10,579 matches
-
de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul foarte limpede, completează Dendé, în direcția ambelor bulevarde. Dat dracului grupulețul lui Monte Cristo, să-i fi văzut cu cîtă înverșunare înaintau spărgînd tot ce le ieșea în cale. Ca să-i zăresc mai bine a trebuit să-mi părăsesc puțin postul de observație. Am văzut zburînd în țăndări ferestrele Primăriei, apoi vitrinele librăriei Eminescu, și cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-o manieră care m-a făcut să pufnesc în rîs. Parcă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea ce se întîmplă în spatele cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i se citea neliniștea că Baricada așa cum arăta ea în clipa aceea ar fi putut fi spulberată dintr-o singură mișcare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate geanta ca să-și elibereze ambele brațe și începu să se uite în jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mai crezi că ei au avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă cînd cerul a fost luminat de rafalele unor trasoare am zărit jerseul lui Tîrnăcop în mijlocul șandramalei cocoțat pe caroseria autobuzului răsturnat. — Vedenii, scumpule, zice Părințelul, n-aveau ei cum să reziste singuri pintre complotiștii ăia care știau perfect ce aveau de făcut, fiind coordonați la fiecare mișcare prin ordine cît se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreo cincizeci de metri de intersecție, ce să vezi? Drumul e barat de o șandrama cît toate zilele, mai ceva ca baricada de la Inter, dacă vă vine să credeți. Ce e însă ciudat e că locul pare părăsit, că nu zărim nici o armă îndreptată înspre noi. Liniște de mormînt, nu altceva. O lăsăm încet, oprim la cîțiva metri distanță și începem să trecem în revistă ce avem înaintea ochilor așteptîndu ne totuși ca dușmanul să apară de undeva pe neprevăzute și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Așteptă cîteva clipe, se chinui să tragă cu ochiul înăuntru prin gemulețele mate încadrate din loc în loc în rama metalică a ușii, fără însă a reuși să dibuiască nici o mișcare de partea cealaltă. Mai așteptă cîteva clipe, și pentru că nu zări nicăieri vreun buton de sonerie, începu să izbească cu pumnul în ușă ca să provoace zgomot. Imediat observă o lumină aprinzîndu-se în hol, probabil deasupra pupitrului de la recepție, și văzu aceeași umbră multiplicată identic în fiecare din ochiurile de sticlă, unduindu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se odihnească. Abia atunci băgă de seamă că exact alături, pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seama că nimerisem în mijlocul unui focar de infecție. Cît vedeai cu ochii erau numai mormane de moloz și gunoaie. Nu aveam încotro, așa că mi-am făcut curaj și am luat-o la picior în direcția gardului de sîrmă care se zărea în depărtare și care bănuiam că trebuia să împrejmuiască terenul cu pricina. Din vîrful primei movile pe care am escaladat-o mi-am dat seama că nu greșisem. Puteam distinge clar dreptunghiul de iarbă, delimitat clar de marcajele de var.
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întorc pe partea asta, nu riști oare să le pierzi de tot urma, chiar dacă știi sigur că la un moment dat tot vor fi nevoiți să se întoarcă la elicopter ca să și ridice marfa? în afara santinelei de la poartă nu mai zări nici un foișor pe toată lungimea zidului, așa că putea încerca să treacă în partea cealaltă escaladînd împrejmuirea pe oriunde, cu condiția ca punctul pe care și l-ar fi ales să fie îndeajuns de depărtat în întuneric pentru a nu putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scormonesc prin dulapuri, să răstorn sertarele cu fundul în sus, să mișc fiecare obiect de la locul lui. Așa se întîmplă cînd ești nevoit să faci totul în pripă, lucrul pe care-l cauți ți-e sub nas, dar nu-l zărești decît după ce îți pierzi toată energia căutîndu-l. Abia după ce pun laba pe registru și mă conving că totul e în regulă, îmi mai vine inima la loc, încep să-mi schimb țoalele. Calculează: cam cît timp le-ar lua să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva zile, Uniunea Europeană și-a deschis porțile ei fastuoase și pentru noi. Nu simți un fior În tărtăcuța ta care sună a gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plină pe jumătate cu cafea și un album plin cu fotografii din care privește melancolic aceeași femeie cu ochi mari, căprui. Lumina dimineților nu poate intra prin ferestre, pentru că draperiile ocru sunt rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra primăriei, am zărit un punct luminos ca o portocală. Acoperișul primăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
