1,570 matches
-
roman își face propriile sale tăieturi, e liber și cititorul s-o facă. Regăsim fragmente întregi despre grozăvia câte unui sfârșit, ceea ce înseamnă că putem postula: câți oameni atâtea sfârșituri. De unde vine sfârșitul? Vine din cer, sub forma unor farfurii zburătoare; vine de sub pământ sub forma magmei devastatoare; vine din nimic, sub forma imposibilității vieții de a se mai perpetua; vine din interior, sub forma respingerii vieții de către un organism prea imun, vine pe calea chimică a transformării apei simple în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Heeeei, Ian! Ce faci, omule? Te-ai dat la fund? Credeam că te-a luat apa, îl întâmpinară ceilalți. − Chiar că păreai recrutat pe corabia-fantomă. Steuermann, lass die Wacht!/ Steuermann, hier zu uns!3 intonă cineva două versuri din Olandezul zburător. − Mda... mi-a cam grapat ancora, recunosc. Mai bine zis, m-am lăsat dus cu gândul după cavaleria mongolă medievală. Nu știu dacă vă amintiți că, în vremurile lor de glorie, nomazii ăștia și-au făcut un palat pe Drumul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acestei distincții complet străine lui - despărțite și, evident, și unite totodată de ea. De partea ei, femeia înclina nesigur în favoarea ipotezei că neastâmpărul ar fi sursa ultimă a valorii. În minte i se învârtea un disc din copilărie cu Olandezul zburător, ascultat obsesiv de tatăl ei. Când izbucnea furtunos corul umbrelor și vocea fantomei tuna "sieben Jahre sind vorbei"6, tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Admițând că moartea e mare, cât de mic poate fi cel ce-i cuprinde măreția indiferent ca o cutie de insectar, privind-o fără ecrane protectoare cum dă spornic din picioare și fălci înăuntru-i? Pe scurt, în chestiunea Olandezului zburător, redevenise, ca în copilărie, mai mult curioasă decât angajată; în oceanul mondial de plictiseală, fantoma avea aerul unui vecin de palier. Mediatoare între el și lume s-ar fi dorit în continuare, dar nu neapărat un mediu de inoculare a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
altitudine cu posibilitățile lui noi, poate mai ceva chiar decât adâncul cu-al lui cântec temut. Nu e uimitor cât de mult a supraviețuit în fosa-i abisală coelacantul refuzând consecvent pariul schimbării - excluzând, adică, excluderea la fel de încăpățânat ca Olandezul zburător? Nu era el, în realitatea-i de fosilă vie, mai fantomatic decât orice fantomă și mai căpitan printre spectre? Un îndârjit al incluziunii, coelacantul ăsta, un mijlocaș neînduplecat, un anti-extremist exemplar. I-o fi fost, oare, frică de el căpitanului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lor anume, ci îl împrumută pe-acela al unor lucruri palpabile de prin preajmă, cu care se întrepătrund. Visul lui Ondine cu ochii deschiși pe plaja din Cap d'Agde nu făcu nici el excepție: chipul imaterial al bărbosului Olandez zburător se întâmplă să cadă, ca o umbră aruncată prelung din lăuntrul insondabil al femeii, asupra lui Rică cel interceptat de mâna ei din meteorica-i trecere. Cum și el era adâncit în reveria la multașteptata smotoceală a Marietei - și cum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rămâne un recurs de ultimă instanță la virtuțile expectorante ce au trezit-o din moarte clinică pe o Albă ca Zăpada, de pildă. Straniu, manevra evocă dublarea unui cap dificil în navigație - nu al Bunei Speranțe, ca în cazul Olandezului zburător, ci al Ultimei Speranțe, în care limbajul e singura formă de propulsie rămasă la dispoziția echipajului. Afundarea într-o groapă de potențial și neputința de a naviga dincolo de un promontoriu sunt similare. În înjurătură răzbate o formă rarefiată, spectrală, de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a somaticului. De remarcat în special că, între a jura să perseverezi și a înjura apar conivențe clandestine. În apele deloc limpezi în care se scălda, se poate spune că Rică schiță același gest de încleștare cu adversitatea ca Olandezul zburător - desigur, într-o versiune caricaturală a lui, unită cu originalul doar printr-o vastă despărțitură; dar unită. Bântuit de-o confuzie