1,402 matches
-
adeseori, imaginea anterioară este amendată radical: Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. Mai mult chiar, preferința pentru genul mignon sau pentru cel Împlinit se conciliază uneori Într-o singură imagine contradictorie: Lelea naltă și voinică, Par’ că-i trasă-ntr-o verigă. Dacă În această privință părerile rămân Împărțite, În ceea ce privește al doilea element al portretului feminin, anume tenul, acesta trebuie să fie Întotdeauna cât mai deschis. Fără excepție, În toate textele de epocă analizate, mândra
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
masă În casa fostului său tovarăș de arme, Axente Sever XE "Sever" , Iancu XE "Iancu" evoca acea perioadă din viața sa, spunând că „nu este râu mai limpede ca Arieșul, popor mai frumos și mai bun decât moțul, soldați mai voinici ca vidrenii”, dar nici „femei mai frumoase ca buciumanele”. În acest context, el povestea despre acea „fetiță” din Apuseni, pe care o Îndrăgise În tinerețe, pe când Învăța la Liceul Academic din Cluj-Napoca, și al cărei frate Îi fusese coleg la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
aici, fata de frânc e o apariție incertă, În plan temporal și În ceea ce privește originea sa, extrem de nebuloasă, chiar și pentru atmosfera fabuloasă a unei balade fantastice: Cea fată de frânc Vechie, de demult, Făcută c-un turc. Ea Îi cere voinicului pețitor să Îi Împlinească trei dorințe absurde: să Îi aducă apă din puț săpat În vârf de munte; struguri din vie sădită pe mare; În fine, luna și luceferii de pe cer. Voinicul Împlinește primele probe cu ajutorul calului năzdrăvan, dar, la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa cum a fost cântat. Acțiunea din basmul Aflatul se petrece Aceeași situație și În unele basme străine. Astfel, În basmul Peștele și inelul, un baron puternic, În țara pe care le va depăși; a doua Îi menește că va fi voinic, frumos, prea cuminte, iar norocul i se va arăta, iar a treia arată că va moșteni averea boierului care doarme), după cântatul cocoșilor, la fereastră. Boierul cumpără pruncul și Îl abandonează Într o pădure, la scorbura unui lemn borțos, gândind
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lin , ca niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept și cuminte , a doua, să fie isteț, ager și norocul i se arată , iar a treia ursitoare că va moșteni Întreaga avere a boierului ce doarme sub fereastră . Surprins de prevestirile celor trei ursitoare, boerul Încearcă să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
duhurile rele. Cojile de ou și broasca fiartă cu smântână par a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de aceeași Niculiță Voronca se referă la un fecior schimbat, pe nume Cocotea, căruia Îi plăcea dulceața. El ajunsese bărbat voinic În partea superioară a corpului (cu ochi albaștri, barbă și mustăți roșii), care a Învățat carte singur și care purta tot timpul procese, fără avocați. S-a Însurat cu o armancă, dar n-a făcut copii. Narațiunea aceasta amintește de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
nu-l va mai recunoaște Necuratul, Ducă-se pe pustii, și-l va lăsa În pace. În cazurile În care se Înregistra decesul copiilor, o femeie care nu avea noroc la băieți Își vindea copilul unei alte femei cu copii voinici și sănătoși. Scenariul acestui schimb se petrecea astfel: femeia care se apropia de fereastră strigând-o pe gazdă (care nu ieșea din casă), Îi dă acesteia o sumă de bani. Gospodina ia banii și Îi dă copilul tot pe fereastră
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
dar el vrea, În schimbul ajutorului dat, pe primul născut. Tânăra Împărăteasă Îi cere mai Întâi un răgaz de o săptămână, apoi Încă una, motivând că este copilul prea mic. Să-l mai lași să sugă și să să facă mai voinic. Că-i greu În lume fără mamă. Împărăteasa Îl urmărește pe pitic cum iese din palat, 90 ajunge În oraș, apoi Într-o pădurice, unde-l aude cântând. Piticul apare iarăși, Împărăteasa Îl roagă din nou să-i lase copilul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sunt folositoare pentru a putea realiza un tablou al copilăriei lui Ludovic și al evenimentelor la care a luat parte. Toți autorii de memorii contemporani cu Ludovic al XIV-lea afirmă același lucru: regele a fost un copil sănătos, robust, voinic, care impresiona prin demnitate, grație și noblețe. De mic a manifestat aceeași trăsătură morală care l-a însoțit pe întreaga durată a vieții sale: o formă de interiorizare și totodată o curiozitate neobosită. Pentru rege, lumea exterioara a fost mereu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui, satele și orașele scăldate în lumina verii. Am tras puternic de frâu, când am zărit într-o poiană presărată cu flori, un cuplu de îndrăgostiți, înlănțuiți, care își consumau
