1,651 matches
-
ți-aș fi spus-o eu Să suni din frunză mereu; Cu frunzișul fremătos Povestești așa frumos " De m-adormi în iarbă jos. Codrul i se închina Și din ramuri clătina: " Hoi Mușatin, măi Mușatin, Voios ramurile-mi clatin " Și voios ți-aș cuvânta " Să trăiești Măria ta!... " Hai Mușat, să ne-nțelegem Și - mpărat să ni te - alegem, " Împărat isvoarelor " Și al căprioarelor, Așezat la vr-un pârâu Să scoți fluerul din brâu, Tu să cânți și eu să cânt, Frunza
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mândruleana mea, Nu mă jeli cu iia, Jelește cu inima, Nu mă jeli cu portul, Jelește cu sufletul! 74 Cucule, de unde vii? - De la niște vii pustii. - Dar de badea ce mai știi? - Știu bine că-i sănătos Șede la masă voios... - Dar voiosu-i voinicu Ori-i plânge sufletu? - Pita albă sta pe masă Cum îi pita mai frumoasă, Nici necoaptă Nici răscoaptă, Lângă pită Carne friptă, Lângă carne Două cane; Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
După mândrii ochișori Ș-oi ruga pe Dumnezeu Să mă ducă-n brațul tău. Nu știu, lele, ce-a picat Că de când ne-am împăcat Pare-mi că te-am zăuitat. Nu știu iești tu mânioasă, Nu ești însă nici voioasă, Că de când mi te lovi Boala crudei dragostii, Nu știu, mândră, ce-ai gândit, Doamne, tare - ai bătrînit. Lelișoară, draga mea, Tu - ai călcat inimă rea; Da să știu eu, lele scumpă, N-ar fi floare iubitoare: Că eu aș
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sângele Această inimă a mere? Cum stă paserea pe spine, Nu ști sta-o-a, o a sbura Au în lume duce-s-a. 181 Maică, maică, draga mea, Eu mă duc maică de-a casă, Nu plânge ci fii voioasă, Că de-o fi țara pe pace Iar înnapoi m-oi întoarce Și de-o fi o răutate M-oi trage Lîng - o cetate Ș-oi scrie frumoasă carte, Carte -n patru cornurele Scrisă cu lacrimi de jele. Maică, maică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aur, iar în mijlocul ei stătea o mândră masă, acoperită cu alb, talgerele toate săpate din câte - un singur mărgăritar mare; - iar boierii ce ședeau la masă în haine aurite, pe scaune de catifea roșie, erau frumoși ca zilele tinereții și voioși ca horele. Dar mai ales unul din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur, bătut cu diamante, și cu hainele strălucite, era frumos ca luna unei nopți de vară. Dar mai mândru era Făt-Frumos. - Bine-ai venit, Făt Frumos
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi fără tine Îmi pare obosită, Decât astfel de viață Mai bine voi să mor. No. 82 Trei minute de la mine Când lipsești, îngerul meu, Lacrimi și dureri cumplite Decât poți zice mai rău; De lung mi-este a ta-ntîlnire Voioasă inima mea, Dulce, dulce și mai dulce, Și mai scump și mai frumos, Ți-aș fi cel mai credincios - La toți o mărturisesc. Țin credința, sunt curată, Numai ție-ți sunt jurată. Vis îmi pare fericirea La trecutu-mi când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote și agitație frenetică. Propria lor existență se desfășoară în acord cu gramatica fanteziei. Pif are mai degrabă alura unui burghez, în vreme ce Hercule, cu al său plasture iconic, seamănă cu un anarhist voios, ale cărui instincte de distrugere sunt temperate de tovarășul său de năzdrăvănii. În această dialectică ce anulează granițele tradiționale dintre lumi, Pif și Hercule repetă marile încercări fondatoare ce ispitesc pe fiecare dintre copiii ce le sunt alături, de dincolo de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învîrtit roțile căruciorului apropiindu-se de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
străzi, zgomotele dimineții păreau mai vii, mai vesele ca de obicei. Pentru orășelul nostru, scăpat de teama surdă în care trăise în timpul săptămânii, această zi era ca o reînnoire. Rieux, el însuși liniștit de o scrisoare a soției sale, coboară voios la portar. Și, într-adevăr, dimineață, temperatura scăzuse la treizeci și opt de grade. Întins pe pat, slăbit, bolnavul zâmbea. ― Îi e mai bine, nu e așa, domnule doctor ? spune nevasta. ― Să mai așteptăm. Dar, la douăsprezece, temperatura urcase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
când a venit tata să mă ia acasă, nu mai prididea lăudându-mă: - Bun băiat ai, sfios și cuminte ca o fată mare și priceput în ale gospodăriei - o ajutasem la treburile casnice - așa cum o ajutam pe mama. Am plecat voios acasă de reușită la examenul de admitere, urmând ca la 1 octombrie să fiu prezent la internatul școlii cu unele produse alimentare și plata bursei 2500 lei din vremea aceea. Ceilalți reușiți plăteau 7500 lei, o diferență substanțială. Când tata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe vine până când fundul lui uriaș atinse, scăunelul, genunchii ajungându-i aproape de umeri. Când reuși în sfârșit să stea pe el, arăta ca o vânătă în echilibru pe o pioneză. — Nu va merge. Nu stau comod deloc. — Încearcă, îl încurajă voios domnul Gonzalez. Sprijinindu-se bine în picioare, Ignatius se mișcă îngrijorat de-a lungul fișierelor până când una dintre roțile minuscule se înțepeni într-o crăpătură. Taburetul se clătină ușor și apoi se răsturnă, aruncându-l pe Ignatius cu toată greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși să vă vedem. Am trecut pe aici să văd dacă nu mi-a sosit vreo scrisoare personală. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Îmi pare bine să vă cunosc, șopti doamna Reilly către băutura din pahar. — Poate doamna Reilly nu-și aduce aminte, îi spuse domnul Robichaux Santei, care surâdea fericită. Da’ ne-am mai întâlnit. — Aha, sunteți prieteni vechi, se miră Santa, voioasă. Ce mică-i lumea! — Ai, ia, ia, spuse doamna Reilly, înecându-se de stânjenită ce era. Mda, da. — Adu-ți aminte, îi spuse domnul Robichaux. În centru, la Holmes. Un polițai a-ncercat să-ți aresteze băiatu’ și-n locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar putea să te închidă pentru mai mulți ani. Zău, parc-ai trăi pe lună. — În orice caz, nu sunt obligat să stau aici și să ascult ce vorbești, spuse Ignatius, încălțându-și cizmele de antilopă. — Știi cum arăți? strigă voios tânărul. Ca Bette Davis suferind de indigestie. — Lasă-mă în pace, degeneratule. Du-te și te joacă cu micii tăi prieteni. Mișună tot Cartierul de ei. — Ce face scumpa ta mamă? — Nu vreau să aud numele ei sfânt ieșind de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fiecărui an. Acum era un bărbat Îndesat și corpolent care nu avea nimic Împotrivă să atragă atenția asupra fiecăruia dintre aceste două lucruri. Acum doi ani i se oferise un rol Într-o reclamă la paste făinoase. Interpretase un bucătar voios a cărui bună dispoziție nu putea fi Întunecată nici măcar de faptul că fusese părăsit de logodnică, fiindcă avea Încă bucătăria sa și putea găti În voie spaghetti. De fapt, ca și În reclamă, unchiul Dikran era un om atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din spate și m-am întors surprins. Bătrâna se oprise și mă fixa, având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat Într-un coc. De la ce restaurant ești? — The Beat, aruncă Wakefield. — Oh, nu ești de la Argylle, nu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
în spatele ei o făcu să tresară și să-și deseneze pe față o linie de la ureche la nas, ce evoca perioada roșie din creația lui Picasso, cea care a urmat perioadei albastre. Îmi blochezi spațiul de parcare, îi atrase atenția voios Jack Allen în timp ce ea dădea în marșarier. Fain machiajul tribal. A înlocuit piercingul în împodobirea propriei persoane? Fran înjură. Jack Allen părea să găsească întotdeauna o cale de-a o pune într-o poziție de inferioritate. Era un adevărat talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pofta inimii pentru prima dată după câteva luni bune. Cerul, acum că-l vedea din noua perspectivă pe care i-o conferea certitudinea, părea mai albastru ca oricând. Zidurile de piatră ale catedralei străluceau. Până și porumbeii păreau să țopăie voioși. Gu-gu-gu, o felicitară ei, învârtindu-se în jurul ei în timp ce monta roata la bicicleta lui Sean. Măcar o dată tehnologia, de obicei un inamic declarat, ținu cu ea și piulițele se îmbinară imediat. Nu vru să se gândească la ceea ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și ziua (...). Automobilul futuriștilor români, care mă duce, e un fluture crepuscular vrăjit. Tactilismul lunecos al goanei noastre. Ca un demon zburător prin văzduhu-i natal. Roșu negru. (...) În preajmă se învoaltă din frunziș frumoasele românce cu o ederă de pasiune voioasă pe fustă și pe mînecile umflate de fum alb. (...) Cu sărituri mediteraneiene, artiștii futuriști români rup rîndurile. Sculptorița Pătrașcu cu mîini încîntate sculptează de-a dreptul în jăratec. (Irina) Codreanu elansează ideal sinteza flacărei. Iancu înalță arhitecturi de neon. Maxy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-ai ce căuta aici, Nici la țară, la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un drum fără regret. Să caut iluzia! O lacrimă ce curge-ncet Și o privire de poet E drumul fără regret Ce oamenii îl cred secret. Bucuria din casa mea De cum am ajuns acasă, Bella, cățelușa mea haioasă Mă-ntâmpină voioasă. Bucuroasă c-am venit Latră ca un bun venit, Laptele să i-l încălzesc, Foamea să i-o potolesc. Primăvara Ploi călduțe și ușoare, Fir de ghiocel plăpând Să vestească sărbătoarea Anotimpului cel blând. Anotimpul mult iubit, Primăvară, bine-ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
El a scris poezia viselor Ce va dăinui pentru totdeauna. Statuia ta, bătrâne Eminescu, E ninsă iar și iar e singură. Hai scoală din mormântu-ți, tu poete. Și floarea grea, de tei, o scutură! Zbor frânt O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
O porumbiță dalbă și voioasă, Plutea-n văzduhul azuriu și auster, Nu intuia că viața e o cursă Plină de aventură și mister. Din când în când adulmeca huceagul În zborul ei șăgalnic, efemer, Privea și ciripea îmbujorată, Urcându-se voioasă iar spre cer. Și-așa-n, zburdalnicul ei zbor, Înaripații toți o admirau, Iar unii, mai puțin timizi, Din când în când, în jocu-i se prindeau. Și-n blând senin de soare auriu, În tot văzduhul ea se lăfăia, Până
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu nebunie, Ai trecut în grabă Prin a mea ogradă Și-ai ajuns în vie. Cu nori plumburii Ai vrut ca să vii Ca s-aduci solie Frunză arămie Cum îmi plac mie. Cocoșii Doi cocoși năzbâtioși Stau pe gard foarte voioși Unul țipă, altul tace Pân’ la urmă-și fac o pace Colorați și bătăuși Se gândesc la cărăbuși De mâncat nu prea au ce Că-s ascunse râmele Cocoșii, cocoșii, Azi s-au bătut cu roșii Când eu am ieșit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]