1,190 matches
-
acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri. Cu un cuvânt atunci e însuși poetul acela ce se incorporă într-o formă în care însă nu a putut să șteargă fizionomia sa proprie ". Din cele zise rezultă pozițiunea absolută a actorului față cu forme, tipuri poetice de felul acesta. Pentru că-n ele e o cantitate mică de viață individuală, actorul are anume (tema) obligarea de-a lăsa să graviteze reprezintarea sa tocmai înspre partea aceasta. Va să zică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmărea reprezintațiunea cu atențiunea cea [mai] espansivă; fiecare manc la poet sau la reprezintator era la moment semnalat printr-un semn de dezaprobare. " Becker, într-alt loc, pag. 277: "Unde domnea un tact așa de fin în public că după zisa lui Cicero (Paradoxa, 3. 4) " un vers esprimat de (era) se-ntîmpla cu o silabă mai lung or mai scurt era țistiit sau (persiflat) aplaudat în râs de spectatori=, acolo putea într-adevar artistul să pună cu drept cel mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nemărginit de rară e acea putere comică originală și cât de mult trebuie să fie prevăzut cu ea acela care o silește la serviciu cu toată împrotivirea fățișă a naturei. Însă această escepțiune rară nu servă decât spre adeverirea celor zise. n vice comique - are comedia-n ei După un corp bine făcut vine la apreciare espresiunea feței, fața, acest focariu propriu a tuturor afectelor care resplendă impresiunile sufletului prin mijlocul toturor tonurilor. Precum am însemnat, un corp ne-ngrijit de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spiritului, care pătrunde într-o conversațiune ce se mișcă pe nivelul culturei formale. n? ia, de aceea pentru că din gura unei fete frumoase chiar o prostie-ți place s-o auzi, mai ales când acea prostie nu e stupiditate ci zisă numai din naivitate. Aicea așadar nu ne lasă alta să venim la simțământul contradicțiunei dintre pronunție și pretențiunile culturei ideale decât intuițiunea element atrăgător prin stranietatea si naivitatea sa. Din contra, daca un bărbat ia cuvântul pe timp mai îndelung
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
n-ar fi ne-nsemnat. Afară de pronunția vițioasă fixată de diferitele dialecte mai e înc-o altă pronunție vițioasă, care să arată în forme generale și nedepen[de]te de dialecte. Ele se lasă concepute îndeastfel. Orce articulațiune se bazează, după zisa cea frumoasă a lui Humboldt, pe puterea spiritului asupra uneltelor de vorbire de-a le sili la o tratare a sunetului care să corespundă cu modul de activitate al acelui spirit. Fiece sunet articulat se naște așadar dintr-o necesitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În anul 1950 erau 14 lagăre principale, ce se Înșirau de la Cernavoda la Capul Midia), baza alimentației deținutului politic era rația zilnică de 750 grame de pâine; mâncarea că la penitenciare: dimineață - un polonic de fiertura Închisă la culoare, așa-zisa „cafea”, făcută din orz prăjit, la prânz - un polonic cu o fiertura de cartofi, arpacaș, mai rar fasole, si, si mai rar, mei (casă), iar seara - aceeași mâncare că la prânz. Closetul constă dintr-o groapă, la un colț al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
crește transparența deciziei și, odată cu ea, nevoia moralității în politică și „politici”. Este altă ușă, deocamdată întredeschisă mai mult pentru femei. Ce ar reprezenta feminitatea ca valoare pozitivă? Dar negativă? Voi lua „valoare” în sens de virtute și voi accepta zisa lui Aristotel: viciul este excesul și lipsa, virtutea este măsura, echilibrul. În mod tradițional, femininul se asociază simbolic cu materia, imanența, trupul, sensibilitatea, emoția, slăbiciunea, dependența, impuritata, haosul, schimbătorul, teama, iar masculinul cu spiritul, transcendența, mintea, raționalitatea, tăria, independența, puritatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
a apărut Venus și este jenant să urmezi simbolic o femeie. Poate vin din capul vreunui zeu? Nu e bine, căci așa a „venit” o altă femeie, Atena, între altele, samavolnic răpită mamei ei partenogenetice. Există o mare dreptate în zisa lui Mary Daly: „Până la urmă, rând pe rând misoginii acceptă ca femeile să învețe, acceptă ca ele să îi învețe pe alții. Ceea ce nu pot ei suporta și tolera este însă faptul că femeile pot gândi cu mintea proprie!”. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
