1,887 matches
-
se modelează și se joacă etern universalitatea semnificațiilor și valorilor. Alexa Visarion s-a impus rapid în lumea teatrului și filmului românesc și a cucerit real și profund, o notorietate internațională, traversând oceanele și continentele, cu stilul lui de a pune în scenă, de a lucra cu actorii, de a preda teatru și de a înțelege marea dramaturgie universală, căreia i l-a impus definitiv pe Caragiale, alături de Shakespeare și de Cehov. Volumul de față este și povestea vocației acestui itinerar artistic. Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
progress. Alexa Visarion opune expresivitatea artificiului în artă: Expresivitatea artei este o condiție a valorii ei iar artificilalul nu este niciodată expresiv Pentru regizorul și scenaristul Alexa Visarion, relația dintre creația poetică și interpretare, între poezie, jocul actorului și spectacolul pus în scenă este mai strânsă decât ne putem imagina, și mai presus de știintă. Aici Alexa Visarion pare să-și aducă aminte de Paul Valery, care opunea vorbirea zilnică și discursul științific, dominate de trecător și indicativul referențial, cuvântului poetic care se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca regizor sau scenarist cu capcana mimesis-ului ne trimite frecvent la estetica muzicală din care mimesis-ul este alungat mai mult decât în orice artă. [...] Alexa Visarion ne sugerează un model al regizorului ca profesor de poezie, o formă de teatru pus în scenă prin semne, care ascultă de ideea că ceea ce întrezărim este mult mai bogat decât ceea ce vedem sau suntem împinși să vedem. Structura pasională, obsesivă, dinamică, dăruita cu un talent de regizor și de dascăl strălucit,verificat din Romania până în America
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ideea că ceea ce întrezărim este mult mai bogat decât ceea ce vedem sau suntem împinși să vedem. Structura pasională, obsesivă, dinamică, dăruita cu un talent de regizor și de dascăl strălucit,verificat din Romania până în America, regizor care a câștigat pariul, punând în scenă dramaturgi aflați aparent la poluri opuse, Cehov și Caragiale, Shakespeare și Blaga, Buchner și Pirandello, Alexa Visarion [...] este asemeni versului din Mnemosyne, scris de Holderlin: Suntem un semn fără tălmăcire". Când oamenii se încredințează de această stare a condiției umane
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
După Moscova, aș dori foarte mult să fac un film de desene animate cu Noaptea... Apoi un film după Cănuță om sucit. Și unul după Conu' Leonida... De ce nu și O făclie de Paști? Nu glumiți! Dorința mea este să pun în scenă toate piesele lui Caragiale. Să realizez o Integrală Caragiale! Acest lucru ar fi foarte important atât pentru mine cât și pentru actorii cu care aș lucra aceste spectacole. Ele ar reprezenta vocea unei generații... Nu-i mult prea temerară dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sau o promisiune festivă. Să nu-l folosim, să-l lăsăm liber. Să nu-l ucidem. Profesia de regizor? O mare șansă de a te implica în viata din jurul tău. "Alexa Visarion a venit la Milwakee de la București și a pus în scenă Richard al III-lea. În seara premierei m-am aflat printre spectatori și timp de trei ore de concentrare m-am simțit încleștat împreună cu Shakespeare și cu Alexa Visarion în drama esențială a dăinuirii umane, a faptului de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum. Nu mai am inocența atât de necesară acestui text. Eu fac spectacolele dinlăuntrul meu. Eroii lor seamănă cu mine, dar ei nu sunt eu... Curând după absolvire, Gheorghe Harag te-a invitat la teatrul din Târgu Mureș, unde ai pus în scenă Procurorul de Djagarov. Critica și publicul l-au calificat drept un spectacol-eveniment. Ce semnificație a avut pentru tine acest succes? Erau acolo Dan Micu și alți colegi de-ai noștri. Atmosfera era bună, chiar foarte bună, teatrul era o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
