161,013 matches
-
în eveniment, părinții fetei, greco-catolici, vrând să se facă slujba, nu chiar în rit greco-catolic, dar măcar într-un lăcaș revendicat mai de mult de credincioșii unioniști. De aia aveau disensiuni. Drept să vă spun, alături, cu urechea la ce vorbeau, răsuflasem ușurat. Vasăzică nu erau cine știe ce dezacorduri grave (cum ar fi să zicem unele contracte, zestrea fetei) erau doar niște neînțelegeri sentimentale, de interese imediate, niște disensiuni, nu ceva logic, ireparabil. Acasă ajungând, pusesem repede mâna pe dicționarul enciclopedic, și
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
fiecare propunându-mi cu glas șoptit o cursă cu taxiul. Am negociat pentru o cursă până la Gara de Nord cu unul mai În vârstă, cu prestanță și ton civilizat. Am acceptat un preț foarte apropiat de prima lui strigare. Pe drum, am vorbit mai Întâi despre vreme și starea drumurilor din țară, apoi despre nou Înființata legătură cu trenul dintre Otopeni și Gara de Nord, pe care omul mi-a prezentat-o ca pe-o glumă, o pierdere de vreme. În continuare, ca să umplu golul
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
o fustă largă și avea părul, sur, Împletit În cozi legate la spate și parțial acoperite cu o basma. N-aș fi știut că tinerii erau țigani dacă n-ar fi fost Însoțiți de femeie și dacă n-ar fi vorbit tot timpul, tare, pe țigănește. Cu stewardesele comunicau Într-o engleză corectă, dar cu un ton neobișnuit de autoritar. După ce trecuse ora mesei și cărucioarele cu mâncare și băuturi dispăruseră, glasul unuia, interpelând o stewardesă, m-a făcut să tresar
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Anais Nin, precum și scurta sa ședere în Grecia, alături de Durrell, l-au marcat profund pe new-yorkezul scârbit de New York. Patria sa spirituală fusese dintotdeauna Europa, prin influențele literare ale celor patru "maeștri": Nietzsche, Dostoievski, Elie Faure și Spengler, despre care vorbește des și cu evlavie în Plexus; dar, în momentul în care se desfășoară "acțiunea" celui de-al doilea volum al trilogiei, Europa era doar o abstracțiune, idealizată și filtrată prin ochii lui Miller-autorul, scriindu-și romanul cu aproape patruzeci de
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
În perioada la care face aluzie Miller, și anume jumătatea anilor '20, cunoștințele despre Lumea Veche erau un "bilet de intrare" în casa familiei Miller: "Nu puteam să mi-o scot din minte, mă îmbătam cu acest subiect; puteam să vorbesc despre Europa ca și cum aș fi vizitat-o", mărturisește el. Deși cartierul copilăriei sale e învestit cu o aură mitică, atemporal, nemarcat de presiuni sociale, și deși New York-ul pare cititorului a fi patria de drept a acestui boem captivat de
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
despre Tropic of Cancer că acest roman e văzut, în mod greșit, ca o carte despre sex. "De fapt", spune el, "interesul față de sex e doar intermitent - și tocmai acesta a fost lucrul care a șocat la apariția romanului; că vorbea despre sex nu aprins, ci normal, nu altfel decât vorbea despre supraviețuire în general... De fapt, ceea ce îl interesează pe Miller cu adevărat e o masă bună." Același lucru se poate spune despre Plexus. Mesele reușite sunt o sărbătoare, și
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
mod greșit, ca o carte despre sex. "De fapt", spune el, "interesul față de sex e doar intermitent - și tocmai acesta a fost lucrul care a șocat la apariția romanului; că vorbea despre sex nu aprins, ci normal, nu altfel decât vorbea despre supraviețuire în general... De fapt, ceea ce îl interesează pe Miller cu adevărat e o masă bună." Același lucru se poate spune despre Plexus. Mesele reușite sunt o sărbătoare, și despre ele Miller vorbește mult mai mult decât despre sex
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
aprins, ci normal, nu altfel decât vorbea despre supraviețuire în general... De fapt, ceea ce îl interesează pe Miller cu adevărat e o masă bună." Același lucru se poate spune despre Plexus. Mesele reușite sunt o sărbătoare, și despre ele Miller vorbește mult mai mult decât despre sex; plăcerea pe care o provoacă o masă cu icre, pește, friptură, ciuperci, stropită cu un vin bun, e în sine asemeni unei reușite sexuale. În Sexus, subiectul este, evident, voit șocant, o încercare de
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
