1,689 matches
-
al sîngelui fiecare pas, un puls de rugă dincolo de graiul nedeslușit din jur dincolo de înserare ori de lumină o altă prezență în mers gratuit mă molipsește peste hăuri cu un surâs * totul există și nu există în același timp, aici zace pesemne taina nedeslușită a copilului au fost ierni. au fost înmuguriri sub care am trecut neumbriți de gînd. au fost maluri desculțe, știuca țîșnind noaptea din oglinda apelor. e monologul meu întrerupt de monologul tău, strada ca după o colindă
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici cântec, nici pocăință, nici rușine, Doar mă dori ca un Dumnezeu. Și tăcere Cu mâna cu care vei scrie Tu singură îți vei semna pedeapsa E ca un văl lăsat pe un vis Este ca o poveste
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
aburi a somnolentei colective... Ah dacă!... pe cînd locuiam în trecutul imprevizibil mai confortabil decît în prezentul mereu amînat iar Sibila Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a meditațiilor de profunzime și serenitate orientală, sau de contemplare la modul rembrandtian a materiei ființelor: "văd scena din pădure/ mistrețul negru zace/ în balta roșie/ de sânge aburind" (Vânătoarea). Alteori realitatea se încheagă ciudat-superb în imagini foarte sugestive: "prin fereastră/ ninge imaginea e vie/ nu poate fi agățată/prinsă alunecă din labe/ se rostogolește ca o minge lucioasă, reală." Poezii IV Nu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării pașoptiste: Azi torța revoluției sclipește ca un soare Și nu mai zace-n praful pe cronici așternut. Cei ce clădesc prezentul aflat-au în trecut Un far drept călăuză spre țărmuri viitoare! La Piatra Neamț ființa un cerc literar, care a editat, începînd din 1947, cîteva Caiete de poezie: nr. 1 " Reconstrucția în
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
nimeni nu țipă, violența este uneori dată de ton, de gravitatea cuvintelor, se consumă la limită cu tăcerea grea care însoțește disperarea. Este doctorul iresponsabil, un monstru? Nu știm, dar știm că în lumea de o ritmicitate campestră, sub aparențe, zace un rău mortal care-și așteaptă clipa. Opțiunea lui Haneke pentru alb-negru imprimă filmului o notă de autenticitate și întoarce în timp, înlocuind culoarea cu lumina și umbra și colaborarea dintre acestea, clarobscurul. O anumită austeritate se întreține din economia
Sfârșitul inocenței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6312_a_7637]
-
Radu Cernătescu Mistere provinciale Deschis în epocă de Arghezi, dosarul unui rapt literar zace încă îngropat în polemici cordiale, poze belicoase și partizanate afective. Diluându-se cu timpul, scandalul din jurul paternității piesei Capul de ră]oia degenerat într-o perpetuă dilemă a istoriografiei noastre literare. Aceasta a făcut ca, de pildă, ediția din 1965
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
lui Manole ("Ce ziua lucra, noaptea se surpa"). A doua zi iar, a treia zi iar, scria și-n ziar... În Piața Gemenii, câteva bănci poartă falnic inscripția "Primăria sectorului 2". Nu mult mai departe, pe Eminescu, fostul cinematograf "Viitorul" zace aproape în ruină. Parcă ieri se proiectau aici filme de cinematecă, parcă mai ieri poetul Ion Iuga organiza seri literare. Acum e un loc pe care trecătorii îl evită, chiar și numai din pricina mirosului, traversând pe partea cealaltă. Întreb și
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
modestă localitate ai trece, observi că localnicii se străduiesc să-și îngrijească așezarea: de pildă, plantează iarbă în rondurile de pe marginea drumului. Numai în București, nu! Bulevardul, când înaintezi de la Universitate spre Romană, pe partea stângă, aceea care e „modernizată”, zace în neorânduială: ronduri cu brazde de pământ în care, eventual, au răsărit buruienile. Nu se găsește nimeni care să arunce câțiva pumni de sămânță de gazon? Cei pe care i-am ales să se ocupe de asta chiar nu trec
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2551_a_3876]
-
însă în ce măsură aceste cărți, adorabile din perspectivă naratologică, dar în care, inevitabil, povestea trece pe planul al II-lea, pot fi citite ca romane pur și simplu? Pentru că, vorba unui personaj din Război ascuns, "în făpturile fără spirit, ca noi, zace plictisul (...) fiindcă sunt necreatoare și numai puterea creatoare împrăștie plictisul". Afirmație valabilă, chiar dacă, culmea ironiei - personajele din acest roman al lui Dan Perșa sunt spirit pur.