omul ce a fost cândva liber. Frumusețea, adevărul și iubirea sunt umane, iar umanul este întotdeauna actual. Care e raportul optim între literatura dramatică și proiecția ei scenică? Există piese scrise doar pentru a fi citite, care nu pot fi puse în scenă? Pot spune multe lucruri legate de întrebarea dumneavoastră... Nu știu dacă răspunsurile mele înseamnă ceva... Teatrul este întâlnirea dintre public și actori, dăruită de dramaturg și inițiată de regizor, prin expresie scenică. Există piese de teatru care suportă doar spectacolul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dublă ipostază, pe care i-o conferă teatralitatea imanentă și spațiul romanesc. Nu este o simplă așezare a decorului, o butaforie de fundal. Rînd pe rînd, personajele ocupă această scenă, în înțeles teatral, devenind, sub lumina rampei, "vedetele" momentului. A pune în scenă, pentru discursul narativ, presupune și momentul punerii în prim-plan, în relieful faptic, a personajelor: văzute și auzite, acestea se nutresc din reprezentarea sui generis. Devin, dialogal sau gestual, ceea ce le predestinează "luminilor rampei", adică interesul epic și economia momentului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
modernism", postbalzacian, printre care André Gide și, în mod diferit, specific, Marcel Proust. Teoria formulată sub învelișul metaforei cercetează mai ales genul de personaj construit în aria inovată structural a noului tip literar. "Istorii" ale solitudinii și solilocviului, confesiuni care pun în scenă naturi narcisiace, egolatre, romanele "celibatului" caută partea imaterială a existenței, tentînd acea construcție "en creux", în golurile, adîncimea, negativul vieții diurne. Nu cu totul invizibile în romanele clasice, care au fost însă ale reliefului faptic, ale acțiunii și inițiativei plenare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine. Orașul apare în literatura realistă ca un "actant colectiv, locul unde se pun în scenă numeroase ritualuri procesionare, purtătoare de semne, de iconuri sau embleme politice (...), locul unor cicluri succesive de expoziție"(6). Tradiția prozei imprimă relației spațiu-personaj însemnătatea bine știută, fundamentată pe motivația în cod realist. Natura metonimică se relevă cu deosebire, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
formă de intertextualitate declarată care, manifestînduse la nivelul "istoriei" conținute în hipotext, poate implica și textul de gradul al doilea care este libretul operei La Traviata. Le putem, de asemenea, considera legate de o proiecție narcisiacă, ludică, a scriitorului, care pune în scenă un personaj numit "Camil", considerat un reflex al numelui conținut în titlu ("camelii"): "Camil citește La Dame aux camélias". Acesta, asemenea lui Armand Duval, frecventează o tînără de sănătatea căreia este foarte îngrijorat. Semnele ftiziei sînt evidente, ca și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
subtilă așezare în schema preteriției, ca retorică introductivă, prevenindu-ne totodată asupra structurii personajului și a superiorității sale spirituale. Ludică descripție interogativă, în plus, iată deschiderea unui roman al cărui amfitrion dă tonul inconfundabil al jocului ironic. Întreaga dispoziție inaugurală pune în scenă discursul dublu al ironiei, acela care necesită o corectare semantică de proporții, printr-o lectură à rebours. Mod de a spune că ceea ce aparține superficiei comunicării trebuie remaniat, "rescris". Indiferent dacă sursa acestui discurs este vocea culiselor, naratorială, sau a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și naratorul, cel din urmă oglindindu-se admirativ, inconștient adesea, în figura celui dintîi, tiparul "omenesc" comun este dat de "aria geloziei". Natura ei apare însă infinit cercetată în opera de rafinament și speculație artistă. Viața amoroasă a lui Swann pune în scenă, după Julia Kristeva, ceea ce am putea rezuma sub formula solilocviul gelosului: "L'amoureux(se) idéalise son aimé(e), mais c'est son propre moi basé sur les frontières problématiques du narcissisme qu'il (elle) porte au zénith dans l'épreuve
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
negativ. Teatrul lui Caragiale implică o judecată defavorabilă a societății. 1.3. Activitatea de dramaturg Cariera de dramaturg a lui Caragiale începe cu piesa O noapte furtunoasă sau Numărul 9, care este citită în 1878 înaintea banchetului Junimii. Piesa este pusă în scenă la Teatrul Național în ianuarie 1879. Faima crescândă de dramaturg nu îl pune deloc pe Caragiale la adăpost de greutățile financiare. Ca și Eminescu, Caragiale este obligat să își câștige existența îndeplinind diverse funcții complet nepotrivite cu firea și talentul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890), care-i încheie activitatea de dramaturg. Comediile lui Caragiale surprind un fenomen de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
