1,218 matches
-
pe loc tot timpul, astfel încât corpul său mic și păros devenea foarte-foarte obscen. — Așa-i că vreți să știți ce s-a întâmplat cu ginecologu’ care a operat cea mai mare pizdă din lumea asta? Așa-i...? — Da! Da! Da! zbiera belicos publicul de bețivani. L-a făcut cavaler când a ieșit din cabinet! Răspunsul fusese întâmpinat cu un hohot de râs. Razza Rob se simțise încurajat, ba chiar susținut, să meargă și mai departe cu satira. — Și cu ginecologu’ militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la un moment dat cu el și cu fiul lui, Hector, pe stradă. Băiețelul de doi ani se lipise uimit de peretele de sticlă al unei bănci, în timp ce tatăl său făcea o scenă în fața trecătorilor. — Nu am să accept așa ceva! zbiera psihologul de copii. Nu suport așa ceva! se tânguia el. Împrăștiase pe trotuar conținutul genții cu schimburile copilului și arunca în stânga și-n dreapta cu scutece, șervețele umede, cremă de gălbenele și pungi pentru scutecele folosite, agitându-se ca un derviș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-se. Și ferind în același timp crunta lovitură în mod involuntar, căci cuțitul menit să-i curme viața zbură peste el, înfigându-se din greșeală și spre marea uimire a tuturor în brațul stâng al celui care-l trimisese. - AAAAAUUUU!! zbieră Cârpenișteanu. M-am lovit îngrozitor! Sunt rănit, AU!! FACEȚI CEVA!! - Ce s-a întâmplat? se miră Elefetrie, care scăpase totalmente parcursul evenimentelor, din pricina preocupării lui de a-și lega șiretul de la pantoful drept. Domnule Cârpenișteanu, sunteți rănit! Chemați o ambulanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care tot ele, abstracțiunile, o produc. Da, da, exact, asta o să facă. Ajunge cu tâmpitul ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea tembele cu care mai bine nimeni n-ar fi avut de-a face, treiul ăla tembel care se tot învârte până devine un cinci. Bleah, moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
câteva zile numai, Luca Dinulescu ajunsese la apogeul carierei sale. Asta pentru că, plimbându-se agale prin marile orașe ale lumii, Londra, Paris, New York, Milano sau Madrid, el era adulat și asaltat de mii și mii de oameni. - O, domnule Luca, zbierau mii de femei. Cât de genial sunteți! Lăsați-ne să vă sugem pula! Cât de bine scrieți! - Așa e, așa e, încuviința Luca, trecând mai departe, ce pula mea. Normal că scriu bine. Ați citit Syllogismes de l’amertume? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ce e viață în calea pașilor mei. Și nu numai că eu cred acest lucru, ci, mai mult, știu că așa va fi! Hei!! Strig acum din nou, așa cum am făcut în clipa când am început să vreau să mor, zbier ca să fiu auzit din toate zările și de toate popoarele, ca un nebun ce sunt, astfel ca să pot povesti minunea care mi se întâmplă! De ce nu priviți, oameni asemenea dumnezeilor? Mâna aceasta puternică și plină de lumină care mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ambasadorul continua să stea acolo, sub capul de leu și bombănea, l-am mai auzit și când am deschis yala ușii de la intrare, dar după ce, în fine, ușa s-a trântit în urma noastră, atunci n-am mai deslușit ce mai zbiera, iar mama mi-a zis, râzând, s-o ajut, că și-a rupt tocul de la un pantof, m-a luat de braț și așa am coborât toate cele patru etaje. Când am ajuns jos, mama s-a oprit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-o trag și Fiasco-ului, dar începusem deja să-mi revin, plus că mi-am amintit ca prin vis că lăsasem mașina în Maida Vale. Probabil că atunci am suferit prima transformare importantă a mea. N-am vrut, tot zbieram eu. Doar știi cum e. Am băut ceva mai mult și lucrurile mi-au scăpat de sub control. M-am pripit. Nu mai poate omu’ să facă o greșeală? M-am cutremurat cuprins de panică și am încercat să fac vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se hotărî să părăsească Zahanaua, să iasă la lumină - dar parcă poți fugi când vrei tu din subterana cu miasme de infern. — Băi, țugulani, și fași tu? Plieși fără să plătiești? Păi, dacî hin la tini ti snopiesc, băi! a zbierat chelnerul cu o voce de puber isteric. Vasile nu a zis nimic, nici măcar nu s-a Întors cu fața la el, să Îi răspundă omenește, i-a arătat cu degetul banii pe care Îi lăsase lângă scrumieră, pe masă, și a ridicat
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Iată ce ți-a scos În cale: un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai - și Îmi mângâie palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
extremă seriozitate. După această scurtă pauză, totul se sparse într-o activitate maniacală. Cu cauciucurile cântând, șase mașini traseră într-o parte și se urcară pe bordura mediană. De-a lungul lui Western Avenue se formă un ambuteiaj uriaș: sirenele zbierară când farurile poliției luminară barele de protecție din spate ale mașinile oprite pe toată întinderea podului. Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
