23,875 matches
-
pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând în neștire pe lângă case vechi și frumoase. Ajunse, din întâmplare, la Tour Eiffel. Se așeză pe o bancă. În jurul lui era zgomot, zumzet. Se vorbeau toate limbile pământului. Se simțea bine aici, în mijlocul oamenilor, mai ales că era și puțin "acasă", amintindu-și că un picior al Turnului era ridicat cu elemente metalice de la Reșița! Stătu așa mult timp, în aerul răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
străluceau, scânteiau. Era fascinant! Oare cine s-o fi îngrijit de aceste lucruri? Totul era de o mare frumusețe. Gustă câte puțin din ceea ce cumpărase, apoi se ridică alene și intră, cu aceeași cheie, în dormitor. În urma lui auzi un zgomot era plasa de țânțari ce-l despărțea de grădină. Ușa era, deci, și fereastră. O lăsă larg deschisă, încercă plasa bine închisă în pardoseala terasei. Verifică totul, deși știa că n-ar fi putut intra nimeni în acest loc frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
el să fie, liniștit. Dar nu era. Avusese chiar de la început, în această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlnise restaurante așa-zis "românești" totul era mediocru, mâncarea, serviciile, mai puțin prețurile. Intră la "Miorița" fără prea mari speranțe și pe bună dreptate: nu era nici pe departe un local cu pretenții, mobilier modest, clientela pestriță, fum și un zgomot strident de manele. Nu dorea să "consume" nimic, dar comandă o bere și niște mici, pentru a putea lua "pulsul" românilor pripășiți pe aici. Intră în vorbă cu doi comeseni. Erau niște răzvrătiți, supărați pe toată lumea, înjurându-i și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mâna stângă pe muchia mesei și stă țeapănă, abia privind la farfurie. Bagă repede lingura în supă și - sprintenă și grațioasă ca o rândunică - o duce apoi la gură în unghi drept. Soarbe supa, din vârful lingurii, fără pic de zgomot. Privind naiv în jurul ei, fâlfâie lingura ca pe-o aripioară, fără să scape o picătură și fără să atingă farfuria. Cred că nu așa scrie în codul bunelor maniere că se mănâncă supa, dar mie-mi place foarte mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
toată bucățele, folosind cuțitul și furculița. Dă apoi cuțitul deoparte, apucă furculița cu mâna dreaptă și străpunge, fericită, bucățică cu bucățică. Când mâncăm pui, noi ne dăm osteneala să luăm carnea de pe os fără să facem nici cel mai mic zgomot în farfurie, pe când mama, cu un aer nonșalant, ia osul cu vârful degetelor și mușcă de pe el carnea. Uneori mănâncă cu mâna chiar șunca sau cârnații cu legume de la gustarea de prânz, apucându-le cu o iuțeală uluitoare. Astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
transformat în rânjet. — Poate că a renunțat la opiu. Te rog, strânge masa. Toți trei o să dormim în camera asta la noapte. Pune așternutul lui Naoji la mijloc. Îmi venea să plâng. Naoji s-a întors târziu și a făcut zgomot mare prin casă. Am dat la o parte plasa pentru țânțari și ne-am strecurat toți trei înăuntru. — De ce nu ne povestești ceva despre Pacificul de Sud? am întrebat. — N-am ce să povestesc. Absolut nimic. Am uitat. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Îmi râdea și inima de fericire. — Zice că n-ai nimic. Doctorul Miyake se ridică și intră în camera chinezească. Era limpede că voia să-mi spună ceva. Am ieșit, tiptil, după el. S-a oprit în dreptul ușii. — Aud un zgomot ciudat. — Nu e pată? — Nu. — Bronșită? Îmi venea să plâng când îi puneam întrebările. — Nu. Tuberculoză. Nici nu voiam să mă gândesc. Știam că pot s-o ajut să se vindece de pneumonie sau bronșită, însă era prea târziu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întrebările. — Nu. Tuberculoză. Nici nu voiam să mă gândesc. Știam că pot s-o ajut să se vindece de pneumonie sau bronșită, însă era prea târziu dacă se punea problema tuberculozei. Simțeam că-mi fuge pământul de sub picioare. — Cum e zgomotul acela pe care-l auziți? E grav? Oftam neajutorată. — Și dreptul, și stângul. I-a prins pe amândoi. Mama este încă sănătoasă. Și are poftă de mâncare. Nu mai e nimic de făcut. — Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dezastrului. Astfel de oameni trebuie folosiți. Hai, în pat! În pat, repede! A scos așternutul din dulap de parcă era la el acasă. — Tu dormi aici. Eu plec. Vin după tine mâine dimineață. Toaleta e jos, în dreapta. A coborât cu atâta zgomot, încât aveai impresia că s-a rostogolit pe scări. Asta a fost tot. În jur s-a lăsat liniște deplină. Am stins lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
