1,060 matches
-
în textul lui Choniates pe care l-am amintit mai sus. Revenind la revendicările din 1186 ale celor doi frați, deci după 20 de ani, evenimentul s-a produs, într-adevăr, în aceeași regiune și în aceleași împrejurări: la 1166, vlahii luați la oaste de Manuel I Comnenul au luptat în rândurile armatei bizantine dincolo de Dunăre și în Carpați, iar la 1186, aceiași vlahi, cerând un drept pe care îl câștigaseră pe câmpul de bătălie, au întâmpinat refuzul lui Isac Anghelos
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
de ani, evenimentul s-a produs, într-adevăr, în aceeași regiune și în aceleași împrejurări: la 1166, vlahii luați la oaste de Manuel I Comnenul au luptat în rândurile armatei bizantine dincolo de Dunăre și în Carpați, iar la 1186, aceiași vlahi, cerând un drept pe care îl câștigaseră pe câmpul de bătălie, au întâmpinat refuzul lui Isac Anghelos. Având, pe deasupra, și destule alte motive de nemulțumire, ei porneau răscoala împotriva unui împărat ce putea fi considerat ca un uzurpator, fiind din
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
în corpul românilor din armata lui Vatatzes erau atât locuitori de la sud, dar și de la nordul Dunării. Românii nord-dunăreni puteau fi tot așa de buni cunoscători ai locurilor pe unde trebuia să treacă armata bizantină. Participând la acțiunea lui Vatatzes, vlahii nord-dunăreni nu erau la prima lor misiune în slujba împăratului Manuel I . Pe de altă parte, rămâne de neînțeles nefolosirea vlahilor nord-dunăreni de către Vatatzes într-o vreme în care locuitorii acestor ținuturi erau favorabili bizantinilor . Nu este exclus ca și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
Manuel I . Pe de altă parte, rămâne de neînțeles nefolosirea vlahilor nord-dunăreni de către Vatatzes într-o vreme în care locuitorii acestor ținuturi erau favorabili bizantinilor . Nu este exclus ca și armata lui Ioan Doukas să fi avut un corp de vlahi. Spre o atare opinie ne-ar putea duce interpretarea epitafului de pe crucea de aramă pusă de Ioan Doukas în locurile invadate, spre a cinsti victoria repurtată: Numeroasa mulțime din tribul pannonilor (ungurilor) a fost ucisă în acest loc de teribilul
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
romanizate, din afara imperiului . Nucleul acestei insurecții antibizantine s-a aflat, la început, în zona Balcanilor Mici locuită, în principal, de românii urmași ai populației din fosta provincie Moesia Secunda, pe care izvoarele contemporane i-au pomenit sub termenul generic de vlahi . Curând, răscoala din 1185 s-a întins cu repeziciune, insurgenții reușind să alunge garnizoanele bizantine. Vâlvătăile mișcării au cuprins, treptat, noi și noi localități, lățindu-se spre târgurile și așezările mai depărtate . S-au alăturat răsculaților mase importante de bulgari
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
dări suplimentare, arăta istoricul bulgar Borislav Primov, populația vlaho-bulgară nu a mai putut răbda și s-a răsculat, având în frunte pe Petru și Asan, începând lupta de eliberare. Printre primii locuitori care au pus mâna pe arme au fost vlahii din Balcani, care au acționat împreună cu bulgarii . La rândul său, istoricul român Eugen Stănescu, referindu-se la începuturile răscoalei, sublinia că sub conducerea lui Petru și Asan, boierii din Târnovo, populația vlahă și bulgară ajutată de românii de la nord de
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
puterii imperiale. Actul în sine marca instituirea unei noi autorități statale care se considera urmașă a tradiției bizantine. Astfel, în Peninsula Balcanică își făcea apariția o nouă putere, statul vlaho-bulgar, în care rolul principal a revenit, într-o primă perioadă, vlahilor apoi bulgarilor. Răsculații s-au îndreptat, apoi, spre răsărit și au ajuns în regiunea Preslavului, distrugând așezări, dobândind prăzi bogate și luând prizonieri din rândul bizantinilor. În dezacord cu cele pe care ne lasă să le înțelegem cronica lui Nicetas
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
și în ultimul deceniu al secolului al XII-lea. Dar, armata bizantină era din ce în ce mai slăbită, aprovizionarea cu alimente lăsa de dorit, iar soldele nu se mai plăteau cu regularitate. Constantin Aspictes, pus în fruntea oștirii care urma să lupte cu vlahii în 1190, s-a plâns împotriva unor astfel de neajunsuri, ceea ce a atras mânia împăratului, astfel că generalul a fost orbit și destituit. Campania s-a încheiat, din nou, cu insucces pentru bizantini. În 1195, împăratul a pornit o nouă
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
