1,209 matches
-
iar Frank se Întoarse calm la fotoliul lui de pînză și continuă să lustruiască ramele. Erau doar ei amîndoi În cabină. Jim Îl auzea pe Basie jos, pe pasarela de bambus. Ușa camionului se trînti, iar motorul bătrîn Începu să zvîcnească, apoi se opri brusc. Se auzi un sunet Îndepărtat al sirenei de pe Idzumo. Cu o privire plină de Înțeles spre Jim, Frank lustrui mai departe bucata de alamă decolorată. — Știi, copile, ai un talent de a călca oamenii pe nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsească CD-ul. —L-am găsit, spuse ea băgând CD-ul În player și punînd teancul pe un raft de jos. Hai Încoace, șopti Sam. Nemaibăgând de seamă că uitase să pornească aparatul, Ruby se Întoarse spre el. Sângele Îi zvâcnea În tâmple. Sam Îi luă fața În mâini și o trase spre el. Se sărutaseră cu pasiune toată ziua, dar de data asta era altceva. Ceea ce se Întâmpla acum era ceva imperios și nu lăsa loc de Îndoială pentru urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lucrul de care am nevoie e să plec într-o călătorie - și după o tăcere -: Ai să mă-nsoțești? — Don Augusto! — Lasă-l pe don! Ai să mă-nsoțești? — Cum vreți... O ceață îi invadă mintea lui Augusto; sângele începu să-i zvâcnească în tâmple, simți o apăsare în piept. Și ca să se elibereze de toate, începu să o sărute pe Rosarito pe ochi, încât ea fu silită să și-i închidă. Deodată se ridică și spuse, îndepărtând-o: — Lasă-mă! Lasă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
operele, fără a intra în legătură unul cu altul, au urmat același drum și au elaborat concepții analoage ori au ajuns la aceleași rezultate. S-ar zice că e ceva care plutește în atmosferă. Sau, mai bine zis, un ce zvâcnind în profunzimile istoriei și căutând pe cineva care să-l reveleze. Spun asta în legătură cu semnificația operei scriitorului sicilian Luigi Pirandello, stabilit la Roma și scriind, aproape în același timp ca și mine aici, în Salamanca, și care începe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se vede pe față și-n ochi, fără a fi nevoie să deschizi niciun fel de capac. Ceasornicarul, mecanic fiind, poate deschide capacul ceasornicului astfel încât clientul să vadă mecanismul, dar romancierul nu trebuie să deschidă nimic pentru ca cititorul să simtă zvâcnind rărunchii organismului viu al romanului, care sunt înșiși rărunchii romancierului, ai autorului. Și cei ai cititorului identificat cu el prin lectură. Pe de altă parte, ceasornicarul cunoaște însă, reflexiv și critic, mecanismul ceasului; dar romancierul își cunoaște oare în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cad. Am început să traversez șinele, urmărind lumina lanternei. Pantofii îmi scârțâiau pe pietriș. Lumina sălta și se rotea în întuneric. O formă apăru în ea. Ochii licăriră. O coadă alunecă pe lângă mine. Cicatricea de pe braț de la mușcătura de șobolan zvâcni, deși nu îmi făcuse niciodată probleme înainte. Mă mișcam repede, în ciuda durerii de la gleznă. Erau puține trenuri la ora asta și chiar dacă venea vreunul puteam să îl aud de la distanță și să văd luminile, dar totuși nu era un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Mama era la el. Mai târziu masa a fost strânsă. W. a apărut în halatul lui vechi de casă, pe care îl purtase în clinica de ochi, cu papucii trași pe picioarele goale, străbătând coridorul cu pași nesiguri, ochii îi zvâcneau, nu ne priveau pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încât îi umplea tot pieptul, inima tipică pentru un reprezentant comercial, cum spusese medicul de lângă mine, complet detașat, cu fața luminată de presupunerea lui confirmată: A călătorit prea mulți kilometri, și se uita la sacul ăla negru care încă