1,953 matches
-
precum un giuvaer scump.Iar dacă teama te cuprinde, ea este acolo, este luceafărul de noapte care te privește, ca să-ți dea curaj și să caute răspunsuri la întrebările care te macină. Împletitura șoaptelor ei vor șterge cu blândețea lor zbuciumul ființei tale. Că=ci mama va ști mereu să pună virgula acolo unde tu blochezi și închizi poate capitole. Dacă vei pleca departe într-o zi, dorul îi va smulge neîncetat lacrimi mamei,chiar dacă ți-a spus la plecare că
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
-te că gura mea tânjește -Să -ți prindă mângâierea din sărut;Izvorului îi spun: cin' te iubește? Pe brațele acestui cald ținut.pictură: Samuel Moise... XXIII. MUGURI, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016. Cu zbuciumul de azi spre mâine, Noroiul vieții se-ntinde... Dorințe le hrănesc cu pâine, Din inimă ce se desprinde? Un arbore de nopți sub pleoape, Și-un răsărit de zile mari, De aștri gânditori aproape... Că nu-i disting așa de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
de zile mari, De aștri gânditori aproape... Că nu-i disting așa de clari. Întinderi mari există-n mine... Pe trupul ce-mi lipesc de simț, Însămânțez muguri de sine, Ce mă -nțeapă ca un zimț. Citește mai mult Cu zbuciumul de azi spre mâine,Noroiul vieții se-ntinde...Dorințe le hrănesc cu pâine, Din inimă ce se desprinde? Un arbore de nopți sub pleoape, Și-un răsărit de zile mari,De aștri gânditori aproape...Că nu-i disting așa de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
se tânguie prin codrii seculari, cu groază/ Nu mai aude al păsărilor îmblânzite dulce chem“. De mână cu Orfeu, poeta străbate cu mult curaj, munți și văi, mări și oceane, trecutul și prezentul sufletului omenesc într-o lume în permanent zbucium al facerii și prefacerii. Orfeu dăinuie nu numai ca etalon al nefericirii, ci și al iubirii devotate, iubirea fiind și axul pivotant al cărții, a cărei valoare constă mai ales în mesajul ei - arta și iubirea se intercondiționează și sunt
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
meditații până la hotarul „nirvanei”, simbioza cu natura și comuniunea cu Divinitatea într-o multitudine de „tainice simțiri”. În timp ce parcurgi poemele sale simți că te afli pe aceeași lungime de undă cu poetul alunecat într-o reverie profundă, sau că percepi zbuciumul din interiorul corpului uman și auzi strigătul de disperare împotriva unei lumi imperfecte. Parcă te simți transpus în locul scriitorului și fără să vrei anticipezi următorul pas, trecerea de la o stare la alta, atingând extremele, evadând din microcosmos în macrocosmos și
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
cuprins de focuri, de tot ce lumea lasă, / Găsind în mine dorul, o crăiasă / Coboară în palate de mărgean / Pe scări de aur moale revarsă în ocean / Acea sclipire mare de fată bucuclașă, / Fantasme de lumini cuprind a ei față.” Zbuciumul din poeziile domnului Vasile Hatos se datorează și plecării în străinătate (Italia) în lupta pentru existență. Am observat și la alte persoane - și asta am simțit-o pe propria mea piele când am fost în Italia pentru doi ani de
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MORMÂNT DE APE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea cu ape-mpovărate de zbucium și tumult și unde-adânc ascunsă le este nemurirea acelor vieți pierdute în veacuri de demult. Deodat`, un val puternic, în stâncă se oprește cerându-mi înspre unde umil să mă închin tu, ești chemat de zeul Neptun care domnește adâncurile-albastre
MORMÂNT DE APE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376684_a_378013]
-
Și caut alinare la pieptul iubirii Dar gândul în taină îmi plânge Căci vin din neant imagini ce dor Frânturi dintr-un vis nebunesc În care plecai...te pierdeai printre stele Iar eu alergam...să te-opresc... Mi-a inima zbucium și ochii izvoare Iar timpu-anevoie s-a scurs Când mâini tremurânde te caută alături... Să fii lângă mine-i de-ajuns... Uimit mă privești...Iată zorii Ne umplu de cald...de lumină... A fost un coșmar...Ești aici Și ziua
POEMELE IUBIRII 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376721_a_378050]
-
pe el. Se întinse lângă fată și începu atacul direct, atacul frontal, asupra unei redute care voit se lăsa cucerită. De data aceasta dragostea dintre cei doi a fost plină de pasiune, cu clipe succesive de liniște sufletească sau de zbuciumul trăirilor celor două suflete ce-și transmiteau unul celuilalt sentimentele, temerile sau bucuriile momentului, când fiecare sărut sau îmbrățișare era o comunicare cu simțurile celuilalt, cu gândurile lui, devenea un răspuns sau o întrebare. Trăiau momentul cu bucuriile și clipele