proclamat împărat al bulgarilor și vlahilor sub numele de Petru (al IV-lea?). Un asalt imperial asupra vechii capitale bulgare Preslav a eșuat, după care centrul răsculaților, Târnovo, a devenit capitala noului stat creat. Pe parcursul anului 1186, răsculații bulgari și vlahi au preluat controlul asupra celei mai mari părți din provincia Moesia și au efectuat repetate raiduri peste Munții Balcani, invadând Tracia. În vara lui 1186, Isaac al II-lea a lansat un marș cu o puternică armată împotriva răsculaților și
Ioan Asan I () [Corola-website/Science/324401_a_325730]
-
Revoluția Junilor Turci, deputații au avut ca principală sarcină convocarea unor noi alegeri generale. Noul parlament ales în 1908 avea 142 de deputați turci, 60 arabi, 25 albanezi, 23 greci, 12 armeni, 5 evrei, 4 bulgari, 3 sârbi și 1 vlah. Comitetul Unității și Progresului (CUP) se baza pe sprijinul a aproximativ 60 de deputați. CUP, principala forță politică a revoluției, a reușit să obțină o poziție dominantă în relație cu Uniune Liberală (UL), fiind principalul partid din parlamentul foarte fragmentat
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
împotriva Bizanțului, mergând până la a încheia o alianță cu asasinul fraților săi, Ivanko, care între timp intrase în serviciul bizantinilor și devenise guvernator de Philippopolis în numele împăratului Isaac al II-lea Angelos. Un alt aliat al lui Caloian a fost vlahul Dobromir Hriz (Chrysos), care stăpânea regiunea Strumica din Macedonia. Coaliția a fost rapid dizolvată, în condițiile în care trupele bizantine i-au înfrânt atât pe Ivanko, cât și pe Dobromir Hriz. Cu toate acestea, Caloian a reușit să cucerească Konstanteia
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
pare că Guiscard îl lăsase pe Boemund la comandă cu ordinul precis de a continua înaintarea în Balcani, eventual până la Constantinopol însuși. Ca urmare, în primăvara anului 1082, Boemund a părăsit Kastoria pentru a asedia Ioannina, regiune populată de "foederati" vlahi. Comandantul normand se pare că a ajuns la înțelegere cu aceștia, probabil obținând sprijin militar din partea lor, motiv pentru care și-a permis să lase în urmă mai multe locuri fortificate fără a le mai ataca. Trupele bizantine ale lui
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
să fie executat cu spadă lui haiduceasca, deoarece: “Cu ea de mă vei tăia, iar cu alta n’ai putea!” Sunt aci și alte cuvinte de ocara la adresa gealaților nepricepuți, făcând astfel realitatea să consune cu zicală turcească: “Ocăraște că vlahul din țeapă!” De ceilalți camarazi ai lui Stânga se spune în altă variantă de balada că au fost spânzurați. Așadar, istoria ne ofera surpriză că un roman bănățean, integrat în viață romanailor din dreapta Dunării, să dea haiduciei balcanice un militant
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
Istoricii moderni Zbigniew Wójcik, Józef Gierowski și Władysław Czapliński estimează că armata polonă avea 60.000-63.000 de soldați. Cazacii aveau circa 100.000 de oameni plus 40.000 de călăreți tătari din Crimeea și câteva mii de turci și vlahi. Ambele părți aveau câte aproximativ 40.000 de călăreți. Slăbiciunea cavaleriei cazacilor era compensată de pedestrașii excelenți, și astfel lupta a fost una echilibrată. La 19 iunie, armata polonă totaliza 14.844 cavaleri poloni, 2.250 cavaleri germani, 11.900
Bătălia de la Beresteczko () [Corola-website/Science/322559_a_323888]
-
Despre există informații doar în cronicile rusești dintre anii 1150-1257. Originea lor este disputată: istoricii români A. V. Boldur, G. Popa Lisseanu și moldoveanul Ion Țurcanu, îi socotesc români ținând cont de similitudinea numelui cu termenul de "Bолохи" ("Volohi", adică Vlahi în limbile slave de răsărit) atribuit românilor în Evul mediu, și referindu-se la toponimele "Olașnița, Plosca, Satanov" (Satu nou), "Troianov, Voloșcăuți, Volosovți, Volosovka, Voloșkov, Volocisk, Voloșki, Volostok"... ; unii istorici ruși, polonezi sau ucraineni îi consideră probabil slavi ținând cont
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
lângă fluviul Nipru) de partea lui Sviatopolk împotriva lui Iaroslav cel Înțelept. V. Spinei arată ca această informație este cea mai veche referitoare la valahii din nordul Moldovei. Este singura bătălie în care vikingii (din armata lui Iaroslav) luptă cu vlahii (din armata lui Sviatopolk). Datele se bazează pe pe capitolul "Eymundar Țáttr Hringssonar" din saga regelui Olaf Haraldsson (1015-1028) în care se menționează că Sviatopolk pregătește o armată împotriva lui Iaroslav, formată din turci (pecenegi), blokumen (vlahi/români) și alte