pe care le făceau erau întotdeauna bune, salvatoare, civilizatoare. Absolut toate compunerile noastre erau roz și, nu știu de ce, se ocupau numai de domeniul tehnic, în special "transporturi". Diferențe întîlneai numai la descrierea performanțelor cinetice ale mașinăriilor și, în timp ce unii vorbeau de drumul Brașov-București parcurs într-un sfert de oră, la alții dura un singur minut sau o "fracțiune de secundă". Cuvîntul teleportare nu intrase încă în vocabularul copiilor, deși scamatoria spațială era descrisă destul de exact. În entuziasmul nostru ingineresc, nici
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
cei care scriau anual compunerea despre România în 2000 n-a avut ideea să descrie o lume perfect analogă, în trăsăturile ei esențiale, cu cea în care trăiam atunci și poate că, în vocabularul critic cu care eram învățați să vorbim, colegii ar fi spus imediat că o asemnea compunere "nu corespunde titlului". Orașul din România anului 2003: oameni obosiți, nervoși, urît îmbrăcați. Șoferii care se înjură între ei, ca și atunci, pietonii care umblă ca drogați, dînd unii peste alții
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
Presa a selectat exemplele unor artiști celebri pentru impactul emoțional, dar drama e mult mai adâncă. În situația Ninetei Gusti și a lui Ștefan Mihăilescu-Brăila se află cvasi-totalitatea artiștilor români de vârsta a treia (despre tineri n-are rost să vorbesc, pentru că n-au absolut nici o șansă de recunoaștere oficială. Să sperăm că vor prinde vremuri mai bune, după ce-și vor fi lăsat sufletul pe scenă sau pe foaia de hârtie.) Soluția problemei trebuie găsită la nivelul administrării țării. Iar
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
vedetelor de altădat' ale operei și filarmonicii timișorene. Pe un ton de reproș, i-am spus: "Bine, dom' Sava, la televiziune n-aveți niciodată timp să vă ascultați interlocutorii, nu vă sfiiți să-i întrerupeți pe Liiceanu sau Pleșu, care vorbesc extraordinar, iar acum vă arătați generos cu doamnele astea care, iertați-mă, cam băteau apa în piuă!" Impetuosul teleast m-a privit zâmbind și-a mormăit în stilul său atât de expresiv: "Tinere domn, ai avut în față niște persoane
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
decît într-o mică măsură, sau doar tangențial. O doamnă care a locuit mulți ani în California îmi mărturisea că fiicei ei, care a venit numai de cîțiva ani aici, căsătorită fiind acum cu un american, îi este rușine să vorbească românește în casă; e convinsă că nu va fi privită cu ochi buni de vecini și colegi dacă va mărturisi că s-a născut în România". În acest context e grăitoare împrejurarea că dintre toți locuitorii planetei românii par a
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
îl pregătește pe discipol să dorească și să guste din marea performanță artistică. Când a înființat ansamblul Game, Alexandru Matei a semnat o poliță cu scadența îndepărtată, de care interpretarea muzicală românească are o mare trebuință. Iar dacă Anatol Vieru vorbea de un timp al percuției, Game se ambiționează să ne convingă că este una dintre vocile autorizate ale percuției timpului nostru.
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
Cadmon sau Omul Divin, Imaginea lui Dumnezeu. Aceste atribute sau calitați emană dintr-un centru care este nicăieri sau nimic, fiind infinit, spre o circumferință care e atât peste tot cât și finită." Cele o sută de genii despre care vorbește Bloom în cartea lui (și - foarte important de observat - aceste genii nu sunt doar poeți, dramaturgi sau romancieri, ci și filosofi, psihanaliști, gânditori religioși, întemeietori de religii) sunt astfel împărțite în zece grupuri, corespunzând celor zece Sefiroți ai tradiției cabalistice
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
ca a noastră, unde n-a mai rămas nici un fel de credință adevărată, Iisus Christos ar trebui totuși să fie fericit pentru că cel puțin a avut o excelentă carieră literară și încă este un nume mare în literatura universală: "A vorbi despre geniul lui Iisus înseamnă a vorbi despre spusele ce-i sunt atribuite, iar unele dintre ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
rămas nici un fel de credință adevărată, Iisus Christos ar trebui totuși să fie fericit pentru că cel puțin a avut o excelentă carieră literară și încă este un nume mare în literatura universală: "A vorbi despre geniul lui Iisus înseamnă a vorbi despre spusele ce-i sunt atribuite, iar unele dintre ele manifestă în mod autentic o autoritate, memorabilitate și individualitate care sunt, toate, însemnele geniului." De fapt, Bloom sfârșește prin a recunoaște candid superioritatea absolută a literaturii asupra tuturor lucrurilor, fie