mai zvâcnea și pasămite ar fi trebuit să fie chiar inima tatălui meu, apoi îmi spuse cu o voce obișnuită să dea sentințe definitive: —Trebuie să vă așteptați la orice. Deși în ultimii doi ani tata vorbea tot timpul că, orice ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea repede subt guler, ca un cuc zvâcnit din ceasul de lemn, să vestească nu orele, ci trecerea jumătăților de secundă. Doi ani de-a rândul am venit în fiece Duminică în casa asta, în care Dumnezeu se uita încruntat prin fereastra cu geamurile cârpăcite. Bătrânul Fișic, croitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fi văzut altceva decât pantofii Hildei în legănarea lor prin aer, cu tălpile în sus, aceeași pantofi gotici, ca două pernițe negre și prelungi, în timp ce pe pânza de pe marele șevalet, care masca fereastra dinspre apus a clopotniței, am surprins, parcă, zvâcnind, penisul somnolent dintre coapsele arămii, ale tânărului fără cap. În splendida dimineață de Septembrie, în care venisem să-mi iau rămas bun înainte de plecare, Egon mă întâmpină să-mi spună nepăsător și simplu, că Hilda mă așteaptă alături. - Pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea ei stângă, acolo unde simt că-mi zvâcnesc și mie venele când mă apropii de femeia care-mi place mult. Ea se ridică ă zăvorască ușa, înaintă apoi spre mijlocul covorului, îngenunche pe un picior, apoi pe celălalt, și-și propti podul palmelor pe preș, cu mâinile ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea, un câmp răscolit de brazde, acum craniul neted sau înnorat de smocurile de păr rar și moale, pielea subțire zvâcnind pe oasele tâmplei, pielea mototolită din jurul gâtului. Cu plumb moale și tonul deosebit de cald al acestuia se modelează osul nazal și maxilarul, buza de jos care atârnă, bărbia teșită. Cute verticale și orizontale marchează fruntea. Liniile pe care le trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
simțim timpul. Și nu ne dăm seama cum de fapt, prezentul impalpabil e zidul de sticlă al eternității. Dar eu sînt, totuși, mulțumit. „-Fie!”-îmi spun. „-Fie și așa căci simt în mine, chiar dacă abia pîlpîind, un grăunte de cer. Zvîcnește acolo de cîte ori îmi umplu sufletul cu binecuvîntarea aerului. Căci binecuvîntarea asta e a sa. Că, dincolo de a mă naște, de a mînca și de a mă înmulți, pot spune despre mine că sînt eu. Mă recunosc, însă acum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la zdup pe viață, făceai un mic stagiu la Închisoarea pentru delicvenți minori și te transferau la Folsom cînd deveneai major. Îți trăgeai și-o „fetiță“... găseai tu una prin locul acela minunat! „Fetiță“ nimeri la țanc. MÎinile lui Coates zvîcniră. Luă o țigară, o aprinse, tuși. Nu mă combin niciodată cu „fetițe“! Ed zîmbi. — Știu, fiule. Nu sînt fii-tu, față palidă! Tu ești „fetiță“! Ed rîse. — Cunoști care-i mersul pe-aici, trebuie să recunosc. Se vede treaba c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o șopârlă, cu o carte în brațe. Urmărea cu mare atenție cum i se încălzesc pielea și rochia; își privea mâinile de parcă le-ar fi văzut prima oară, își îndoia și dezdoia foarte încet degetele, urmărind cum se întind sau zvâcnesc tendoanele, cum se adună pielea în jurul nodurilor, iar venele palpită sub pergamentul uscat și îngălbenit; privea cutiile mari de lemn înșirate pe marginea balconului, așteptând să se oprească o șuviță de adiere în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după aceea în muțenia cu care de obicei urmărea, stând la dreapta Ioanei Sandi, fâșia de asfalt înghițită cu repeziciune de automobil, în timp ce carburatorul gâfâia, curbele la dreapta și la stânga, porțiunile drepte și întinse ca în palmă, în care mașina