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Iaroslav) luptă cu vlahii (din armata lui Sviatopolk). Datele se bazează pe pe capitolul "Eymundar Țáttr Hringssonar" din saga regelui Olaf Haraldsson (1015-1028) în care se menționează că Sviatopolk pregătește o armată împotriva lui Iaroslav, formată din turci (pecenegi), blokumen (vlahi/români) și alte popoare Pe la 1040, Cazimir, duce al Poloniei, a încheiat o alianță cu Iaroslav cel Înțelept, ducele Kievului și primește 1.000 de pedestrași ca să-și recucerească teritoriile pierdute în Polonia. Cu această ocazie este pomenită o armată
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
teritoriile pierdute în Polonia. Cu această ocazie este pomenită o armată formată din ruteni, prusieni, daci și geți (probabil români). Textul documentului este în limba latină și este accesibil la adresa: http://reader.digitale-sammlungen.de/de/fs1/object/display/bsb10635844 00005.html Vlahii din Moldova (românii) și pecenegii conduși de Osul participă la o campanie de jaf în Transilvania și Ungaria care se termină cu bătălia de la Chiraleș în Transilvania, unde sunt înfrânți. Datele apar într-o cronică rusă. V. Spinei a studiat
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Osul participă la o campanie de jaf în Transilvania și Ungaria care se termină cu bătălia de la Chiraleș în Transilvania, unde sunt înfrânți. Datele apar într-o cronică rusă. V. Spinei a studiat cronica și a comentat-o În 1070 vlahii din Moldova vor fi angajați iar împreună cu pecenegii, dar și cu rutenii, într-o expediție a regelui Boleslau al Cracoviei. Campania este comentata de polonezul Długosz într-o cronică. Alianța românilor cu pecenegii și rutenii este verosimilă. Pecenegii, sub conducerea
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Galiția (Haliciul) și atacă regatul Ungariei încercând să-l răstoarne pe regele Vladislav și să-l reîntroneze pe Solomon, fostul rege al Ungariei, alungat de rudele sale. După traversarea Carpaților Păduroși, bătălia se dă la Oradea Mică ("Kisvarda") unde pecenegii, vlahii și rutenii sunt înfrânți. Solomon scapă cu viață și fuge în Moldova. Valahii sunt menționați de Ana Comnena (Alexiada) sub numele de „daci” în cazul expediției conduse de cumanul (sau pecenegul) Tzelgu la sud de Dunăre, în 1087, împotriva Imperiului
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
mai sudic punct al Galiției. Un text a lui Niketas Choniates a consemnat date despre Andronic, viitorul împărat, care fiind proscris de Manuel, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, la prima încercare de a ajunge în Galiția, a fost „prins de vlahi lângă Dunăre” Andronic a reușit să scape de sub escorta vlahilor și a încercat să ajungă iar în Galiția (Halici). La a doua încercare, Andronic trece cu noroc prin teritoriile vlahilor sau bolohovenilor, peste Nistru prin localitatea Ușița, și ajunge în
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Daniel Romanovici, principele Haliciului luptă cu tătarii. În cursul acestui război, acesta i-a atacat și pe volohoveni, ocupând localitățile Gorodok, Semoti, Ghidicev, Vozviagl. După ocuparea localităților „au venit la Daniel Beloberejtii, Ciarniatintii și toți Bolohovenii”. In 1277 sunt mentionati vlahii (Blaci) in conflict cu rutenii in sudul Poloniei La începutul secolului al XIV-lea, lituanienii ajunseseră vecini cu moldovenii. În anul 1351, regele Ungariei, Ludovic de Anjou, pornit într-o cruciadă împotriva lituanienilor păgâni, a încheiat în orașul Siret, un
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
întâlnesc în cale o forță moldo-transilvăneană sub conducerea lui Gheorghe Ștefan, care a luat poziții în jurul satului Popricani, pe râul Jijia. Forțele lui Ștefan variau între 10 000 - 20 000 de soldați, și era compusă din moldoveni, transilvăneni, maghiari, germani, vlahi și greci, precum și civili din Iași. Armata cazaco-tătară număra aproximativ 13 000 de soldați. Bătălia a început cu atacul cavaleriei moldovenești, care a lovit tabăra cazacilor de pe malul stâng al râului Jijia, apoi moldovenii au folosit artileria, trăgând din cele
Bătălia de la Popricani () [Corola-website/Science/327060_a_328389]
-
de Keza amintește de popoarele din spațiul panonic: „După ce însă fiii lui Attila au pierit aproape cu toții, împreună cu poporul scitic, în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV-lea, se numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea with its painted
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii sau pe care aveau să o cucerească mai târziu. Anonymus a scris pentru prima oară despre „slavi, bulgari, vlahi și păstorii romani” care locuiau în regiune, dar de asemenea se referă la „un popor numit "kozar"” și la secui. În mod asemănător, Simon de Keza îi numește pe „slavi, greci, germani, moravi și vlahi” ca locuitori ai regiunii, dar
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]