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
folosit și recitarea unor poezii după aceeași schemă. d) Etapa de antrenare și ușurare a asociațiilor verbale, independente ale copilului, trecerea peste vorbirea spontană și necondiționată a copilului. S-au folosit: povestirea unor fabule, povesti memorate anterior (povestea Prâslea cel voinic și merele de aur, fabula „Omul și oglinda”); conversații, păreri privind texte cunoscute; recitarea de poezii, cântărea unor melodii, treptat s-au adăugat din ce în ce mai multe semne de intonație. 12. Evoluția pe parcursul terapiei: Observând că A. are înclinații muzicale și că
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
ci dădea și soluții pentru remedierea ei, lupta ca să o înlăture și astfel, amintirea lui a rămas aceea a unui spirit veșnic nemulțumit. Foști elevi ai doctorului Brăescu din acea perioadă își amintesc de el ca fiind un bărbat înalt, voinic, bine legat, cu fața negricioasă, părul negru pieptănat cu grijă, mustața groasă, ochii mari, cu o privire pătrunzătoare dar liniștită. Totdeauna umbla foarte elegant și corect îmbăcat, în haine de culori serioase, de cele mai multe ori negre. Iarna purta
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
Intrebată, Pythia le răspunse proaspeților însurăței: "veți avea un fiu care va fi folositor tuturor oamenilor, în toate timpurileș. Dacă ne gândim la tabla care îi poartă numele, prezicerea nu putea fi mai nimerită. Copilul născut curând - 584 î.e.n., crescu voinic; el răspundea cu multă chibzuință și se vedea că va ajunge un înțelept, deoarece pierdea nopți întregi ca să privească bolta și să înțeleagă figurile constelațiilor. Vestea existenței minunatului copil al negustorului de inele ajunse până la urechile lui Polycrate. Acesta îl
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
din timp și cu diplomație Sfântului Scaun. In cele din urmă - 1616, "De revolutionibus" a fost excomunicată și pusă la index, căci nu se putea admite ca Pământul - "taburetul picioarelor lui Dumnezeu" - să fie mobil. Dar, precum pentru un copac voinic, tăiat la bază, trebuie să treacă mult timp până ce frunzele se vor ofili, și este nevoie de o puternică furtună pentru a-l doborî, la fel astrologia, chiar dacă era smulsă din rădăcini, a continuat timp de câteva secole să apară
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
l-a determinat să scrie romanul a fost o simplă discuție a autorului cu un țăran sărac, Ion Boldijar al Glanetașului, care vorbea despre pământ ca despre o iubită: ”...am stat mai mult de vorbă cu un flăcău din vecini, voinic, harnic, muncitor și foarte sărac. Îl chema Ion Pop al Glanetașului. Mi se plângea flăcăul de diversele-i necazuri, a căror pricină mare, grozavă, unică, el o vedea în faptul că n-are pământ. Din toate vorbele lui se simțea
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
substantivul comun ”hiacint” care desemna un mineral, ”o piatră semiprețioasă de culoare roșie”. Personajul Hyacinte este poreclit Jesus-Crist, Iisus, ca o ironie la adresa Divinității pentru că personajul este un zeflemitor, un bețivan, un trântor, trăind din furtișaguri și braconaj: ”un zdrahon voinic în toată puterea musculoasă a celor patruzeci de ani ai săi, cu părul creț, cu barba tăiată ascuțit, lungă și neîngrijită, cu un obraz de Crist răvășit, un Crist bețivan, siluitor de fecioare și tâlhar de drumul mare”. Delhomme este
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
un tânăr îmbrăcat în alb, călare pe un cal roșu, care l-a înștiințat că este predestinat să-i boteze pe evrei. Ioniță a fost învățat în acest vis și cum să recruteze prozeliți: „privește pre oamenii cei săraci și voinici și le spune visul tău și eu le voi da gândul și inimă curată și putere în treabă și se vor înfrăți cu tine; și vei pleca cu puțini frați și după pornirea ta îți va curge din toate părțile
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