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
idiosincrazii, antipatii și resentimente personale. Cred că așa ceva depășește binișor limitele unui discurs ironic, și tinde uneori să devină pur și simplu o listă de injurii ieftine și calomnii de duzină. De exemplu, lui Bloom îi vine foarte ușor să vorbească despre "deranjatul (mintal) Jung, un Gnostic de doi bani" , după cum mărturisește: "Céline, pe care-l găsesc de necitit, este găleata mea de gunoi (my garbage bin)." Bloom, de exemplu, se plânge într-un mod atât de agresiv de "boala intelectuală
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
înțelege să se apropie de alte culturi. Eu unul pur și simplu nu pot pricepe cum un om de eminența lui Bloom, cu învățătura lui și cu al lui esprit de finesse, poate identifica, senin, cultura germană cu nazismul (el vorbește despre "lagărele morții în așteptarea iubitelor și surorilor lui Kafka un sfert de secol mai târziu, atunci când cultura germană a triumfat"). Printre cele mai dezamăgitoare lucruri peste care am dat în această carte sunt aceste comentarii asupra lui Dostoievski: "Obscurantismul
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
folosit astăzi și aproape numai în varianta scrisă a limbii literare, anume adverbul ritós. Acesta este sinonim cu termeni precum categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranșant, deschis și apare mai cu seamă pe lângă verbe ale spunerii precum a spune, a vorbi, a declara. A afirma ritos înseamnă deci "a spune limpede, răspicat, fără șovăială". În privința sensului acestui termen rar, astăzi folosit numai ca adverb, deși în texte scrise în veacul al XVIII-lea, când a pătruns în românește, este atestat și
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
și exclusivă a vorbitorilor educați de la oraș (urbanism). Cum am văzut mai sus, și dorința de a fi mai catolic decât Papa în chestiuni lingvistice poate duce adesea la greșeli supărătoare. A doua greșeală despre care mi-am propus să vorbesc în rândurile de față este oarecum asemănătoare celei dintâi, deși mult mai gravă. Într-un singur număr din "România literară", 8 din 26 februarie 2003, am citit în trei rânduri, în două articole diferite, expresia latinească magna cum laude scrisă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
poetului se concentrează în principal asupra conflictelor dintre idealurile oamenilor, nevoilor și dorințelor acestora, pe de o parte, și condițiile vitrege la care îi supune realitatea, pe de altă parte. Poetul este doar rareori prezent în poeziile sale; prin el vorbesc adesea alții. "Eu"-l din poeziile lui Kjell Espmark este rareori Kjell Espmark însuși. Ca și Marin Sorescu, pe care l-a cunoscut și apreciat, Kjell Espmark consideră că poezia este un instrument de cunoaștere. Aceasta nu poate să modifice
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
războiul, nu poate încheia nici pacea" (l-am citat pe Marin Sorescu). În schimb, poezia ne poate face să înțelegem ce este viața. Romancierul Espmark începe să-și facă auzită vocea la sfârșitul anilor 1980. Acea "simplitate înșelătoare" despre care vorbea Espmark cînd își caracteriza opera nu se vede nicăieri mai bine decât în ciclul de șapte romane (Glömskan / Uitare, 1987, a fost tradus și în franceză la Editura Gallimard) reunite sub titlul generic Glömskans tid / Vremea uitării. Abordând teme de
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
direct, politic incendiar, Despre libertatea presei, avea să lase pe cerul întunecat al Europei, însemnată cu litere de foc, fraza: Libera comunicare a ideilor și părerilor este unul din drepturile cele mai prețioase ale omului; orice cetățean poate deci să vorbească, să scrie și să tipărească în mod liber. Lucru petrecut tot în Anglia, întregind astfel Magna Carta Apud Domine 1215. În această vreme, Spiritul latin, pătruns de morbul perfecțiunii formale avea să se remarce prin vestitul edict al lui Ludovic
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
al cărei titlu inițial era chiar Habitat cu Igloo în subtitlu, iar din 2003, invers. Nu e doar o publicație instructivă, dar și una plăcută ochiului, lucru mai rar la noi, unde "forma" nu prea contează. Grafic excepțională, Igloo ne vorbește în cuvinte și în imagini despre cum arată sau cum ar trebui să arate mediul în care ne trăim viața. În numărul din octombrie 2002, un interviu cu dl Patapievici și o prezentare a Palatului Șuțu. În numărul din februarie
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]