1,136 matches
-
acelei vie de château pe care o trăise familia mea În Rusia. Povestirile În sine (toate acele „Les Malheurs de Sophie“, „Les Petites Filles Modčles“, „Les Vacances“), erau, din câte-mi dau seama acum, o combinație Îngrozitoare de prețiozitate și vulgaritate; dar scriindu-le, sentimentala și infatuata Madame de Ségur, născută Rostopchine, franțuzea atmosfera autentică a copilăriei ei rusești, care o precedase pe a mea cu exact un secol. În ceea ce mă privește, când dau din nou peste necazurile Sophiei - n-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
curte, unii mai obedienți decât alții, cu nelipsitele carnețele în mâini, firește. O imagine pe care o mai văzusem, de sute și mii de ori, reiterând la nesfârșit, ni se părea uneori, în clipe de neagră disperare, monotonia unei jalnice vulgarități. Cu această mizerie de fotografie voiau - și ne cereau - cei de la „foruri” să înlocuim nobilul chip al marelui poet, al Poetului nostru național (pentru semnele de exclamare cuvenite - vezi mai sus). În redacție domneau stupefacția și revolta. Țin minte că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iorga îi opunea mai răspicat și mai tenace glasul spiritului. „Cu mamutul ori contra mamutului, aceasta e chestiunea ”, spune Iorga în unul din articolele scrise în vara anului 1940. La instalarea dictaturii legionare se dezlănțuise în presă valul unei nemaipomenite vulgarități de limbaj, în special la adresa fostului rege, din partea unor tămâietori neofiți și zeloși ai noului regim. Această deșănțare, indiferent de nedemnitatea celui vizat, a atras replica imediată a lui N. Iorga ; o chemare la ordine și o lecție de cuviință
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Vincenzo Lanza (corespondent italian de la Repubblica) și soția lui suedeză, Gitta. Suntem serviți regește, ca în Italia. La un moment dat, Andrei spune povestea penisului, a lui Creangă. Nu m-a amuzat deloc. În suedeză, totul părea de o penibilă vulgaritate. Rudolf Nurejev a murit la cincizeci și șase de ani, atac de cord se spune, dar noi, jurnaliștii, am aflat adevărul repede: SIDA! Corpul superb și geniul lui Rudolf nu i-au făcut viața ușoară. Există asemănări între viața lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
carte redusă ca dimensiuni, pe de o parte bere "catifelată" 200 g, Șerlac filtrat 100 g. Este atât de bun acest produs, încât pare un imn; de aceea se mai cheamă "Imnul tineretului democrat". Are însă defectul de a precipita vulgaritatea și forțele oculte, latente. Pentru a preîntâmpina această complicație, se poate utiliza băutura denumită, în limbaj diplomatic, "Spiritul Genevei" (colonie "Liliac alb" 50 g, Loțiune împotriva transpirației picioarelor 50 g, Bere Jiguliovskaia 200 g, lac industrial 200g). Beția, se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fabulos dăm de scene de un realism poznaș. Gerilă, Ochilă și celelalte monstruozități ale basmului se ceartă în casa de fier înroșită a împăratului Roș ca dascălii în gazdă la ciobotarul din Fălticeni. Vorbirea împăratului Roș e de o grasă vulgaritate. Pișcat de pureci, măria-sa drăcuie. Până și între obiecte se încinge o comică sfadă: "- Măsoară-ți vorbele, băiete! Auzi, soră nicovală, cum ne râde acușorul? - Aud, dar n-am gură să-i răspund; și văd, dar trebuie să rabd
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sideric, caută liniștea provincială, suferind cu apatie agresiunea societății. Eroul din Liniște, soi de Jocelyn al câmpiei dunărene, rămâne impasibil când glumeți vulgari îi pun muște în mâncare. Ca mai toți scriitorii ieșiți din mahalaua bucureșteană, a căror reputație de vulgaritate nu se justifică, Delavrancea e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Cu vioiciuni orientale, Ibrăileanu continuă, cum nu s-ar părea, spiritul lui Maiorescu. b. G. Ibrăileanu n-a scris decât puțină critică propriu-zisă, și aceeadespre autorii preferați. Stilul ei vorbit, repezit, o face neatractivă. Impresia primă e a unei oarecare vulgarități în expresie, a lipsei de fineță. Și dimpotrivă, fineța e calitatea dominantă a criticului. Lipsit de darul de a sugera prin cuvânt impresia și de o suficientă cultură pentru a încadra faptul în serii istorice și de a-i da