zvâcnea ca un bolid, câmpurile, arborii răzleți, satele mărunte, stâlpii de înaltă tensiune, pădurile, de o parte și de alta. Ioana Sandi conducea cu siguranța dintotdeauna, după un timp cu o singură mână, cu cealaltă mângâindu-i piciorul și coapsa, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ridicând încă o dată din umeri și dându-i să înțeleagă, cu o privire săgetată spre ușă, că mai sunt alții care așteaptă afară: asta e. Coborând treptele somptuoase ale primăriei, l-a izbit în față căldura răcoroasă a orașului zvâcnind, zumzet și vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
las acolo și vorbești cu Ioana, o să vă înțelegeți mai bine între femei. Dar nu știu dacă ea te-ar putea ajuta.“ „Încercăm, cel puțin. Nu-ți dai seama că mă pot agăța de orice?“, și câteva clipe clopoțeii au zvâcnit nervos. „Bine, mergem după masă.“ Apoi Andrei Vlădescu le privea, înainte să le lase singure complimentându-și coafura și rochiile, de parcă nimic n-ar fi fost mai important pe lume. Una foarte tânără și puțin intimidată și reținându-și gesturile, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obraz. Cealaltă încă tânără, cu obrajii și fruntea și gâtul muiați în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al colțurilor buzelor, care însemnau experiență, ținută în frâu numai de gândul ei disperat, zvâcnindu-i în privirile negre, să nu privească critic. Fusese întotdeauna stupefiat de rapiditatea cu care femeile stabileau o legătură între ele, numai dintr-o privire sau un flux care se transmitea de la una la cealaltă, fără să-și spună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plutea, apăsătoare, tensiunea, n-am înțeles de unde izbucnise. Simțeam o stinghereală în ceilalți sau o încordare sau poate și una, și alta. Rodica Dumitrescu îl privea mai departe pe Vlad, fără să-i mai vorbească, iar degetele ei continuau să zvâcnească încet pe fusta întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul, a întins mâna spre el, a început să vorbească repede în receptor, apoi s-a ridicat și a trecut cu aparatul în hol și a continuat să vorbească acolo, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înțelegea asta simțea un fel de plumb în mâini și în picioare și în cap încremenindu-l. Îi venea să strige: „Privește-mă, uită-te în ochii mei, pricepe odată ce e în mine și ce simt!“, dar fălcile încleștate îi zvâcneau nervos și arăta rău și dur și abia atunci ea l-a privit cu atenție și a izbucnit în lacrimi, în timp ce deschidea ușa coborând valvârtej pe scări. Și pe urmă lui îi venea să urle, i se descleștaseră fălcile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine... Umflătura din pantalonii negri mulați n-o lăsau să se îndoiască de excitația lui intențiile lui înzestrarea lui strategia lui natura înzestrării lui amploarea virilității lui întinderea acesteia amploarea virilității lui maxime, zvâcninde amploarea maximă a membrului său fierbinte, zvâcnind Trebuia să recunosc că nu ajungeam nicăieri în felul acesta. Și pe lângă asta, puteam oricând să revin ulterior dacă voiam să adaug detalii descriptive de mare finețe. Dacă nu intram în miezul problemei, elanul se va duce curând. Îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am dezamăgit. Acum Îmi dau seama, și regret. Te-am dezamăgit rău, rău de tot. Dar anul ăla la Scrubs, ei bine, odată ieșit, nu știu, totul mi s-a părut un vis. Întîlni privirea lui Duncan, ale cărui pleoape zvîcneau. Mă Înțelegi? Mi se părea că trăiesc viața altcuiva, nu pe-a mea. Era ca și cum aș fi fost smuls din timp și apoi aruncat Înapoi, și trebuia să o iau de la capăt, de acolo de unde rămăsesem. Duncan dădu aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]