rândul judecători lor? Sunt ei sensibilizați de nefericirea, durerea și suferința unei femei ? Au nevoie, în această situație, de mai multe dovezi? În fața instanței, femeia își joacă ro lul vieții ei. Lacrimi, răni și haine sfâșiate, amenințări cu sinuciderea sunt puse în scenă pentru o miză nu prea mare: recuperarea zestrei și o viață fără violență. Dacă miza pare ne semnificativă pentru contemporanii noștri, pentru o femeie din epocă, zestrea are o valoare economică inestimabilă, căci ea o va ajuta fie să supraviețuiască
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
definește ca o „ofrandă“ oferită de familia fetei so țu lui. Este pri vi tă ca o formă de respect față de noua familie, de aici dreptul soțului de a di vor ța de soția impură, dreptul familiei sale de a pune în scenă un întreg ritual de re pu die re, dorința de răz bu na re pentru dez onoarea adusă. Cu tu ma sanc țio nea ză pierde rea virginității prin plata unei amenzi nu mi tă su ges tiv gloaba pân
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
neputinței soților în prezența me di cilor și a moașe lor, și se aplică atunci când este vorba de nulitatea unei căsătorii. Cum reușește biserica Ortodoxă să controleze veridicitatea acuzațiilor aduse în acest tip de procese? E sigur că ea nu pune în scenă nici o „probă de ejaculare“, nici o „împreunare“, ambele fiindu-i străine și totuși acuzațiile trebuiesc dovedite. În primul rând, soțul are un răgaz de trei ani pentru a-și îndeplini obligațiile conjugale sexuale și pentru a-și dovedi virilitatea. Abia după
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
entropie revoluționară" (Anneli Ute Gabanyi), fenomenul în cauză a contrariat mereu pe analiști și e încă departe de a obține un consens. Concluzia cea mai larg admisă e că nomenclatura de rang secund, împreună cu forțele coercitive ale vechiului regim, au pus în scenă o mișcare de masă intens mediatizată, cu "teroriști" și catacombe, clădiri incendiate și destui morți, spre a legitima noua putere. Alegerile de la 20 mai 1990 n-au făcut decât să consacre o situație impusă între timp prin diversiune, șantaj, minciună
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că deloc surprinzătoare, din mai multe considerente, dintre care ni se învederează cu precădere următoarele: de obicei, orice ecranizare surprinde cu greu spiritul unei cărți, imaginile nereușind, întotdeauna, să transpună cu exactitate cuvintele, cu atat mai mult cu cât povestea pusă în scenă aparține unei literaturi mai puțin celebre pe plan internațional, cum este cea română; din nefericire, scenariul a fost scris după o traducere la traducere, ceea ce a determinat îndepărtarea de textul originar și, implicit, de viețile personajelor; nu trebuie pierdută din
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
constituie gândirea grecească este povestirea antagonismului dintre forțele apolinice și forțele dionisiace."144 Sensul discursului mitic este dat nu de schemă sau arhetip, ci de mitem, concept nou, introdus de către Gilbert Durand. "Mitul apare ca o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte valorizate simbolic, segmentabilă în secvențe sau unități semantice mai mici (miteme), în care se investește în mod obligatoriu o credință (contrar fabulei sau basmului) numită pregnanță simbolică."145 (s. a.). Pentru C. G. Jung, inconștientul trebuie înțeles ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a păcatului, în virtutea căruia le-a vorbit până și călugărițelor, seducând inocența, tulburând acele ape de puritate; ca să nu mai vorbim de Ximena însăși, eroica figură, sfâșiată între datorie, dorință și milă față de provocator. Al cărui ultim avatar sevillan este pus în scenă de dramaturgul Torrente Ballester, în fond o sinteză a tuturor textelor dramatice pe aceeași temă, de la Zorilla la Monthérlant, de la Azorin la Shaw, Anouilh ș.a.m.d. Respins de Cer, de Infern, de strămoși, cobai într-o experiență transcedentală, Don
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența unor resurse existențiale limitate, atunci nu trebuie nimic pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face-o. Nu-ți rămâne decât alternativa de a transcrie viața și visele, a acelei piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]