1,652 matches
-
semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui Bugs Bunny se duce la Acapulco. După o veșnicie, a sosit și mâncarea. Amândoi ne-am prefăcut încântați. Am împins de zor fasolea prin farfurii. Masa inegală s-a balansat de-ai fi zis că era o corabie în mijlocul furtunii. Mi-am sprijinit cotul de ea și Cola lui Chris s-a clătinat și s-a vărsat. Apoi Chris a ridicat sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care mă întreba cum se desfășurase mutarea. Îmi era foarte dor de Mara. De curând, achiziționase două cărți de bucate extraordinare - una scrisă de un finalist în competiția Beard Award și alta de un favorit Napa Valley - și muncise de zor ca să coordoneze fotografii, autorii și oamenii care testau rețetele, asigurându-se că fiecare detaliu era adus la perfecțiune. Spre marea mea ușurare, Mara preluase și cartea bucătarului Mario. Asta după ce omul fusese lăsat baltă, atât de abrupt, de Grant Books
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în Frogwater Beach... — Reach, o corectă Gaskell. — Frogwater ce-o fi. Dup-aia cică suntem în Fen Curve. Acum unde suntem, pentru numele lui Dumnezeu? — înțepeniți într-un banc de noroi, zise Gaskell. Jos, în cabină, Eva se agita de zor. N-avea ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu-l văzuse încă, transpira, inima se zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întâi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vârstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întâi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alții fac ordine rapidă În hârtii și bârfesc aprins. Când trec pe lângă biroul lui Neil Gregg, care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dând mâna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atârn haina În cuier, când Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întâmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte ciudat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În clipa În care sosește, vreau să vă văd lucrând. Faceți ce faceți de obicei, pe parcursul unei zile normale de lucru. Privește În jur absent. Unii dintre voi, să zicem, pot vorbi la telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se oprește și noi ne uităm la el ca tâmpiții. — Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mai firesc de care sunt În stare, deschid un fișier nou și Încep să scriu cât de rapid și de eficient pot, cu spatele perfect drept. N-a fost niciodată așa o liniște totală În departamentul nostru. Toată lumea bate de zor la computer, nimeni nu scoate o vorbă. Parcă am fi cu toții la examen. Mă mănâncă piciorul, dar nu Îndrăznesc să mă scarpin. Cum naiba or face oamenii ăia documentarele alea ciné-vérité? Mă simt complet epuizată și nu au trecut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
atunci când furi un clopot - crezând că nimeni nu o să te audă. Știi în ce te transformi? O fățarnică. Da, da, în asta te transformi. Ea încearcă să nu-l ia în seamă. Își îndeasă în gură găluștele și mestecă de zor. Încearcă să se convingă că el își varsă nemulțumirea pe ea și că nu o face cu intenție rea. Că nu are unde-și depozita mânia în altă parte. Că ea trebuie să-i fie alături. E timpul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
noi. Soții Lin le urmează exemplul. Mao ridică mâna înspre Lin. Nu, te rog mai stai măcar încă o jumătate de oră. Nu am apucat încă să stăm de vorbă. În vreme ce soții Lin se așază la loc, Mao pălăvrăgește de zor. Întreabă de familia lui Lin și de sănătate și îi sugerează locuri de vacanță. Ascultă interesat și i-l recomandă lui Lin pe doctorul lui fitoterapeut. Apoi o îndreabă pe Ye de visul ei pentru fiul lor „Tigrul”. Ye este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tropăiturile și râsetele micuței Gaiané, iubita lui. Mai mult ca sigur șterpelise iar ceva bun de la bucătărie și acum alerga prin odăi, cu doica pe urmele ei. De undeva din curte răzbeau lovituri regulate de topor. Câteva slugi spărgeau de zor lemne pentru toate sobele din casă. Era un sunet obișnuit pe timp de iarnă. Și asta pentru că focul ardea zi și noapte în sobe. Alături, Mariam discuta ceva în cabinetul ei de toaletă cu fata care o ajuta la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și ordonanțe de ofițeri ruși se înghesuiră și ele cu fel de fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra primadonă și dănțuitoare a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de zor. Vorbea cu gura plină, privindu-l pe Dante Negro din oglindă. ― Scuză-mă, dar așa trăiesc eu! Numai cu ciuguleli: un corn, un ceai, un măr... Nici nu-mi mai amintesc când am mâncat ultima masă adevărată! Acum două... sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