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului PRIMUL BAL O lecție despre acele stângăcii ale noastre, la primele ieșiri în societate. Și despre neliniștile, frământările ce se leagă de acestea. Dar nu întotdeauna. Uneori lecțiile se învață mai repede, chiar dacă nu exclud zbuciumul... Pentru că energia informațională vine de peste tot, de la firul de iarbă, la casa părintească, de la floarea preferată, la frați și surori, la tot ce înseamnă această lume, în coordonatele ei esențiale, timp și spațiu, mai ales spațiul social și cel familial
PRIMUL BAL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376788_a_378117]
-
vine momentul amurgului,cănd vi- tele se întorc de la pășune,alene,sunând din talăngi,ca niște clopote în liniștea serii.Parca timpul stă un pic să se odihnească! Ce frumoasă e înserarea când iasomia săruta văzduhul și liniștea serii stinge zbuciumul unei zile! Macii,la margine de sat și în lanurile de grâu,tremura delicat,purtandu-si cu sfiala rochițele de matase sangerie.Ii săruta cerul,vazandu-i așa delicați și firavi și-și pierde stropi de flori albastre. Și ce
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
care l-a realizat conduce prin „arhitemă” tocmai la o astfel de observație. Eugen Dorcescu, în acord cu ceea ce teoretic adnota el însuși în Poetica non-imanenței (Ed. Palimpsest, București, 2009) i se confesează Mirelei-Ioana Borchin:„Toată opera mea e un zbucium, în care se mișcă avataruri, amintiri, uitare, suferințe samsarice, aspirații nirvanice...” (p. 480). Ideea, relevată de autoarea volumului și de poet, trimite tocmai la o astfel de epistemologie romanțată. Eugen Dorcescu, doctor în Filologie, poet elevat, cu preocupări teoretice remarcabile
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
un vârtej de umbre mișcătoare./ Copitele, pe drumul de pământ,/ Se-aud distinct, ca inima. Și-n gene/ Port toată mierea dulcilor poiene/ Ce mă-nsoțesc vibrând, din când în când” (p. 479). Poetul recunoaște că toată opera sa e un zbucium în care se mișcă avataruri, amintiri, uitare, suferințe samsarice, aspirații nirvanice (p. 480), însăși viața lui este trăită între realitatea empirică și cea metafizică și se exprimă metaforic în limbajul poeziei. În viziunea sa, poetul are convingerea că orice viață
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
uitare, suferințe samsarice, aspirații nirvanice (p. 480), însăși viața lui este trăită între realitatea empirică și cea metafizică și se exprimă metaforic în limbajul poeziei. În viziunea sa, poetul are convingerea că orice viață este o renaștere a sufletului, un zbucium samsaric, în care Sinele transcende spre ceea ce același ezoterism hindus numea Sat-Avidia (Ființă-Neființă). Cea de a III-a treaptă este consacrată morții din perspectivă samsarică, dar în egală măsură și vieții repetate întru toate ale ei, mai ales în resfințirea
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
învingători. Cine e bucuria veșnică ce ne-nconjoară? Ne-nvață dragostea de carte, neam și țară, ne spune că stelele știu tot ce noi gândim, ne-ajută, dorințele să ni le-ndeplinim. Cine are gura ca un trandafir îmbobocit? În zbuciumul ei pentru noi s-a nenorocit, oricând supărarea, neliniștea ne-o alină, chiar de viața ei e o continuă adrenalină. Cine are zâmbetul ca după ploaia de vară, chiar de făptura ei poartă veșnica povară de-a fi mereu învățătorul
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
a meditației înălțătoare spre înaltul deusian al valorii. Cerul a fost cel care poetului i-a dăruit puterea și i-a înlesnit ruperea de lumea pământului, pentru timpul cât ideea și cuvântul îl dominau pentru creare, ridicându-i ființa deasupra zbuciumului ființelor goale de idei, care nu i-au înțeles menirea. Era și greu să-i poată observa creația în lumea oarbă a huzurului, a îndestulării și a sfârșitului omului din om. Lucian Blaga, dătătorul de teamă al nesiguranței că vom
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
Noe ne așteaptă cuminte la margine de nebunie hai să lătrăm puțin sau cotcodăcim jucăm rolurile animalelor salvate sau mândri de originile noastre închipuite ciupim puțin din carnea păcii libertatea țâșnește pe lângă noi elegantă echilibrată nu ne atinge Doamne ce zbucium lași să se întâmple sau logica existenței lasă totul să macine umanul nu, nu fug. privesc. nu știu ce aștept ovalizez lacrimile și mă declar curajoasă tremurând Anne Marie Bejliu, 9 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: mă declar curajoasă tremurând / Anne Marie Bejliu
MĂ DECLAR CURAJOASĂ TREMURÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372818_a_374147]
-