între început și sfârșit proprie renașterii, băiatul se simți dintr-o dată atât de stingher în lumea lui eviscerată de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Franța, apare ca un geniu universal. El pune bazele legilor mecanicii, ale chimiei, ale geologiei, se străduiește să analizeze funcționarea organismului uman, inventează uimitoare mașini care folo sesc forța hidraulică sau a aburului, construiește canale sau realizează planurile unei mașini zburătoare. Pictor format în atelierul lui Verrochio, pictează la început în manieră florentină (Bunavestire), apoi inventează tehnica "estompării" care dă senzația unei ușoare cete ce învăluie formele și creează impresia de blîndețe, de poezie și de mister (Madona pe stînci sau
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
bancuri, gata să reziste eroic doar prin cultură. Sărbătorirea unui sfert de veac de la înființarea Solidarității prinde România tot pe picior greșit și tot la șpriț. Bancurilor le-a luat locul gripa aviară, adusă nu de păsări călătoare, ci de zburătoare indigene aciuate în Parlament, ministere, curți care mai de care mai supreme și mai constituționale, parchete, partide politice - cu toate istorice. Să nu uit - rezistența doar prin cultură rezistă, în continuare, oricărei însușiri a culturii politice. Neînțelegând că nu ai
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
eram copil. Poate pentru că în copilăria noastră au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în cușcă... Dar la Alma-Ata nu clovnii sau oamenii zburători și cu atît mai puțin dresura de lei mă ademeniseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în cușcă... Dar la Alma-Ata nu clovnii sau oamenii zburători și cu atît mai puțin dresura de lei mă ademeniseră la circ. Era acolo, în inima Kazahstanului, ceva ce mă fascinase dintotdeauna, din poveștile orientale sau din romanele lui Kessel, din povestirile de călătorie sau din cărțile cu poze. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din Alma-Ata un singur lucru djighiții. Dar nici unul dintre numere nu era de neglijat. În general, episoadele comice erau executate de oameni normali, nevopsiți, excelenți mimi, bizuindu-se mai ales pe aspectul de "pince-sans-rire" al comediantului de bună calitate. Oamenii zburători erau tineri și frumoși, numerele spectaculoase și poate că și starea mea de spirit era de așa natură încît se lăsa dusă în zbor o dată cu trupurile legănate la trapez. Deodată, îmi dau seama că mă învăluie un parfum insinuant de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
viitor vom fi martorii sărbătoririi rotunde - a XXX-a. I-am descoperit realizările ediției din 2005: Premiile „Alexandru Malin Tăcu”, sponsorizate acum de Fundația Eco’Art și Vali Neicu i-au bucurat mai ales pe competitori: Ruxandra Hrișca de la Cenaclul „Zburătorul” Onești - Marele premiu pentru Poezie; Maria Mădălina Fărîmă de la Colegiul Național Iași - Marele premiu pentru Proza; Andrei Ignat, clasa a III-a, Școala nr. 15 „Ștefan Bârsănescu” Iași (Cercul de artă plastică „N. N. Tonitza”) - Marele premiu pentru Pictură. Iată „Demonul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ajuns la Ploiești. Dar în loc să ne ducă în gară ne-au tras pe o linie secundară departe de oraș. Aici am văzut un spectacol fascinant. Chiar în dreptul nostru erau legate cu cabluri sute de baloane care semănau cu niște elefanți zburători. Mai târziu am aflat că aceste baloane serveau la protejarea rafinăriilor împotriva atacurilor aeriene la joasă înălțime. Dar atunci nu știam acest lucru și priveam cum se mișcau în bătaia vântului la câteva sute de metri înălțime. În acel loc
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
de stele verzi, și ceafa îi saltă pe caldarâm scoțând un zgomot sec. Ca și când căpățâna i-ar fi fost goală. Înainte de a-și pierde cunoștința, se simte decolând, cu pieptul strivit de două obiecte fierbinți, neidentificate. La bordul unei farfurii zburătoare, desigur. În cosmos! Unde sunt?", întreabă, trezindu-se pe o planetă necunoscută, locuită de un puternic iz de usturoi, a cărui sursă se dovedește a fi respirația unui extraterestru aplecat deasupra lui: "Nu vă mișcați, vine o ambulanță!" Ia uite
