1,162 matches
-
le mai dau fiertură, țigări și-o jumătate de matrafox, și gata? Am scăpat de proști! Să stea acolo la cotineață, că-n rest mă descurc io. Păi stai așa, că nu-i așa! — Cum e, vere? Și nu mai zbiera, c-adormisem. Auzi... De ce nu vrei tu să m-asculți pe mine, care la o adică ți-aș putea fi tată? Dacă te făceam la treișpe ani, erai fii-miu. Să fii sigur că atunci aș fi avut grijă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am Îmbătrânit și-am să mor Înainte să mă văd scăpat, am să mă târăsc pe brânci cu respirația tăiată prin țarcul și grajdul ăsta de căcat și n-am să mai apuc și n-am să mai ajung... Ieși! zbier la el printre gâfâituri. Se uită la mine cu mâna la gură de parcă tot ar da să râdă ori să fugă. Se smiorcăie și se șterge la bot și-mi arată sângele și mucii de pe mână. Se smiorcăie sârguincios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei la noi, cu tot cu cei trei copii, s-o continuăm de unde o lăsasem În ziua sosirii lui Pepino. Zăboviseră prea puțin atunci. Eu unul nici n-apucasem să-l văd, Însă oricum ăsta-i ăla pe care l-am auzit zbierând că aduce miliția: un tip țânțăros și negricios, cu mustața-n furculiță, pe numele lui Tomică Nemeș. A fost desigur o glumă ce a spus el atunci, la nervi, da’ orișicât, și imediat aveam să aflu că el Însuși activează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea câteva ceasuri bune. Încă nu se luminase bine când m-a trezit lovindu-mă ca scos din minți cu pumnii și picioarele pe unde nimerea, zbierând că unde-s banii, cm altă treabă n-aș fi avut peste noapte decât să-l buzunăresc. Nu fusese un coșmar, ci asta era realitatea, tulbure și limpezindu-se dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
au făcut nițică vânzoleală-n lume prin oraș când au dat să-i ridice. I-au fugărit, și-n timpul ăsta li s-au mai alăturat câțiva de pe stradă. S-a cocoțat unu’ pe un tramvai și-a Început să zbiere cât putea ca să-l audă lumea, că vrem una-alta, mâncare și căldură și lumină și români nu fiți lași, da’ până seara i-au liniștit pe români. Au arestat vreo treizeci de inși și restu’ a fugit, și-acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
numaidecât a luat-o cu stai că trag. Am dat să ne Întoarcem, văzând că dă să scoată de sub canadiană ceva ca un pistol, dar la un pas În spatele nostru mai erau doi inși. Ne-am răsfirat puțin, În timp ce ei zbierau despre o stare de necesitate și că ce căutam la ora asta pe străzi. Deja Îl agățaseră pe Carol și tăbărâseră câteștrei pe el, și ăsta se zbătea Între ei strigând cât Îl țineau plămânii: - Asasinii! Săriți că mă omoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că porcul de vameș Își asigurase o rezervă serioasă, așa că după ce am terminat-o l-am trimis din nou sus, să facă cum s-o pricepe și s-o mai Încurce pe jupâneasa cu Încă o sticlă. I-am auzit zbierând și mugind o vreme, după care Pepino a coborât cu un braț de vreo șase sticle. Ne ghiorțăiam mațele de foame când ne-am trezit puțin până-n prânz, dar nu mai era timp s-o deranjăm din nou pe Mioara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
direcție. Avea dreptate Carol că scandează ca pe stadion și au și ei steaguri și imediat i-am recunoscut ca fiind chiar aceia cărora le-ar fi dat prin cap să facă așa ceva, să decupeze stema de pe steag și să zbiere În plină zi, cu un batalion de soldați În urmă, noi suntem poporu’, jos cu dictatoru’, așa că am coborât din tramvai și ne-am amestecat cu poporul ăla de vreo sută de inși, compus din adolescenți pe care-i distra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țarc pavat cu pământ bătătorit de șenile, mergând În aceeași direcție cu noi, spre Primărie, Miliție și Comitetul de Partid, duduind și spumegând printr-o furtună de fluierături și Înjurături, răscolind și Învârtejind trâmbe de pământ. Se răscolea pământul. Pământul zbiera și scuipa și nu-i mai răbda. Vitrinele au sărit din nou țăndări cu cărțile rearanjate ieri. Vorbele cu care ei au rezistat și l-au omagiat pe dictator au iscat acest măcel atotcuprinzător. Vorbele lor, amestecate cu pietre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și zburau pe sus ciozvârte Însângerate de combinezoane negre și uniforme kaki, e doar un decor, e doar un decor, prafu’ și pulberea s-a ales de dictator! Atunci am văzut prin fum un bătrân nebun, trențăros și răpciugos și zbierând Înjurături despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scandăm iarăși că noi suntem poporu’ și asasinii și jos Ceaușescu, și n-am mai fi avut mult până să ajungem la Primărie când am dat nas În nas cu un pluton de soldați de care am vrut să trecem zbierând din fundul rărunchilor, de se cutremura caldarâmul, că noi suntem poporu’ și voi pe cine apărați? Și soldați, aveți surori și frați și așa mai departe. Da’ nu-i de glumă cu ăștia, păi uite-i că, ba s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dat cu gaze toxice peste popor! Să fie cu toatele În ciorba nepoților și copiilor și părinților lor! Prin geamurile Primăriei zburau steaguri și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se de cei căzuți, În timp ce Primăria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se de cei căzuți, În timp ce Primăria creștea dintr-o fortificație de blindate și mașini de pompieri și militari În toate neamurile de uniforme, Înarmați În fel și chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dobitoc, și oricum a Înzestrat-o și cu pantalonii lui, dacă mutei i-or fi plăcut și i-a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând la ea să-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să dea? - În timp ce cu stânga mă strângea de Încheietură să mi-o rupă. Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