ori ascultate de la diverse persoane care au fost implicate direct în acțiune ori au avut doar calitatea de martori. Se pare că a fost puternic inspirată din unele scrieri ale poetei Magda Isanoș, care, în graiul poeziei, sublinia că tot zbuciumul din viața noastră nu este o călătorie a iubirii, atâta vreme cât nu privim spre cer și că existența noastră este redusă, ca perspectivă, doar le sentimentul că suntem muritori. De altfel, la prima povestire - Profund omagiu poetei Magda Isanoș - doamna Elena
ÎN TON CU NEA MĂRIN DE LA BĂILEŞTI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373094_a_374423]
-
omului dorul a pietrei stânca a râului locul deschis albia, lunca ... lacrima zborului e cerul a lucrurilor aerul, misterul universului nemărginirea a stelelor depărtarea, veșnicia, sclipirea ... culoarea cerului e-azurul a rugăciunii umilința a ochiului zarea a humii-așteptarea tihna, plecarea ... zbuciumul mării-i furtuna corăbiei pe hulă catargul înaintând spre senin a casei natale pragul dorul întoarcerii, lin ... lacrima Domnului e omul păcatul, pământul, stelele, a graiului cuvântul a suferinței uitarea tăcerea, îndurarea ... rostul credinței e Cerul împărăția, calea, misterul firea
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
trebuie să fie ... Citește mai mult meditațierana păsării e zborula omului dorula pietrei stâncaa râului locul deschisalbia, lunca ...lacrima zborului e cerula lucrurilor aerul, misterul universului nemărginireaa stelelor depărtarea,veșnicia, sclipirea ...culoarea cerului e-azurula rugăciunii umilințaa ochiului zareaa humii-așteptareatihna, plecarea ...zbuciumul mării-i furtunacorăbiei pe hulă catargul înaintând spre senina casei natale praguldorul întoarcerii, lin ...lacrima Domnului e omulpăcatul, pământul, stelele,a graiului cuvântula suferinței uitareatăcerea, îndurarea ...rostul credinței e Cerulîmpărăția, calea, misterulfirea și pacea întru Domnuluneori ruga, teroareade a întârzia
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
copleșit fiind de anodin sau răvășit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri. (Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică, dar și marea ca suveran principiu al existenței și al vieții: Tu prima mi-ai spus/ că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă. A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc. Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care conviețuiesc cu tendința spre înălțimi, spre lumină, spre bănuite zone de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]
-
Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului Sunt așteptări ce-ți clocotesc prin vene dar care-ți lasă-n brațe un pustiu și o sărată mare pe sub gene... Sunt așteptări cu cerul plumburiu și-un zbucium surd pe fiecare filă dar și din cele care scriu pe lut cu un condei de secetă febrilă... Sunt așteptări cu raiul descusut ce-și țin întreg cuprinsul la vedere de-atâtea foarfeci-țipăt franjurat dar și din cele ce-mbrăcând durere
ÎN EVANTAIUL TRECERII de AURA POPA în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373278_a_374607]
-
face loc luminii ce-mbrățișeaz-acum cu dragoste Pământul? Nu simți adierea proaspătă a brizei pregătindu-se ca să inunde iarăși cu miresmele-i sărate atâtea suflete însingurate? Nici lacrimile florilor de portocal prelingându-se agale pe frunzele-adormite încă, nu le zărești?... Dar zbuciumul ultimei steluțe rătăcite pe boltă în încercarea-i zadarnică de a mai străluci câteva clipe? Sau poate mai visezi?... Pășesc desculță pe covorul alb afundându-mi tălpile în moliciunea-i caldă și totu-mi pare presărat cu taine... Deschid cu
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
toți acei oameni pentru a scoate în relief diversitatea mare de persoane ce se putea întâlni în acea școală. Privind acele fețe citeam în ele dorința lor de a avea un nou început în Berlin, se simțea în acea sală zbuciumul acelor vieți ce nu doreu să eșueze ci să se integreze și să triumfe iar pentru aceasta eram cu toții conștienți că aveam mare nevoie să învățăm limba germană fără de care este foarte greu de reușit, pentrucă poporul german nu iartă
ALFABETUL EMIGRANȚILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372090_a_373419]
-
România! Unde-n freamăte de frunze Horesc fluiere de os, Unde-n zid se-aude încă Plâns de leagăn, cânt duios, Unde doarme-n tihnă glia, Unde rodește hărnicia Și răsună Rapsodia - Acolo este România! Unde-albastru intră-n mare În zbucium de albatros, Și ecouri duc în soare Cântecul păcii sfios, Unde arde-n maci câmpia, Unde brațul sapă via Și așteaptă veșnicia - Acolo este România! Referință Bibliografică: Acolo este România / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1691
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]