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
admirație i se cuvin. Se schimbă acum chiar aprehensiunea eului nostru propriu. Nu vorbim, pe cât ar trebui, despre natură. În schimb, vorbim mult despre lumile paralele, aventurile cavalerilor templieri, horoscoape, hermetism, piramide, civilizația maya, impulsuri psihosomatice, dimensiunea a patra, farfurii zburătoare, postmodernism, internet, mai nou despre democrația din U.E., terorism, statul islamic, imigranți, fericirea care ne așteaptă... Indiferent însă de temerea de moment a omului, printre ramurile pletoase ale sălciilor din marginea râului vrăbiile "conversează" matinal și gălăgios. Necuprinsă-i tainica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ceva nedeslușit. E prea sibilinic mesajul. Acum bag de seamă că zgomotul televizorului este bruiat de alte sunete: pătratul de cer de deasupra noastră este brăzdat din vreme în vreme de un planor - frust și butaforic - un fel de etajeră zburătoare, foarte pitorească. Pilotul, înveșmântat după tipic - scurtă de piele neagră, chipiu cu clape și ochelari de meseriaș, seamănă cu un liliac -, aruncă teancuri de manifeste celor de jos, pentru a întreține, am impresia, alături de ecranele televizoarelor (o inadvertență tehnologică lipsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trestii și bambuși, încep să simt, fizic, geniul rău al acestor locuri auguste: muștele. Șarpele sau porcul ar fi ceva prea frumos, prea comod. Numele meu e legiune, zice Cel Rău, și pe bună dreptate. Un roi neobosit de insecte zburătoare, unele invizibile, dar și tăuni, musculițe, țânțari, pe care nu-i poți îndepărta în acest aer saturat decât cu palme răsunătoare date pe obraji și pe ceafă. Scriptura a trecut sub tăcere acest secret. Ea nu face nicio mențiune despre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
însuși și cu trăirile-i împărtășite. Mie unuia nu mi s-a arătat nimic. O mică livadă cu bananieri la Genesareth, o biserică ultramodernă (1982) la Tabgha, locul înmulțirii pâinilor, și o alta, tot ultimul răcnet, în formă de farfurie zburătoare, acoperind la Capernaum (un simplu șantier arheologic) câteva bucăți de zid numite convențional casa sfântului Petru, iar alături, resturile unui templu roman ridicat pe temelii de bazalt negru. Știu că omul din barca de la Genesareth a stat multă vreme aici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica externă și despre stările de lucruri locale. Satul mic, numai de 40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
felul de păpuși, unele stricate de prea multă folosință; de-a lungul pereților se eșalonau dulapuri cu ușile de sticlă îndărătul cărora vedeam, vrăjiți, alte jucării, mai frumoase, păpuși îmbrăcate ca niște prințese, animale exotice, fără nume pentru noi, papagali zburători și viu colorați, susținuți de sus cu o sfoară incoloră... Din aceeași lume făcea parte și „doamna” educatoare, frumoasă ca o zână și veșnic numai zâmbet, într-o elegantă rochie albastră cu guleraș alb de dantelă... De ce, oare, numai după
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
au avut un efect negativ asupra sănătății, care a Început să devină din ce În ce mai șubredă. În 2 aprilie 1999 am făcut un sindrom pseudocerebelos, care a deschis calea tratamentelor zilnice medicamentoase. În septembrie 2004 mi s-a declanșat sindromul de muscă zburătoare (dezlipirea de corp vitros), Început de cataractă bilaterală și conjunctivită alergică. Binele nu mă mai așteaptă. Frunzele stegarului au ruginit și seva dătătoare de viață se scurge treptat În infinit. “Din haos Doamne m-am născut și mă Întorc În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pașilor Domnului Iisus. Ne descătușăm inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul, ne rugăm pentru toți și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevărat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povara grea ce-o purtam În trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era În mine Duhul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]