puternică la demonstrativul în postpoziție datorită cumulului de determinări (articol hotărât și demonstrativ). O strategie specială de focalizare demonstrativă a unui adjectiv constă în inserția demonstrativului aferezat cel între adjectiv și substantiv. Acest procedeu arhaic (Ștefan cel Mare, Prâslea cel Voinic), considerat în regres (Avram 1986: 105; observația este, cred, corectă pentru limba scrisă) este astăzi reactivat, în limba vorbită, uneori pentru a marca individualizarea prin focalizare obligatorie (fratele cel mare - emisiunea "Big Brother"; față de fratele (mai) mare a plecat de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
mai găsesc hrană. Doar vrăbiile, sticleții, pitulici rămân, căci se mulțumesc și cu firimituri primite de la copii iar cu frigul s-au deprins cât de puțin. Cocorii pleacă în stoluri, adică mulți la un loc. În frunte zboară cel mai voinic cocor. Când acesta obosește, altul îi ia locul. Rândunelele se adună de asemenea în stoluri și se pregătesc de plecare. Nici gâștele și rațele sălbatice nu mai au de ce sta lângă lacurile înghețate. Nu vor mai găsi peștișori. Păsările călătoare
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
cine ești tu?, întrebă omul. Eu sunt slava oamenilor... Omul își acoperi fața să n-o mai vadă și zise: O, te-am ascultat de multe ori și numai rău mi-ai făcut; pleacă din fața mea. Atunci veni un bărbat voinic, strălucitor, cu haina aurită, având în mână un buzdugan, cu pietre scumpe și-i zise: Eu te voi putea mângâia... Dar cine ești? Eu sunt Banul-Averea-Puterea. Piei din fața mea, căci tu mi-ai adus cele mai multe și mai grele suferințe... După ce
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
privește fermecat." Aceeași situație și în unele basme străine. Astfel, în basmul Peștele și inelul [Joseph Jacobs, Cântărețul vrăjitor și alte basme englezești], un baron puternic, în țara pe care le va depăși; a doua îi menește că va fi voinic, frumos, prea cuminte, iar norocul i se va arăta, iar a treia arată că va moșteni averea boierului care doarme), după cântatul cocoșilor, la fereastră. Boierul cumpără pruncul și îl abandonează într-o pădure, "la scorbura unui lemn borțos", gândind
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lin", ca niște "fâlfâituri de aripi moi de păsări" și zgomot, glasuri subțiri, "ca de clopoței de argint". Ursitoarele "vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul în lume". Boierul aude cum cea dintâi ursitoare îi menește copilului să fie "voinic, frumos, tăcut, înțelept și cuminte", a doua, să fie "isteț, ager și norocul i se arată", iar a treia ursitoare că "va moșteni întreaga avere a boierului ce doarme sub fereastră". Surprins de prevestirile celor trei ursitoare, boerul încearcă să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
bântuie duhurile rele. Cojile de ou și broasca fiartă cu smântână par a fi ingredientele unor descântece. Un alt caz prezentat de aceeași Niculiță-Voronca se referă la un fecior schimbat, pe nume Cocotea, căruia îi plăcea dulceața. El ajunsese bărbat voinic în partea superioară a corpului ("cu ochi albaștri, barbă și mustăți roșii"), care a învățat carte singur și care purta tot timpul procese, fără avocați. S-a însurat cu "o armancă, dar n-a făcut copii". Narațiunea aceasta amintește de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu-l va mai recunoaște Necuratul, " Ducă-se pe pustii", și-l va lăsa în pace." În cazurile în care se înregistra decesul copiilor, o femeie care "nu avea noroc la băieți" își vindea copilul unei alte femei cu copii voinici și sănătoși. Scenariul acestui "schimb" se petrecea astfel: femeia care se apropia de fereastră strigând-o pe gazdă (care nu ieșea din casă), îi dă acesteia o sumă de bani. Gospodina ia banii și îi dă copilul tot pe fereastră
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Fata cea mare rostește o incantație, iese din Dafin, sărează bucatele feciorului de împărat și revine în palat, după ce se roagă de trei ori: "-Deschide-te,/ Dafin-verde,/ să intre/ fată curată, /de soare/ văzută,/ de vânt/ bătută, /pe pământ/umblată, /de voinici nesărutată!" Același lucru se-ntâmplă și cu sora cea mijlocie. Flăcăul de-mpărat, întors de la vânătoare (c-avusese și mai mult noroc la fiarele sălbatice), se hotărăște să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu bucatele gătite de bucătar
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]