1,129 matches
-
această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și s-a uitat la Nick. Am să revin mâine. Să sperăm că între timp situația o să se îmbunătățească, da? Omul n-a mai așteptat vreun răspuns, a deschis ușa și-a ieșit pe coridor, urmat îndeaproape de umbrele lui vrăjite. —Ai văzut? Ți-am spus că n-o să moară? Fiona s-a forțat să surâdă. Însă Nick nu i-a răspuns la zâmbet. Da, dar am fost atât de îngrijorat de traumatismul de la cap, încât nu m-am gândit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mulțumești. Doamne, da’ știu că te miști repede! a râs Fiona. De când te vezi cu el? —L-am cunoscut abia aseară, la o petrecere. Dar am avut de-a face cu destui bărbați ca să-mi dau seama că e deja vrăjit. În plus, azi m-a sunat deja de două ori. —M-ai ucis, a râs Susan. Numai tu ai fi putut să întâlnești un multimilionar liber, la doar câteva zile după ce te-ai despărțit de bărbată-tu. A, a exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
față populațiile indigene din nordul Americii), iar la nivel formal textul se prezintă ca un dialog neîntrerupt și adeseori ironic cu autori celebri și opere fundamentale ale literaturii universale, printre care se numără Divina Comedie, Hamlet, Furtuna, Robinson Crusoe, Muntele vrăjit, dar și faimosul poem sufist Graiul păsărilor. Pentru Clarissa Mulțumiri Autorul le mulțumește domnilor Faber & Faber pentru permisiunea de a cita versuri din poemul The Four Quartets inclus în volumul lui T. S. Eliot Collected Poems, 1909-1962, și din poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în ciuda secretoșeniei lor, a îndărătniciei lor de a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească. Se întrebă dacă făceau dragoste unul cu altul. Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a ales pe mine. — întocmai, rosti Virgil Jones și-și încrucișă degetele. UNSPREZECE Miezul nopții sau pe-aproape. în căsuța din micul luminiș de lângă stâncile cenușii de deasupra plajei cenușii e tăcere. în pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Neajutorat. — Lipsit de putere. Neajutorat, repetă ca un ecou Mallit. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Veșnic azvârlit printre îndoielile și fricile sale. — Azvârlit. Vocile lor erau melodioase. Vultur-în-Zbor se trezi că-i ascultă vrăjit. Niciodată nu conștientizase frumusețea discursului, farmecul vorbitului pur și simplu, al argumentației la nesfârșit... Simți cum mintea lui o ia razna și încercă să o forțeze să-și revină. Era neînchipuit de greu. își dădu brusc seama ce se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
privit de sus, calmă, netulburată, iar ultramarinii ei au lucit triumfători. — Liv e cea care rupe legământul, a spus ea. Răzbunarea lui Liv asupra lui Grimus, urzită timp de secole întregi de chibzuială pe un scaun, în întuneric. Acum, apucată, vrăjită, o pusese în aplicare împotriva Spectrului. Era o umilință totală, care-l lovea în miezul mândriei lui carnale, singura mândrie care-i mai rămăsese. Bărbatul ridică ochii spre Valkiria impunătoare, care-l fixa cu toată forța urii ei, strânsă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut să-l “guste” la nesfârșit, să-i simtă savoarea. Eram pătruns de o adâncă stare de moleșeală, de somnolență, ca și cum m-aș fi aflat sub hipnoză, vrăjit. Da, i-am răspuns după un timp, făcând eforturi să mă adun și să articulez, Îmi place! Cred că am fost cât se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un iureș nebun, Într un vârtej tulburător. Sala era În delir. Unii rămăseseră de-a dreptul uluiți, cu palma dusă la gură. Așa ceva nu putea fi posibil. Aplauzele coborau În cascade, printre șuierăturile admirative și țipetele copiilor care se uitau vrăjiți. Se Întâmplă, Însă, ceva care electriză publicul. Cu o mișcare neașteptată, Grimmi sări brusc În sală, nimerind chiar În brațele soției primarului. Surprinsă și speriată, aceasta scoase un geamăt surd și sări Îngrozită În picioare, stârnind imediat un concert de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
locuri neștiute, unde sufletul i se Împrăștia În stropi de sunet. Degetele Îi alergau zglobii pe corzile instrumentului, lăsându-se călăuzite de puterea imaginației, de plăcerea cu care improviza. Numai că acum chitara, care În mâinile lui prindea viață ca vrăjită, răspândind În camera imensă atâta frumusețe, nu-l mai asculta . De fapt, sesiză cu un zâmbet amar că mâna dreaptă, pe care apăruse un fel de praf cenușiu, era cea care se lupta cu el, care nu-i mai răspundea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cărui sân din soare Curge Aurul tot al zilei și îl împle de splendoare, De poți număra în fundu-i tot argintul adunat. Apoi iar se pierde-n codrii cu trunchi groși, cu frunza deasă, Unde-n arborul din mijloc e vrăjita-mpărăteasă, Unde-n sălcii mlădioase sunt copile de-mpărat; Codrul - înaintea vrajei - o cetate fu frumoasă, A ei arcuri azi îs ramuri, a ei stâlpi sunt trunchiuri groase, A ei bolți streșini de frunze arcuite-ntunecat. Sara sună glas de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune: Luna cu părul ei blond disfăcut, care curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n veci în aerul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luminată de un soare cald, iarba crescuse până la genunchii săi, Dorița și Didița Îl răsfățau cu jucării și vorbe frumoase iar Ochenoaia Îl sorbea din ochi și citea o scrisoare de la Victor ... Scrisoare scrisoare, aha! și pe dată clopoțelul cel vrăjit trimise un cling-cling ascuțit către receptorii nepotului. Acesta Își prvi tatăl, nu Îndrăzni să-l deranjeze, dar privindu-l fix a așteptat până ce Victor s-a uitat Întrebător către el: ? De ce n-am putut citi scrisoarea mata pe care ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plecat În Flandra, prefăcându-se că uită să-și ia rămas-bun de la această femeie pe care o distrusese. I-a reproșat acest lucru, „dar, spune ea, aveau să mă supăr pe el, voiam și nu voiam putere!”. Era cu adevărat vrăjită: „Uneori, reia prințesa, eram gata să-l mustru și să mă plâng, dar Îmi spulbera dorința prin manierele sale, pe care nu aș putea să le descriu, Într-atât de numai ale lui erau!”. Din nou, singularitatea! Din nou, dandysmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
decât tulburată de vaietele îndepărtate ale șacalilor. Un vânticel ușor îl silea pe Khâli să istorisească cu glas puternic - vocea lui era atât de liniștitoare, încât mă făcea să respir aromele Granadei mele natale, iar spusele lui erau atât de vrăjite, că până și cămila mea părea că înaintează în ritmul lor. Mi-ar fi plăcut să repet fiecare dintre vorbele lui, dar memoria mi-e limitată, iar elocința lipsită de suflu, astfel că multe dintre arabescurile poveștii sale nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu doar un mare număr de negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina el cu drag - va consta din băieți și fetițe vrăjiți, Împărtășind o experiență memorabilă. Se gândea că, pe lângă Îmbogățirea bagajului nostru de cunoștințe, aceasta ar putea contribui la transformarea mea și a fratelui meu În niște mici lianți. Folosindu-ne ca nucleu, a adunat În jurul acestui miez ursuz mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]