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit capul ei? Ulcior?... Vreo măsură? Un obiect de tăiat ceva, de tocat carne? Sau zace ascuns bine în lutul planetei, până ce va fi descoperit, cândva, de cine știe cine; așa cum mâna dreaptă, expusă în prezent într-o vitrină, a fost găsită în anul teribil 1950...
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
a vocii umane. Un lucru spus pe-un ton compătimitor poate dobândi nuanțe acuzatoare prin trecerea din zona rostitului în cea a scrisului. Nu mai vorbesc de adevărata industrie a denunțului născută odată cu proliferarea gigantică a blogurilor. În orice neisprăvit zace un Torquemada, în orice ulcerat cu acces la tastatura computerului descoperi un Saint-Just și în orice țoapă resentimentară un exemplu de vigilență autogenerată. Toți acești vânători de scame pe haina altuia i-au substituit cu aplomb și inimaginabil succes pe
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
iască? Nu! Insul meu se cere însutit. Dați-i răgazul să renască." Acest început de mileniu e o "răscruce" în receptarea operei argheziene, simt că se pregătește un nou început, unul fecund. Starea de oboseală a postumității, impresia că opera zace "desfăcută" în părțile componente, ca în fața unei expertize ce așteaptă un verdict - aceste situații de impas pot fi învinse.
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
pictează Supranumit „cronicarul tuturor coșmarurilor Americii“, Chuck Palahniuk a stârnit din nou controverse cu romanul său „Jurnal“, ajungând repede în topurile vânzărilor. Cartea o are ca personaj central pe Misty Tracy Wilmot, fostă studentă la Arte Frumoase, al cărei soț zace în comă pe un pat de spital, după o tentativă de sinucidere. Misty e chelneriță la restaurantul unui hotel. Visul ei e să ajungă pictoriță și spiritul unei artiste din secolul al XIX-lea, Maura Kinkaid, pare să fi pus
Agenda2006-11-06-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284866_a_286195]
-
nu facem tot posibilul să nu fie aneantizată definitiv și dacă nu suflăm, unii, din când în când, cenușa de pe jar). Coloana infinită" se distruge, în fond, într-o magazie, Enescu este o bună afacere din timp în timp, dar zace în luxosul muzeu în aer liber, cimitirul "Père-Lachaise" din Paris, sub recea marmură albă, pe care străjuie imortelă o roză de porțelan (așa am văzut-o eu, în 1980), pusă de Academia Franceză (așa mi s-a spus, atunci, și
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
din bronzul statuii lui Carol I a fost turnată statuia lui Stalin. Din bronzul statuii lui Stalin a fost turnată statuia lui Lenin. Din bronzul statuii lui Lenin nu s-a mai turnat nimic; doborîtă de pe soclu în 1990, ea zace de atunci în bălăriile de la Mogoșoaia, alături de statuia doctorului Petru Groza. Pe locul acesteia din urmă se înalță acum Monumentul Artileriei: o țeavă de tun în poziție verticală flancată de două pușcoace "istorice", confecțioante cu măiestrie în atelierele Muzeului Militar
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
chiar și atunci cînd perle forțau roua să se ascundă în ea Refuzase ofertă de învelișuri Cum s-ar mai putea numi "frunză"? Pare harta insulei Samotrace Nedeslușit e murmurul încețoșat e gestul Drumurile nu mai duc la Roma Cochilia zace răvășită pe sîrma ghimpată Fiecare glonț înseamnă moarte Sforțările au fost recuperate de rid parcă leagăn i-a fost sicriul Există zbor fără prăbușire? Năzărire de sfinți vînduți pe cerul îngropat la Oia în nopți înflorite sau reversul arderii pe