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
oficiali ai teatrului. Ei sunt azi uitați. Dar Zaharia Bârsan mai colectează succese teatrale cu Trandafirii roșii, poveste zaharată, deși decentă, a unui Zefir care își sacrifică sângele spre a înroși trandafirii destinați unei Liane. Îl imită mai târziu, cu vulgarități, I. C. Aslan în Odinioară. MIHAIL SORBUL Piesa lui Mihail Sorbul care a stârnit la întîiele reprezentații o vie discuție e comedia tragică Patima roșie, remarcabilă prin siguranța tehnică, repeziciunea acțiunii, simplificarea personificației. Sunt numai cinci eroi (Sbilț, Castriș, Rudy, Tofana
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sticle, precum și cu un pivnicer (Jocaste), un "maître d'hotel" (Antoine), un șef bucătar (Robert), cu două ajutoare (Philippe și Roger) și un camerier (Go). Eroii mănâncă după subtile socoteli de pricepători în gastronomie și vinațuri, căutând să evite orice vulgaritate a gustului. Paginile sunt pline de dizertații asupra bunelor mâncări și băuturi. Deliciile acestei literaturi aparțin ordinii fonetice și cu greu un neinițiat ar gusta burlesca întîmplare a lui Constantin Zippa, crescător de cai pur-sînge, căruia iapa nu i-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Autorul înțelege să-l compună din aceleași stenograme. Gh. Brăescu a scris și foarte simpatice Amintiri în care reexaminează cu bonomie ștrengăriile copilăriei sale. I. I. MIRONESCU Sforțîndu-se a copia fonetic limbajul eroilor, I. I. Mironescu (1883-1939) surprinde prin relativa vulgaritate a prozei lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o limbă ridicol de împestrițată, umplu paginile cele mai frumoase ale lui Caragiale. Citiți, de pildă, minunata O lacună... Prostia aceasta, lipsa de cultură, mahalagismul aces-ta, Caragiale ni le arată și sub haina bogăției. În Five o'clock, barbaria și vulgaritatea unor mahalagioaice ordinare se desfășură într-un palat luxos, plin de obiecte de artă scumpe. Mai mult decât oricare alta, această schiță ne arată cât e de ușor să-ți asimilezi partea materială a civilizației, dar cât e de greu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
aceasta fără grijă, căci sunt convins că pentru el aceasta nu e un blam. Să mă explic în ce constă răutatea lui Caragiale. Pe Caragiale, în opera sa cu caracter social, nu-l inspiră decât răul. Muza sa este răutatea, vulgaritatea și prostia contemporanilor săi. Și nu că vede lucrurile mai rele decât sunt, dar el nu vede decât răul. În opera sa socială el n-a zugrăvit decât stupiditatea omenească. Dar se va zice: "Așa e societatea pe care a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iași, începe d. profesor, Eminescu era un aristocrat din naștere, o personalitate de rasă, de gândire și simțire. Acei cari l-au cunoscut din scrieri și-au făcut o părere greșită despre el. În toate împrejurările vieții, Eminescu plutea deasupra vulgarității. E nu numai poet, dar cel mai mare gânditor politic al nostru. Scrierile lui cuprind un sistem de cugetare ce trebuie studiat. Era un luptător național, dar în același timp un idealist, în înțeles filosofic. Lumea nu e o realitate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de medicii închisorii. Îl curăță, îl hrănește și, în cele din urmă, îl salvează de la moarte. Când bolnavul deschide ochii și observă cine este salvatorul său (nu altul decât un evreu), îi șuieră printre dinți o injurie de o maximă vulgaritate. S., netulburat, își duce mai departe misia, îngrijindu-l pe dușmanul care îl insultase. Scena a fost preluată de Marin Preda în romanul Cel mai iubit dintre pământeni. Pentru faptele lui este ținut în carceră, injuriat de paznicii patibulari, bătut
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez iarăși din Bacovia) „enervare pe gînd”. Cum a apărut „rîia” asta? Mi-i imposibil s