nașterea n-ai de ales. Nimeni însă nu-i garantează Ioanei Nicolaie, cum nu garantează nici unei femei, că la capătul așteptării celuilalt care ești încă tu, spre sfârșit, când totul în tine se desface ca să se ivească alt om, cu zisa ei: „CÂND VEI VENI, DRAGĂ BĂIAT?”, cel venit nu o să facă parte cândva din cohorta de misogini pentru care disprețul față de voința și mintea femeilor devine o sursă identitară. Primul „Fiat!” în ordinea existenței individuale, cel care ne face cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
putea ține secret așa ceva? S.A.: Cum a dispărut lumea aceea? A fost distrusă de Holocaust? De emigrarea masivă? M.I.: A fost o combinație. De fapt, Holocaustul nu a distrus prea mult în Tg. Neamț. S.A.: Mai întâi, au fost așa-zisele „deplasări de populație” din perioada prigoanei antisemite, un fel de surghiun intern, apoi emigrările postbelice. M.I.: Da. Dar oamenii s-au întors din „deplasări” și nu au început să părăsească târgul din ’45-’46. Eu vorbesc de perioada ulterioară, cinci-șase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
pasă, iar în redacție vei auzi de multe ori expresia dă-i pasa lui X sau fără pasă că nu mai avem timp. După capul video, care poate conține pasa sau nu, știrea normală continuă cu transmisiunea în direct propriu zisă sau live-ul reporterului. Acesta își spune textul, apoi introduce beta. Beta este un material, o știre gata montată care completează subiectul. Ca reporter de teren va trebui să fii foarte atent la acest aspect. Atunci când timpul și subiectul o
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
frizuri dubioase și accente și mai și. Vă vine să credeți că oamenii de afaceri se distrează dând bani pe porcăriile astea? Și nu vă pare rău de oamenii care fac asemenea filme oribile? Oricum, mereu am crezut că așa-zisele „vedete“ sunt drogate până nu mai pot. Apropo de Amsterdam, ultima oară când am fost acolo prietena mea a insistat să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
una, în poziții diferite. Este mai dificilă decât aruncarea, necesitând capacitatea de apreciere rapidă a vitezei de deplasare a obiectului, direcției, înălțimii traiectoriei, volumului obiectului aruncat, forța de contact. Greșeli în execuția aruncării: - oprire prelungită între elan și aruncarea propriu - zisă (în special la fete); - poziția frontală incorectă; - nefolosirea forței de propulsie a picioarelor și bazinului; - folosirea exclusivă a brațului în efectuarea aruncării (la fete); - aruncarea cu brațul întins, prin lateral sau cu brațul îndoit (mișcarea pornind din dreptul umărului sau
JOCUL SPORTIV – MIJLOC DE RELAXARE ŞI FORTIFICARE by MOCANU ALINA () [Corola-publishinghouse/Administrative/1301_a_2051]
-
în valoare a naturii și vor favoriza gratuitatea, responsabilitatea, precum și accesul la cunoștințe. Vor face posibilă astfel nașterea unei inteligențe universale, prin punerea în comun a capacităților creatoare ale tuturor ființelor umane, pentru a le depăși. O nouă economie, așa-zisă relațională, care va produce servicii fără a căuta să obțină profit din asta, se va dezvolta în concurență cu piața pentru a-i pune capăt acesteia, așa cum piața a pus capăt, cu câteva secole în urmă, feudalismului. în acele timpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
desfășoară activitatea, domnul Gheorghe Grigurcu scoate în evidență o putere de reflecție lăuntrică și o inteligență existențială remarcabile. Exemplificăm, la întâmplare: "Negurile se adună rapid deasupra răsăritului, chiar mult dincolo de Nistru. Imperiul rus dă semne de reconstituire" (1999); sau: "Așa-zisa Republica Moldova e, orice s-ar zice, un stat artificial, creat printr-un ucaz al lui Stalin [...].Comunismul a transmis prezentei "independențe" moldovenești ștafeta unei cârmuiri de sine stătătoare, prielnice carierismului și "tunurilor" financiare. Regretabil, idealul unionist e încă palid în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