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Iar această agitație și iuțime de moment o fac să fie iritant-sonoră, dar nu consistentă. Precum vorbele fără fapte. Iar acum mă întorc la nava Aiud, părăsită în portul Veneției. Cultura română nu este ruginită, dar ce folos dacă ea zace, ieșită parcă din uz, nepusă în valoare și obscurizată. Cultura română este chiar nava Aiud, eșuată din cauza unui echipaj incapabil să construiască o direcție universală, carcasă plutitoare care zadarnic ar putea ascunde un lăuntru viguros. Sunt conștientă că judecățile prin
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
de ruj făcută ceară se topea-n fitilul pururea nestins/ roiuri îmi jucau în ochi ca pe-o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca scândura de toacă e bătută de un trist matroz/ și se stinge să o-nghită cerul nesătul bețiv mereu crâșmar/la tejgheaua căruia amarul din amar se face mai amar" (musculița
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună în sprijinul acestei teze decît însăși publicarea acestei cărți de către un istoric literar? Reacțiunea e literatură, reacționarii sînt șarmanți Tocmai aici zace miza acestui volum, altminteri cuminte, de istoric literar mai degrabă decît de istoric al ideilor. Compagnon îl lasă pe Thibaudet s-o formuleze: "trăsătura cea mai remarcabilă a familiei tradiționaliste este importanța ei în lumea literelor și slăbiciunea ei în
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
sufletului) reușește în cele din urmă, iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile, de vibrație interioară comunică, în același timp, sentimentul singurătății, izvorât
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
35 de ani, uniunea "între Poetul bărbat, Eminescu, și Natura femeie" ). în viziunea antropomorfică a lui Vasile Alecsandri, bărbatul și femeia sunt amândoi de ordin stihial: Gerul aspru și sălbatic strânge-n brațe cu jălire Neagra luncă de pe vale care zace-n amorțire; El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori.
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
negociere discretă, și într-o măsură mult mai mică o acțiune de forță. Dacă pînă acum comportamentul sculptorilor era unul autoritar, plecîndu-se, oarecum, de la premisa că blocul de piatră este doar o carcasă, un fel de temniță-sarcofag în care forma zace latent, așteptînd în mod pasiv momentul eliberării, de această dată s-a plecat de la prezumția formei explicite, a formei manifeste în materia brută care nu așteaptă decît un simplu impuls pentru a se manifesta. Consecința acestei atitudini este, pe de
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
și controlorii din trenuri, îl vezi vorbind cu șefii lui, vezi toate aceste chipuri ale tatălui tău și înțelegi că freamătul te duce în această direcție, (...) te uiți la unchiul tău care învârte volanul urmând camioneta cu sicriul în care zace tatăl tău și revezi scena ce integrează această imagine a tatălui în care se integrează tot zbuciumul tău: ești lângă tatăl tău, pe pat, într-o dimineață de vară, sunteți acoperiți cu un cearșaf alb, presărat cu scrum de țigară
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
actual poate produce devieri considerabile față de sensul de bază, pentru că termenul este obscur pentru cei mai mulți vorbitori. De aceea poate fi folosit, contextual, chiar cu sensul vag și generic "chestii": "mă mai interesează și o placă TX sau pe-acolo, dacă zace pe undeva. Mă rog, exive d-astea..." (forum.computergames.ro, 1.11.2003).
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]