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și mutată la Biblioteca Județeană - că, majoritatea, acestea sînt „rele și proaste”, gîndesc fistichiu, dau interpretări tendențioase unor vorbe și gesturi firești, se pierd în amănunte. Chiar Toma Jămneală și Tudor Stanciu, foști colegi la „Steagul roșu” (de a căror vulgaritate era sătulă), i se par acum mai agreabili decît unele din actualele colege. Deși dobîndită de puțin timp, aversiunea ei față de acestea s-a sistematizat deja într-o formă curioasă de... misoginism, iar misoginismul femeilor e mult mai intens și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi amestecat cu acuzatorii și n-aș fi făcut parte din „mulțime”. *Mă simt adesea scindat: o parte din mine face eforturi de a fi onestă, de a gîndi ireproșabil, de a alunga viziunile absurde, de a reprima pornirile spre vulgaritate, de a strivi suficiența, iar cealaltă parte îmi maimuțărește strădaniile, le ridiculizează, se înfruptă din pubela vorbelor porcoase, tulbură clipele cele mai idilice cu imagini bizare, mă trîntește din înălțimi în gura de foc a diverse ispite, mă copleșește cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minunat”. „Vezi - își ia ea avînt - ce înseamnă că i-am dat de gîndit? Vezi că, dacă pun eu mîna serios, crește”. Eram gata s-o întreb pe unde l-a cotrobăit, dar m-am oprit, nu atît de teama vulgarității (la „oamenii de teatru” merge un atare limbaj), cît pentru faptul că, pur și simplu, părea să creadă în ceea ce spune. *În dosarul 1/1914-1915, al școlii din Gîșteni, am găsit următoarea propoziție enigmatică pentru cineva de azi: „Ceasul, după
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Șezătoarea literară de aseară mi-a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cu tot cu aia”! și tot azi, Valeria Pantazi, bibliotecara de la Casa Armatei, mi-a relatat cum au „torturat-o” doi tineri în autobuz, povestindu-și, peste capul ei, cu voce tare, cuplările din seara precedentă. Asistăm la începutul unei epidemii de vulgaritate? A cui e vina? Oamenii vorbesc cum trăiesc: promiscuu, nerușinat. *Dramatica stare de așteptare a rezultatelor! Fiziologia e alta decît în zilele normale (presiuni în stern, scurte sufocări, colici intestinale etc.), psihologia e alta (neputința concentrării și adunării minții într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în detalii și vagă în ansamblu, căci, din prea mare politețe, evită punerea punctelor pe i și volatilizează conturul formulărilor. Tatăl său are dreptate să fie îngrijorat: în societatea actuală, „idealismul” (chiar înțeles ca bună-creștere, ca evitare a brutalității și vulgarității, și ca aplecare exclusivă spre „lucrurile frumoase”) îl izolează pe acela care îl are, îl face „suspect” celorlalți, îi devine povară. Cine vrea să se păstreze curat trebuie să aibă sufletul tare! *Mimetism: la televizor, un țăran din Ilfov și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nebuni fățarnici de Teodor Mazilu: „Am fost și am rămas un autodidact”. La fel și gesturile prin care se impune: „Ia să ne aprindem noi o țigară și să ne indignăm de mediocritatea care ne sufocă”. Autentic e doar în vulgaritate. Scrisul fără conștiință literară, pregătit după rețetă, stereotip, e doar o formă de „hoțomăneală”. într-o bună parte a cuvîntului am examinat afirmația lui G. că acei șapte ani cît s-a aflat la conducerea revistei „au fost ani buni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine și familia mea, vii și morții. Era perioada în care Securitatea decisese (în prealabil) să fiu condamnat la moarte. Ulterior, am ajuns printre deținuții de drept comun, dar nici măcar printre cei de cea mai joasă speță nu am auzit vulgaritățile debitate de cei doi stâlpi apărători ai democrației socialiste. După trei zile de anchetă în care nu am răspuns nimic, a intrat în birou comandantul Securității, Vasile Gheorghe, care a ordonat să fiu băgat în anchetă continuă (non-stop, după expresia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ierarhii și clișee! Indestructibilul atașament față de frumusețe și estetic a fortificat ființa, altminteri ludică și fragilă, a scriitorului, În vremuri de exaltare legionară, ca și În cele de derută și urgie comunistă. I-a conferit coerență... morală. Urâțenia, barbarul, vulgaritatea și prostia În care eșuează repede marea Înscenare totalitară s-au dovedit, cât de reconfortant!, refuzate de Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]