comune, așa încât birourile lor sunt strict personalizate și ferite de intruziuni. Spațiul organizațiilor americane este compartimentat cu pereți de mică înălțime, în locurile de muncă se întâlnesc frecvent fotografii, afișe și plante care fac mediul mai familiar, mai primitor, iar zgomotul de fond dat de interacțiunile frecvente este acceptat ca firesc. În organizațiile europene, dimensiunile și dotările birourilor, parcările, lifturile etc. sunt artefacte menite să sublinieze poziția utilizatorilor acestora în ierarhie 166. În organizațiile americane, ritualurile de felicitare sunt informale, dar
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
la toată lumea lipsa de respect. Dați tare, pentru ca la doi români blambeci care se leagănă surzi în discotecă, alți o mie să se învârtă în pat, în hotelurile din jur. Dați tare, să știe tot universul: aici, la putere e zgomotul. Muuult zgomot pentru absolut nimic!", a scris Lucian Mîndruță, pe contul său de socializare. De altfel, Lucian Mîndruță pare a nu reuși să se bucure de odihnă în această vară, având în vedere, că fostul prezentator TV a mai fost
Lucian Mîndruță, atac dur la adresa discotecilor de pe litoral by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72014_a_73339]
-
lipsa de respect. Dați tare, pentru ca la doi români blambeci care se leagănă surzi în discotecă, alți o mie să se învârtă în pat, în hotelurile din jur. Dați tare, să știe tot universul: aici, la putere e zgomotul. Muuult zgomot pentru absolut nimic!", a scris Lucian Mîndruță, pe contul său de socializare. De altfel, Lucian Mîndruță pare a nu reuși să se bucure de odihnă în această vară, având în vedere, că fostul prezentator TV a mai fost chinuit, tot
Lucian Mîndruță, atac dur la adresa discotecilor de pe litoral by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72014_a_73339]
-
fi trebuit să aibă parte de zile de vis, prezentatoarea tv a avut un final de vacanță de coșmar. Într-o seară am fost la parcul de cămile, iar cămila pe care mă urcasem eu s-a speriat din cauza unui zgomot puternic. Am încercat să mă țin, dar nu am reușit, și am căzut. Nu puteam să respir, am ajuns la Urgență unde am rămas internată. Am făcut multe analize, radiografii, pentru că mi-am rupt mâna și mi-am fracturat patru
Nicoleta Luciu a suferit un accident grav - FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72079_a_73404]
-
cubică și felinarele mă lasă să alunec cu gîndul în propiul imaginar. Să anim peisajul cum doresc. Să cred că voi apuca să simt aici o realitate vie, crescută din rădăcini vechi, solide. Deodată, pașii mei nu mai fac atîta zgomot. Drumul părăsește piatra și urmează un traseu labirintic, suspendat pe podețe de lemn. Fabulos! Ca în Bucureștiul de odinioară, cînd pe podul Mogoșoaiei trăsurile mergeau pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
trupului. A închis ochii, închipuindu-și că se afla în jaima 2, lângă băiatul ei. A încercat să se gândească la altceva, cu orice preț. O vreme ritmul inimii a fost aproape normal. S-a încordat toată când a auzit zgomotul camionului și al mașinii de teren. Poate că trecuseră câteva ore; nu era sigură. Vântul se mai domolise acum. Totuși, multă vreme a mai auzit huruitul motoarelor, de parcă mașinile s-ar fi învârtit în cerc; cercuri mai mari, apoi mai
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
că pielea i se lipea de oase și se crăpa. A ajuns chiar să creadă că pe măsură ce treceau orele, ochii i se înfundau puțin câte puțin în orbite. O liniștea doar gândul că auzul ei mai percepea încă foarte limpede zgomotele la mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit-o a fost tăcerea. Nu se mai auzea nici vântul, nici glasurile mercenarilor, nici zgomotul vehiculelor. Tăcerea absolută era cutremurătoare. Avea cumplita senzație că era îngropată în nisip de mai multe zile. Lumina care ajungea filtrată până la ochii ei i se părea acum mai puțin agresivă. Și-a pus bărbia în piept și a scos
