războaiele Balcanice, Imperiul Otoman a devenit un imperiu cu două mari națiuni principale; turcii și arabii. În noile condiții, proporția parlamentarilor din provinciile arabe a crescut de la 23% în 1908 la 27%, iar
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
1914 au dus la câștigarea tuturor mandatelor de către CUP. Întreaga putere s-a aflat până în 1918 în mâinile lui Mehmed Talat Pașa, ministrul de interne, Enver Pașa, ministrul de război, și Cemal Pașa, ministerul marine. Talat Pașa a ajuns mare vizir în 1917. Facțiunea conducătoare din CUP a făcut ca Imperiul Otoman să semneze un acord secret cu Germania, care a dus în cele din urmă la implicarea imperiului în Primul Război Mondial. Soarta imperiului în cadrul Puterilor Centrale a fost pecetluită
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
vitală. Răspunsul lui Soliman a venit în 1532 în fruntea unei armate masive, de peste 120.000 de oameni, să atace Viena. Ferdinand și-a retras armata, lăsând doar 700 de oameni cu tunuri și arme pentru a apăra Kőszegul. Marele vizir al turcilor, Ibrahim Pașa, nu a realizat cât de slab era apărat Kőszegul. Cu toate acestea, datorită conducerii curajoase a căpitanul croat Nikola Jurisic, orașul a respins toate atacurile. Ferdinand și Soliman au semnat un tratat de pace. Ioan Zapolya
Războiul Mic în Ungaria () [Corola-website/Science/323794_a_325123]
-
pe Vânturache și Conina să o ducă în Al Khali, departe de Ankh Morpork și de Universitate. Alături de ei vine și Bagajul, din motive doar de el cunoscute. După căteva peripeții, Vânturache, Conina și Bagajul sunt capturați de Abrim, Marele Vizir al lui Creozot, Califul din Al Khali. Vânturache este aruncat în groapa cu șerpi, unde îl întâlnește pe Nijel " Distrugătorul", un erou barbar care a lucrat doar trei zile și poartă indispensabili din lână pentru că i-a promis acest lucru
Copilul minune () [Corola-website/Science/323281_a_324610]
-
condusă de amiralul Limpus, Misiunea Jandarmeriei Franceze, condusă de generalul Moujen, și Misiunea Militară Germană condusă de Goltz. Misiunea germană a devenit cea mai importantă printre cele trei. Istoria relațiilor militare germano-otomane data de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Marele vizir Halim Pașa și ministrul de război Ahmet Izzet Pașa au fost cei care au inițiat această cooperare militară. Kaiserul Wilhelm al II-lea a ordonat generalului Colmar Freiherr von der Goltz să organizeze misiunea germană în Imperiul Otoman. În ceea ce privește Armenia
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Centrale Otoman. Administrația Datoriei Publice controla cele mai importante surse de venituri ale imperiului. Controlul se extindea chiar și în domeniul stabilirii taxelor agricole din provincii. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said Halim Pașa a anulat capitulațiile, care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru Imperiul Rus,pentru asigurarea legăturilor cu aliații occidentali. Pe
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
păstreze echipajele germane. Pe 21 octombrie s-a anunțat că încă 600 de ofițeri germani urmau să se alăture misiunii lor militare din Imperiul Otoman. Pe 29 octombrie, "Breslau" a bombardat portul rus Feodosia de la Marea Neagră. Pe 2 noiembrie, marele vizir și-a exprimat regretele pentru această operațiune navală. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Sazonov, a declarat în schimb că scuzele au venit prea târziu și că Imperiul Țarist consideră că acest raid este un act de război. Guvernul otoman
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
echipajele până la sfârșitul războiului. Pe 5 noiembrie însă, mai înainte ca să primească răspunsul oficial otoman, guvernele francez și britanic au declarat război Imperiului Otoman. Pe 14 noiembrie, otomanii declarau la rândul lor război Aliaților. Pe 29 octombrie, Aliații prezentaseră marelui vizir Said Halim Pașa o notă, prin care îi avertiza pe otomani că Aliații au semnat o înțelegere cu Egiptul, iar orice acțiuni ostilă împotriva acestuia din urmă putea fi considerată drept o declarație de război. Existau o serie de motive
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
inițiativa guvernului provizoriu rus Comitetul Special Transcaucazian, care urma să înlocuiască organele regionale ale puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3 martie 1918 Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia bolșevică. Bolșevicii acceptaseră prin semnarea acestui tratat de pace să cedeze orașele Batumi, Kars și Ardahan în favoarea otomanilor. Aceste regiuni fuseseră ocupate de Imperiul Rus după victoria
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
forțe regulate, s-au format o serie de miliții, care au dus un război de gherilă împotriva otomanilor. Forțele armenilor au fost plasate pe o linie a frontului care se întindea de la Van la Erzincan. Pe 3 martie 1918, marele vizir Talat Pașa a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk. Rusia bolșevică acceptase prin semnarea tratatului de pace să cedeze Batumi, Kars și Ardahan. Aceste teritorii fuseseră cucerite de ruși în timpul războiului din 1977-1878. În afară de aceste prevederi, exista și o clauză secretă, prin
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
această perioadă, înalta societate otomană a dezvoltat un apetit uriaș pentru lalele, care erau folosite practic în toate ocaziile. Laleaua ajunsese să fie un simbol al aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
aristocrației și privilegiaților. Imperiul Otoman a adoptat noi politici și orientări în timpul conducerii marelui vizir Nevșehirli Damat İbrahim Pașa. În această perioadă a apărut și s-a dezvoltat presa scrisă, iar comerțul și industria au luat un nou avânt. Marele vizir a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre moda grădinilor și a unui stil de viață mai transparent. Marele
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
a fost preocupat de crearea unui climat propice comerțului, care urma în schimb să asigure venituri mai mari la buget. În această perioadă, curtea otomană s-a reorientat spre moda grădinilor și a unui stil de viață mai transparent. Marele vizir era un iubitor al lalelelor, punând bazele unei mode a cultivării lalelelor în grădinile publice și private, modă reflectată și în artă Moda vestimentară a încorporat la rândul ei pasiunea pentru lalele. Lalelele au devenit omniprezente în piețele de flori
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
condusă de judecătorul capitalei prin care prețul lalelelor a fost reglementat. În 1730, Imperiul Otoman a fost atacat de Imperiul Persan. Otomanii s-au dovedit a fi complet nepregătiți. Înfuriate de înfrângerile militare, pe care le puneau pe seama venalității marelui vizir și pe lipsa de interes a sultanului pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
pentru treburile statului, populația și trupele din capital imperiului s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al III-lea l-a sacrificat pe marele vizir, Nevșehirli Damad Ibrahim Pașa, și pe alți câțiva viziri, care au fost executați. Această mișcare a sultanului nu i-a salvat însă domnia. Pe tron s-a urcat nepotul sultanului, Mahmud I. Victoria rebeliunii lui Patrona Halil și detronarea sultanului
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]
-
s-au revoltat. Rebeliunea a fost condusă de Patrona Halil, un fost ienicer originar din Albania. Pentru a-și salva tronul, sultanul Ahmed al III-lea l-a sacrificat pe marele vizir, Nevșehirli Damad Ibrahim Pașa, și pe alți câțiva viziri, care au fost executați. Această mișcare a sultanului nu i-a salvat însă domnia. Pe tron s-a urcat nepotul sultanului, Mahmud I. Victoria rebeliunii lui Patrona Halil și detronarea sultanului Ahmed al III-lea a marcat sfârșitul Perioadei Lalelei
Perioada Lalelei în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/324313_a_325642]