rareori date la oparte. În zilele Însorite se zăresc totuși dâre mătăsoase, gălbui. Își scrie jurnalul cu meticulozitate, ca un chirurg ce se pregătește Îndelung pentru o operație revoluționară. Întâi iunie Azi noapte am visat un ozene. Deasupra primăriei, am zărit un punct luminos ca o portocală. Acoperișul primăriei a devenit uriaș, cât un portavion, și ozeneul a coborât pe suprafața lui. Din ozene a ieșit un iepure alb care ronțăia o stea de pe cer. M-am trezit cu o sete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acoperișul casei și să mă uit la stele. Azi noapte, trecând pe sub fereastra vecinei cu nas de papagal, cea care locuiește În casa de alături, m-am oprit câteva clipe și, am privit Înăuntru prin ochiurile perdelei. În penumbră am zărit-o pe vecină gemând și zbătându-se cu picioarele desfăcute sub o huidumă de bărbat, gol. Am atins fără să vreau burlanul de tinichea care a scos un sunet dogit care i-a făcut pe protagoniști să stingă imediat lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a lăsat peste ghetou și peste lucrurile din Încăpere, caietul cu sârmă spiralată În care n-a mai scris de mult. Îl zărește, e tot acolo. I-a schimbat locul de două ori de la revenirea lui Kawabata. Acum, este așezat deasupra unui morman de haine, pe colțul mesei, obiect obedient și deocamdată nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
narcisă și o lumânare. Ea Îi dă două flori, ,,așa e obiceiul la mort,, , după care, Își mută privirea la ,,chilipirurile,, turcești, continuând să lipească micile etichete.. Printre sutele de cruci simple de lemn, pe care stă scris ,, Neidentificat,, se zăresc capetele celor patru bărbați: preotul funcționarul și cei doi gropari. Antoniu grăbește pasul, mergând printre cruci ca printr-un lan de porumb. Lumânarea s-a topit de căldură În mâna lui, iar florilor au Început să le casă petalele. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
roșie, agățată de ușa de la intrare, era acum încărcată de zăpadă și de-abia se mai vedea. Fulgii care cădeau aproape de noi erau albi, dar ceva mai departe se contopeau toți într-o perdea cețoasă dincolo de care nu mai puteam zări nimic și care izola Rembers de restul lumii. În halatul său alb-gălbui, în mod deliberat demodat, fratele meu arăta ca un morar într-un spectacol de operetă. Chipul lui palid, relaxat, avea un aer de secolul XVIII: inteligent, masiv, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
într-o pictură chinezească, am văzut o mierlă zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf. Era invadată de ceață și cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mantie. Era ca și cum, de fapt, nici n-aș fi atins-o. Începea să mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care însă creșteau în intensitate. Efortul de a pătrunde cu privirea în însăși existența lumii prin ceață devenea exasperant și istovitor. Nu văd, nu văd, îmi tot spuneam, și parcă trăiam exteriorizarea chinuitoare a unei incapacitți interioare de a vedea. Zăream doar umbrele lucrurilor, doar păreri, nimic clar. M-am depărtat de șuvoiul pământiu și de edificiile iluzorii pentru a căuta ceva mai multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de samurai? Sau poate chiar mai de mult, în clipa aceea stranie când o văzusem, ca pe un cavaler cu pinteni și zale, înfruntându-i pe cei doi suverani aureolați care mă oprimau? Sau poate fusese momentul profetic când îi zărisem dunga arcuită a ciorapului în lumina gălbuie de lângă Hyde Park? Era greu de spus, cu atât mai greu cu cât această iubire se dovedea a fi una de o natură cu totul specială. Când m-am gândit la acest aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un foc aproape stins. Deja nu prea îmi mai dădeam bine seama ce fac. Mă mișcam ca într-un vis. Obiectele parcă se topeau în fața ochilor mei. Am traversat camera și am deschis o ușă a cărei suprafață albă se zărea în întuneric. Am ieșit într-un culoar. Lumina slabă venind de la felinarul din fața casei printr-o ușă deschisă mă ajută să găsesc scările. Am început să urc scările, pășind cu grijă și ținându-mă bine de balustradă. Ajuns sus am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în brațe și în picioare. M-am plimbat prin Hyde Park, m-am întors în apartament și, fiindu-mi frică să stau singur, am ieșit din nou. Parcul învăluit în ceață era gol ca un peisaj selenar dar măcar se zăreau pe ici pe colo siluete umane. M-am gândit puțin la Georgie, dar chipul ei, părând să aparțină deja unui trecut îndepărtat, mă privea cu atâta tristețe încât n-am putut suporta să mă opresc mult timp asupra lui. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]