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
față, opțiunea autorului este cât se poate de clară: "Ce lipsește? Răgetul vitelor seara, când veneau de la pășune, felinarul din grajd la ora mulsului, cântecul cocoșilor înainte de a se crăpa de ziuă, scârțâitul cumpenelor de fântână când se adăpau vitele, zgomotele unui mecanism în stare de funcționare. Ori sentimentul că toate lucrurile sunt în cursul timpului, nu în afara lui?" Ce s-a câștigat astăzi când s-au pierdut toate acestea? Nimic. Totul a fost pervertit, vechiul sat s-a ofilit, aproape
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
în oglinzi de Murano și nici austera consemnare de război nu dau o imagine credibilă asupra regulilor de funcționare ale Troicăi... Înclin să cred că avem de-a face cu un Bildungsroman aparte, al cărui protagonist există în măsura în care deprinde, fără zgomot, tainele scrisului și ale poveștii. O temă grea, împletind necesitatea ultimă, intenția disimulată și jocul antrenamentului cultural. Cum devine scriitor cineva care trăiește printre scriitori? Iată o întrebare ce ține de proza cu memorie și nu de simpla, arida, memorialistică
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
la pensie a muncit a adus bani acasă ea ne-a crescut pe toți noi am stat pe o stradă de lângă gară vara oamenii stăteau lungiți pe bănci ne jucam cu mingea în parcul ars de soare treceau trenurile cu zgomot când m-am făcut mare despre toate acestea eu am scris o carte mică cât s-o porți într-un buzunar
Compunere by Valentin Dolfi () [Corola-journal/Journalistic/8786_a_10111]
-
prezumtive. Sau altfel spus, el a părăsit condiția modernă ( instituțiile muzeele sînt produse tipice ale modernității) și s-a transferat în seducătoarea efervescență a postmodernității. Istoria și cotidianul, morții și viii, strada și amfiteatrul, arhiva și cafeneaua, șoapta și strigătul, zgomotul și muzica, spațiul luminos și penumbrele subsolului, literatura și arta plastică se întîlnesc aici în mod legitim, își găsesc spontan genul proxim și transformă acest spațiu cultural într-o adevărată metaforă a vieții înseși. Cel care a creat această lume
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
de vid interior. Omul e disperat restul e minciună" În dreapta, o sobă înaltă, albă, din ceramică pictată, înclinată ca turnul din Pisa. Înăutrul ei, lumina roșie ca focul din părul Generălesei- Peter Hilda, pîlpîie. Nu se aude nici un fel de zgomot. Păpușile devitalizate, cu mișcări frînte ca în desenele lui Kantor, încep să-și definească identitățile. Un gramofon-obiect. Un-doi-trei, un-doi-trei, tot felul de valsuri bizare. Și actori mi-nu-nați! Impecabili! Biro Jozsef, Peter Hilda, Dimeny Aron, Gyorgyjakab Eniko, Varga Andrea, Salat Lehel
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
curtenitor înainte de a ucide, într-o eroziune continuă cu un rîs nefiresc și plescăind din buze. Regizorul reușete să creeze acest climat de tensiune care vine și din așteptarea izbucnirii violenței amînate cu eufemisme aproape tandre pînă cînd și simplul zgomot al unei capse îți răsună în creier ca un dangăt de clopot. Avem două personaje față în față, nu ca adversari reali, maestrul și discipolul, o dragoste complicată de frustrare și teroare în acest western cerebral al unor psihologii abisale
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
ascunde, după un copac, într-o cameră a motelului Del Rio sau într-un spital din Mexic. Totul se petrece cu simplitatea absurdistă a tragediei, iar regizorii ne lasă singuri cu deșertul, cu spațiile tranzitorii de ascundere și cu acel zgomot de fond al unei mări care nu există, cu tăcerea și grațioasa înaintare a morții descălțată politicos la ușă. Pe scurt, vînătorul Llewelyn Moss (Josh Brolin) descoperă în deșert la o vînătoare de căprioare scena unui măcel între traficanții de
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]