indiferent dacă îl lăsa corijent pe trimestrul III, oricum îi ieșea media generală de trecere, însă profesoara nervoasă i-a anunțat pe dirigintă și director. Au fost convocați părinții lor într-o ședință comună și urgentă unde numai Lungu a zbierat la ei: - Ați chiulit în masă! Ați amenințat în acest fel bunul mers al instituției pe care o conduc. A interpretat ca un politruc chiulul elevilor, a vârât și partidul în această chestiune majoră avea talent omul și i-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană care s-a întors din morți să-și poarte blestemul și încearcă să-i ucidă pe vecinii de-alături, ori se uită la un film. Sub podea, cineva zbiară, un câine latră, se trântesc niște uși, iar funcționarul de la casa de licitații cântă o melodie. Intru în baie și sting lumina. Ca să nu văd ce-i în sacoșă. Ca să nu văd ce trebuie să iasă. În întunericul dureros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide, își otrăvesc vecinii cu boxele din care urlă muzică scoțiană de cimpoi. Operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
doar cu o groază de note înalte. Aici nu e vorba despre calitate, ci despre volum. Nu e vorba despre muzică, ci despre cine iese învingător. Sfidezi concurența cu bașii. Zgâlțâi ferestrele. Lași baltă linia melodică și te apuci sa zbieri versurile. Vorbești urât și te înfigi în fiecare cuvânt mai deocheat. Acum îi domini pe toți. De fapt este un joc de putere. În baia întunecoasă, stând pe veceu, râcâi banda adezivă de pe pachet, iar înăuntru dau de o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pornesc spre toaletă. Alții se pitesc în spatele monitoarelor și se fac că vorbesc la telefon, în timp ce Henderson se proțăpește în mijlocul biroului cu cravata desfăcută și gulerul descheiat, răcnind: — Unde naiba e Duncan? Ediția de prânz trebuie se plece la tipar - zbiară Henderson - și noi n-am încheiat prima pagină, fir-ar al dracului! Unii ridică din umeri. Eu ridic telefonul. În legătură cu Henderson, faptele ar fi următoarele: este blond, tuns cu breton. A renunțat la facultatea de drept. Este șeful departamentului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pustnici. După încă o cafea, mă taie pișarea. Henderson, de la știri naționale, mă prinde în toaletă în timp ce mă spăl pe mâini și zice ceva. Nu se-nțelege nimic. Cu mâinile sub uscător, țip la el că nu-l aud. — Duncan! zbiară Henderson. Zbiară peste zgomotul apei și al uscătorului: Avem doi morți într-un apartament de hotel și nu știm dacă e o știre sau nu. Unde-i Duncan? Trebuie să se intereseze despre ce-i vorba. Cred că asta zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă o cafea, mă taie pișarea. Henderson, de la știri naționale, mă prinde în toaletă în timp ce mă spăl pe mâini și zice ceva. Nu se-nțelege nimic. Cu mâinile sub uscător, țip la el că nu-l aud. — Duncan! zbiară Henderson. Zbiară peste zgomotul apei și al uscătorului: Avem doi morți într-un apartament de hotel și nu știm dacă e o știre sau nu. Unde-i Duncan? Trebuie să se intereseze despre ce-i vorba. Cred că asta zice. E prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vin roșu, răzbate o fulgerare de lumină adevărată. Și Stridie își ițește bărbia peste umărul meu, pe la spate, și zice: — În general, vacile nu mor pe loc, zice. Leagă un laț de gâtul vacii, o târăsc prin abator și, în timp ce zbiară, îi taie de vie picioarele de dinainte și de dinapoi. În spatele lui e o fată dezbrăcată pe nume Stea de Mare, care deschide un telefon și zice: — Biroul de avocatură Dooley, Donner și Dunne. Spuneți-mi, zice, ce culoare are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic — N-aveți decât să uitați de mine, zbiară Stridie. Cu chipul lui de diavol, roșu și schimonosit, arătându-și dinții mari și albi, zbiară: Dar asta nu-nseamnă că eu nu mai exist! Nu știu de ce, dar îmi vine în minte prima molie de stejar care a zburat pe fereastra unei case din Medford, Massachusetts, în anul 1860. Și Helen își duce un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
luptă pentru putere. Oricât ai crede că o să fii un tată perfect, până la urmă tot aici ajungi. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Cartea aterizează într-o trâmbă de praf și pietriș. Și zbier la Helen să pună mâna pe ea. În clipa în care Mona e liberă, eu și Helen ne dăm înapoi. Helen ține cartea în mâini, iar eu mă uit să văd dacă nu e cineva prin preajmă. Mona e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona nu zice nimic. Se răsucește în scaun și-și ridică într-o parte bluzița țărănească. Pielea albă de pe coaste, sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva, zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să stăm un pic de vorbă când ieșiți. În biroul ei, Helen e cufundată într-o carte deschisă. Este un dicționar ebraic. Alături are un ghid de latină clasică. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]