au subliniat această nedreptate, evidențiind-o ca atare și luptându-se pentru recunoașterea meritelor literare ale poeților din al doilea "val" al generației '60 [...]. În epoca nouă, Cezar Ivănescu a trecut fără să-și fi curbat coloana vertebrală în cea zisă de Aur și fără să regrete avantajele care ar fi decurs din adaptare. Și pentru că Istoria, pe intervale mai mari, reglează perfect atât imposturile, cât și nedreptățile, e tot mai evident, azi, că poezia lui Cezar Ivănescu este și va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poziție proprie se stingea în fașă, deoarece ajungea la urechea „șefului” înainte de a o pronunța oficial. Aproape toți te priveau cu milă, știind ei că zidul e mai puternic decât capul, că... Între uz și abuz nu erau bariere, așa-zisele „organisme democratice” din întreprinderi și instituții fiind o tristă parodie. „Funcțiile” aveau toate ușile deschise („Șeful are totdeauna dreptate!”, „Șefu-i șef și-n pielea goală!” etc), după modelul „funcției supreme”. Aceasta era copiată la toate nivelele de conducere, înclusiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cu tradiționalul refren „stimă și recunoștință”, cu „mulțumiri din inimă Partidului” etc. Ce gândesc ceilalți? Ce spun? Pentru oamenii-funcții nu are importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
poziție proprie se stingea în fașă, deoarece ajungea la urechea „șefului” înainte de a o pronunța oficial. Aproape toți te priveau cu milă, știind ei că zidul e mai puternic decât capul, că... Între uz și abuz nu erau bariere, așa-zisele „organisme democratice” din întreprinderi și instituții fiind o tristă parodie. „Funcțiile” aveau toate ușile deschise („Șeful are totdeauna dreptate!”, „Șefu-i șef și-n pielea goală!” etc), după modelul „funcției supreme”. Aceasta era copiată la toate nivelele de conducere, înclusiv
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ignoră nespus de bogatele resurse existente În romances; sărac ca al cârpaciului lipsit de un stock propriu de adjective; searbăd ca al celui care nu jonglează cu cuvintele. El dovedește ceea ce nu rareori am insinuat de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi da lectură: domnia voastră veți fi războinicul cel mai Înflăcărat al acestei cruciade a vorbelor ticluite. Iată răvașul citit de Bonfanti doar cu câteva clipe Înainte ca don Isidro să-l dea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să fii foarte tare să nu ții seama. O șansă pentru ca bancurile să nu dispară cu totul ar fi tocmai această corectitudine politică dominatoare, măcar în aparență, dacă nu chiar titanică. Și care e legată, în mare măsură, de așa-zisa „gândire unică”, uneori de a dreptul cenzorială, impusă de liderii de opinie - redutabili în perioada noastră de tranziție. Așa că am să închei cu un banc pe care l-am auzit pentru prima oară prin anii ’50, ani teribili, ani cumpliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
adică scoaterea la pensie a președintelui actual. Conflict între generații: optzeciștii împotriva șaizeciștilor! O să mi se explice că e normal să existe tensiuni între președinte și șeful Executivului, că așa a fost încă din toamna lui 1990. Iar când așa-zisa dreaptă a preluat puterea, n-a fost mai brează nici relația dintre Emil Constantinescu și prim-ministru, celălalt poet, cel cu volum tipărit, nu știu exact cum îl cheamă și mi-e lene să caut pe Internet... Nu sunt nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în luna asta. Mai sunt cinci săptămâni până la Paște, și dacă începe sezonul ofticoșilor, îți achit nota pentru coșciugele mari, și se prea poate să-ți plătesc o bună parte din cele de damă”. „Nu pentru asta sunt aici, vecine”, zisei cercetându-mi chipul deformat în oglinda unei racle de nichel. Dricarul începu să pară că pricepe rostul vizitei mele și începu să mă descoase, dacă răposatul îmi este neam de aproape, cum îl cheamă și unde stă... „Mi-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo, steagul negru fâlfâia la poarta casei mele. Ușile de la intrare și zidul dimprejur erau cernite. Mahalaua năvălise prin odăi ca să caute și să vadă mortul. Răposatul însă, nicăieri. „Cine a murit, domnule Zaharia?”, mă întrebă croitorul de peste drum. „Băiatul”, zisei liniștit, îndopând talaș în sobă și mestecând apoi cu pensula cleiul din ceaun. Atunci mi-am auzit femeia, cum scoate un urlet prelung. Dăm buzna cu toții într-acolo, și o văd cum își smulge părul, în fața latrinei cu ușa izbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]