locurile lor. Nacealnicul - filiform, dotat cu toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful de el și de tot pedigriul lui valoros. În sfârșit, mai mult mort decât viu, trecu și de ultima treaptă. Reveni în cabinet, acolo unde Ledoulx scria de zor un nou raport foarte lung. Cățelul nu-și mai făcea iluzii că acesta i-ar acorda o cât de mică atenție, așa că zăcea, cuminte și teribil de indispus, pe covorul din fața biroului. De acolo vedea cel mai bine cum roiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altfel, eu Îi spun cum văd), am văzut primul meu tramvai; cu troleu, tramvaiul. Și, de cealaltă parte a clădirii Gării, primul meu tren. A, trenul! Cum l-am văzut, cum am știut că nu-i chiar acela intrând de zor În tunela domnișoarei Tuza. Că-i ceva mai mărișor; și că-l vede toată lumea, nu ca pe celălalt, doar eu. E-he, trenul... El este, cum să spun, ceva cu totul altceva decât totul și În primul rând! În al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cumpere niște pantofi pentru una din sindrofiile alea simandicoase la care se duce tot timpul. Chiar înainte să apucăm să intrăm înăuntru, a văzut o pereche în vitrină și i s-a pus pata pe ei. Julia se chinuia de zor să atragă atenția chelneriței, a cărei sosire la masă ar fi putut să pună capăt poveștii lui Susan, numai că fata respectivă se holba în gol, în spatele restaurantului, și nu părea să bage de seamă brațele pe care Julia le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în gură, dar n-am observat să te fi plâns de chestia asta, a mârâit ea. De obicei, Julia era o tipă dură, numai că acum, în mod inexplicabil, era pe punctul să izbucnească în lacrimi. Ea se chinuia de zor să fie soția perfectă - era frumoasă, o bucătăreasă fantastică și o artistă în materie de sex - dar, în permanență, era subminată de o femeie care, din punctul ei de vedere, nu avea nici unul dintre atributele alea. Clipind repede, Julia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost ale lui Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus la pătuțul unde Milly stătea și se juca de zor cu două scoici gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu o privire puțin spăsită. Sigur că poți, gogonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce ar fi vrut să facă era să-l strângă de gât pe căcăciosul ăla mic și să-i șuiere: „Haide, derbedeule, fă-mă fericită!“ —Doar OK, deci? a zis ea de-acum enervată. Ei, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur, fără soră sau nevastă care să-l scoată duminica la plimbare ca pe cățel, și unde mai pui că și cu mașină. Alesul, deh, un bărbat pentru nouă femei. Le claxona de zor, le chema sub aripa lui, să le înghesuie în mașină claie peste grămadă, să le pună la treabă, mai știi ce maniac și obsedat care achiziționează femei agro, ce traficant de carne vie... Ba uite că doar una chemase omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
teatral. De ce nu m-ai luat cu tine? Ai vrut să scapi de mine? Bine c-ai scăpat. Acum ți-e mai bine că furi câini? — Ești nebun? Cum să fur câini? E câinele meu. Da’ pe cine înjurai de zor când dezlegai lanțu’? — Pe cine l-a-nnodat, râse Milică. Eu l-am înnodat. Mi-e frică să nu-l pierd. Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tăiaseră porcul și-i trimiseseră pachet, finuțo, la mulți ani, ia de bagă-n fizic, avem di toate, sărbători fericite și pule belite, până vine Roberto am terminat și porcu’... Cum de pusese italianu’ ochii pe așa ceva? Mirela înfuleca de zor la cârnați, socotind că nu s-ar fi dat pe una ca Geta, cât de friptă de foame o fi, de abia se mai ține pe picioare, Doamne iartă-mă, și-n același moment o fulgeră gândul: se spurcase - cârnații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a adăugat: „Asta-i telecomanda. Pe la ora asta se transmit multe emisiuni pentru copii, ca să nu le pierzi, trebuie să cunoști telecomanda.” Apoi s-a aprins o luminiță în aparat și, îndată după aceea, a apărut Bugs Bunny, ronțăind de zor un morcov. Bugs Bunny e un iepure obraznic, care se pricepe să păcălească oamenii. Dar dintr-o dată televizorul a sărit pe canalul șapte, Wonderwoman, iar de acolo mai departe pe opt, Spiderman. Pe canalul nouă a rămas mai mult, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
când, într-o după-amiază, tata s-a întors acasă mai devreme decât avea obiceiul. Ploua, însă aerul era călduț. Eu stăteam în balcon pe un scaun și observam ce fac vecinii. Unii își atârnau rufele la uscat, alții meștereau de zor câte ceva. Tata a împins perdeaua într-o parte și a strigat: „Le-am primit!” Am știut imediat că e vorba de pașapoartele noastre, fiindcă de săptămâni întregi, la noi acasă, ele erau singurul subiect de discuție. La radio transmiteau muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
o clarvăzătoare celebră, convocați În mare grabă ca să analizeze și să-și exprime opinia asupra a ceea ce Începea să fie numit de către unii bășcălioși, din aceia care n-au nici un pic de respect, greva morții. Reportera, Încrezătoare, Își făcea de zor treabam, Într-o cruntă amăgire, Întrucât interpretase spusele sursei sale de informație ca Însemnând că muribundul, literalmente, se căise de pasul pe care era gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]