schimbați și vă odihniți, și Încercam din răsputeri să disting un semn de Încuviințare pe figura ei. Carol se sfădi preț de un minut cu cei care gestionau cutiile alea de carton cu alimente, până când Își ieși din fire și zbieră ca opărit, făcând șuvoiul de lume care curgea prin fața campingului să Întoarcă capetele: Jos comuniștii! Jos muiștii! - și-și umplu buzunarele șubei cu pachete de biscuiți și napolitane. Libertate! mai strigă Înhățând o sticlă de plastic de Cola de doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi trădat ăștia care i-au luat locul, ar fi dus-o așa mult și bine. Păi poporu-l știa de jupân, da, se-nvățase cu el și nu-i mare lucru să spui că-l iubea. Și el și ei zbierau la turma asta de popor. Poporul era făcut pentru ei și ei pentru popor. Păi ăștia care l-au Împușcat În numele poporului sunt niște javre flămânde spre deosebire de el. Până s-or sătura și până și-or face plinul, or să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pregătind pas cu pas și prevestind suflul devastator al unei restaurații fățișe și incredibile. Un ins pirpiriu Într-o scurtă de vinilin verde se plimba În sus și-n jos prin mulțime, pe lungimea a douăzeci de metri de trotuar, zbierând să-și dea duhul că tot ei sunt, tot ăia pe care am crezut că i-am dat jos, oameni buni. - Și-acuma ne trimit În parcuri! Îi strigă cineva din mulțime, stârnind un potop de glasuri Înecate de indignare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pofte v-ați vândut visului vostru de aur. Familiile și slujbele voastre și bucatele de pe masa voastră, pe toate le-ați mozolit și le-ați otrăvit! V-ați vândut părinții și copiii și tot neamul, jeguri nemernice, și ați zbierat cu gurile voastre spurcate pe toate drumurile și potecile, poporul și poporul și poporul. Ce-ați făcut cu poporu’? L-ați mâncat cu tot cu cetate! Asta ați făcut cu vorbele voastre care ucid, asasinilor! N-am să Încetez nici În mormânt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noastră. Nu se schimbase prea mult Costică Zlate. Era doar o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc banii pentru azi, ori să ne facem bagajele, la el nu-i azil și nici casă de binefacere, la care văr-miu, că i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
zi Neli să se Întoarcă și să le ușureze traiul. A cam dat greș Neli. A știut asta mai cu seamă după ce s-a luat după Laur și a ajuns aici, ca să umble pe nisipul fierbinte prin arșiță și să zbiere ca o vacă, nămol nămol nămol, și să caute prin gunoaie și să umple paharele spoindu-se până la umeri cu noroiul ăsta puturos. Neam de neamul ei n-a făcut așa ceva, măcar că ei nu i-a fost niciodată frică de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
conteneau... nădejdile nu se stingeau... Seceta, însă, nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau de foame pe câmp, ziua și mugeau prin ogrăzi noaptea. Bucatele se scumpiseră, că nu te puteai apropia de ele... dar, nici așa nu se găseau. Era o secetă și o uscăciune că nu se zărea în plină vară o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
comandant de unitate. Un om deosebit. Cunoșteam și familia lui. S. B.: Cum ați descrie rolul lui atunci? M. M.: În locul lui (acum e ușor de zis), eu în locul lui îi dădeam pe toți afară. S. B.: Ăia de la televizor zbierau de auzea întreaga țară și aveai senzația că ei conduc. M. M.: Eu în locul lui atunci, dar cu mintea de acum, îi dădeam pe toți afară, îl puneam pe unul să-i păzească cu pușca, făceam ordine în țară și
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata, băgați unitățile-n cazărmi. Nu incitați!" Dar el se bătea singur la un telefon, când ăia zbierau și aveau tot aparatul mediatic. M. M.: Deci, el și-a dat seama de ceea ce se întâmplă. Să fie clară treaba. S. B.: Și mai ales că el s-a trezit hodoronc-tronc cu prietenul și ministrul "sinucis". M. M.: Am
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
acolo?” i s-a răspuns cu Înjurături greu de redat și cu amenințarea că ușa va fi spartă dacă nu o deschide de bună voie. Cine era? Când s-a deschis ușa, au năvălit militari Înarmați și civili care au zbierat amenințător: „Unde este Sonmer?”. Vrând-nevrând, am fost siliți să-i conducem la ușa familiei Sonmer. Tot timpul cât a durat citirea actului de acuzare, cu profund dispreț și cu un aer batjocoritor, de către cei investiți cu puteri depline, ușa de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]