1,592 matches
-
nu-i recunoască, după care se amestecaseră cu puhoaiele de oameni care mă urmăreau. Se lipiseră de niște vânători de pripas, care Își părăsiseră pământurile de unii singuri, astfel Încât ai fi zis că Runa și Enkim porniseră la drum cu vrăjmașii mei de la bun Început. Ajunseseră la capătul tuturor pământurilor odată cu cei din fruntea mulțimilor conduse de Scept și, acolo, avură pentru prima oară bănuiala că blestematul ăla de Scept afla fără Întârziere orice făceam, deoarece poruncise să treacă Marea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cei ce vin pe urma voastră, la fel o să-i legați? ne mai Întrebară. Le-am zis că da. Iar ei: - Hai, atunci, că vă ducem unde vreți. Numai că vrem să stăm alături de voi și când o să vă legați vrăjmașii. Ne-am Învoit, iar ei s-au pus În fruntea noastră și au pornit În fugă spre Miazănoapte. Deja trecuse de miezul nopții. Nu merserăm prea mult și, În fața noastră se deschise o viroagă Îngustă pe care abia dacă ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zgomot și ne-am pus cu toții pe așteptat. Discutasem de multe ori despre lupta asta cu Tek și cu Barra, iar locul unde ne aduseseră oamenii munților era tocmai bun pentru ce pusesem la cale. Aveam să-i lăsăm pe vrăjmași să pătrundă În mijlocul nostru fără să-și dea seama, după care aveam să-i izbim din toate părțile, cu toată puterea. Voi ați făcut așa de prea multe ori și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și o să râdeți când veți auzi cum vedeau Krog și Vindecătorii lui lupta de sânge dar, până atunci, nimeni nu mai făcuse așa cu alți oameni, ci doar cu animalele mari, la vânătoare. Eh, cum-necum, deși am așteptat o grămadă, vrăjmașii n-au căzut În cursă. Se crăpă de ziuă și ei tot nu apăruseră și nici nu se simțea vreo mișcare din partea lor. Am mai așteptat până ce soarele a urcat pe cer de două palme, dar oamenii lui Scept tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai avem de mers zile În șir, iar pământul vostru, uitați-l unde a rămas! le arătă el munții. Dar oamenii aceia: - Las’ că venim și noi cu voi. Ați promis că ne țineți alături până vedem cum vă legați vrăjmașii. Abia atunci ne spuseră ce nume purta neamul lor: Os din Kron. 39. - Nunatuk, lumina ochilor mei. Era o după-amiază răcoroasă. Ne așezaserăm pe iarba de la marginea crângului de copaci cu scoarță albă. Zgomotele din satul ridicat pe malul lacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sânge. Tatăl s-a dezis de Șoim, strămoșul lui Dupna, iar tu l-ai trădat pe Krog. Neamurile trebuie să vadă că sunteți, și unul și altul, În puterea mea. - Pricep. Dar de ce vrei să ți-l faci pe Scept vrăjmaș de moarte? Până una-alta, el vrea să te spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spulbere doar pentru că ține cu un altfel de Tată, nu cu cel vechi. Dacă Îl Învingi și-i spulberi neamurile, o să fie ca după orice luptă de sânge. O să plece și-o să-și lingă rănile. Dar dacă ți-l faci vrăjmaș de moarte, chiar și Învins o să-ți ia urma, ca să te dea Umbrei și să te batjocorească. Pe de altă parte, dacă el va fi Învingătorul și dacă mă umilești, o să te chinuiască și o să te umilească și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gurii și iarăși mă privi În felul acela. N-am să fiu În stare să-l pricep niciodată, fir-ar să fie. Iar el, zâmbind din ce În ce mai larg: - Scept e și el om. - Scept, m-am răstit la Logon, a fost vrăjmașul de moarte al tatălui tău. Ochii Îi licăriră stins. Apoi: - De-ai ști tu, Krog, cât de mult... Începu el dar glasul i se frânse. Fără să mă mai privească, Începu să-și facă de lucru cu degetele prin pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mâna moale, celălalt pe mâna tare. Scotocesc desișul. Își Încordează auzul. Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tare. Scotocesc desișul. Își Încordează auzul. Trec orele și amândoi sunt unul și același gând. Of, of, zău că mintea mea pricepea cum de ajungeau să se Însoțească dar, Tată din cer, amândoi Îmi erau vrăjmași. Și, pentru că-mi erau vrăjmași și pentru că mie mi se Încrețea carnea când aflam de asemenea Însoțiri, mi-am pus În minte să fac și pentru ei un legământ, chit că nu era treaba mea. Numai că eu, Krog, aveam puterea vorbei. Fusesem ucigaș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva dintre ei Încă țineau În mâini crengile pline de frunze cu care Îi acopereau vederii pe Dupna și pe Logon. Le-am făcut semn să-i arate vrăjmașilor noștri - amândoi legați și chirciți, prinși de bulumaci noduroși, slabi, nădușiți și abia răsuflând. - Îi știi? l-am Întrebat pe Scept. L-am văzut cum se Îndreaptă odată. Ochii i holbară și mai și, după care strânse din fălci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu cerul, cu pământul și cu vrăjmașii. Și-atunci, am Început să strigăm: - Poate mor, poate scap! Dacă mor, n-o să mor, Mă fac una cu pământul! Dacă scap, și-o să scap, Mă fac una cu văzduhul, Și de mor, și de scap, Am părinți din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și nu mai văzurăm decât dușmanul. În clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de mână. Sânge subțire și clăbucit Îi bufni prin rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea prin a Înfățișa lipsa de proteine din regimul alimentar al triburilor pe care le studiase. Și afirma că, În războaiele primitive, băștinașii nu‑și puteau permite să irosească leșurile vrăjmașilor. Asemenea speculație științifică nu era de natură să prezinte un interes special pentru mine. Am mai arătat În repetate rânduri că specialitatea mea o constituie fenomenele obișnuite, de zi cu zi. Și Ravelstein mi‑a atras atenția asupra acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era necesar despre aroma apetisantă. Vânătorii Îl asiguraseră că dacă ei ar fi fost cei Învinși, vrăjmașii i‑ar fi fript la fel și i‑ar fi devorat. La noi, ar fi fost o chestiune de rațiune. La ei era un fapt de viață. Jungla nu abundă În vânat. Vânătorii adeseori ajung vlăguiți de puteri În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
reușit, cu siguranță, să facă din România o țară frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, ideal neagreat Însă de oculta mondială, care nu va Îngădui nici unui popor mic, precum al nostru, să se ridice și să se Întărească prea mult”... Vrăjmașii românismului și ai creștinismului, căutând Încontinuu nod În papură, Îi reproșează Căpitanului nostru că l-a Împușcat mortal pe torționarul, persecutorul și criminalul prefect al poliției ieșene, Manciu, deși se știe prea bine că atunci a fost vorba, nu de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
care e repetată propoziția „Încă ne rugăm pentru sănătatea conducătorilor Republicii Socialiste România”. Însă n-am Încotro și accept, volens nolens , acest extraordinar precept al moralei creștine ce ne Îndeamnă permanent la iertare și să-i iubim până și pe vrăjmașii noștri, iar celor ce ne fac rău să le răspundem cu fapte dintre cele mai bune. Tot gândindu-mă la acest principiu moral nemaiîntîlnit și incomparabil, care situează morala creștină definită prin dragoste nelimitată, iertare și facere de bine deasupra
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale până la pământ, ținând în brațe pe Otilia. Generozitatea lui se-ntindea și asupra lui moș Costache, căruia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ridicat din mormânt, contrafăcut ca și cum nu o bîzdîganie de demon, ci însuși adormitul prooroc i s-ar fi adresat cu înțelepciunea cuvenită: "Pentru ce mă întrebi pe mine când Domnul s-a depărtat de la tine și s-a făcut vrăjmașul tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată, în ceremonialul funebru de-ngropare a spiritului. Un vis de monotonie neagră căruia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
miresmele și de miasmele lumii m-am dezlegat de mult. Spre o căință plină de cântec înalță-mi cugetul și nu mă mai lăsa vecin mie, ci întinde-ți deșerturile tale între inima și gândul meu. Au nu vezi tu vrăjmașul duh al soartei mele, ursită blestemelor și plînsului? Ce rugi găsi-voi pentru tine, Moșneag neputincios, și din ce istoviri ridica-voi un urlet spre nepăsarea ta? Dar cine-mi spune că sânt și eu bătrân, mai bătrân ca tine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]