1,022 matches
-
unui stat care se vrea puternic. Nevoile statului, interesele sale de a exista au fost contopite cu "nevoile" cetățenilor. Constituiți-vă familii, faceți copii pentru că statul are nevoie de soldați, de producători, de buni funcționari, de elite pentru a le pune în slujba sa și în folosul existenței lui, chiar și dincolo de fericirea generală, de fericirea cetățenilor. Idolatria statului politic modern s-a forjat pe necesitățile oamenilor, iar civilizarea cetățenilor s-a făcut prin intermediul poliției (policer = a civiliza 116). Astfel că statul de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ceea ce ar duce la apariția unor gospodării în folosul celor guvernați și nu în folosul exclusiv al celor care guvernează 312. Partidul condus de Gheorghe Brătianu accepta, astfel, ideea unei creșteri temporare a autorității, cu condiția ca aceasta să fie pusă în slujba celor guvernați, pentru ca țara să progreseze. Aici transpare influența neoliberalismului german, reprezentat de Școala de la Freiburg 313. De altfel, ideea potrivit căreia liberalii acceptă un spor de autoritate, în epocile "de așezare" care urmează unei perioade revoluționare este prezentă în
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sacrificiul unor avantaje imediate"763. Pentru rezolvarea contradicției, susținea președintele liberalilor georgiști, se impunea respectarea unor principii, subordonate consolidării statului național. Chiar dacă accepta ideea că oportunismul reprezenta un mijloc util în politică, Gheorghe Brătianu considera că acesta trebuia să fie pus în slujba unui scop nobil, a unui ideal. Gheorghe Brătianu aplica în practică această concepție asupra politicii externe, atunci când aborda problema controlului străin în economia țării. El lua în calcul două situații distincte: una în care erau aduse în discuție formule de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
decât rezultatul unei elaborări. Discursul, întâmplător parcă, haotic, anonim, reprezintă chintesența unei „maxime personalizări”. Rigoarea formală nu se referă, așadar, la obiectivitatea sentimentului, ci la transcrierea exactă a ritmului interior al poemului. Este expresia acută a sensibilității, a trăirilor personale puse în slujba unei colectivități. De aici, o asemenea concluzie: „Ca și nuditatea, înfățișarea versului liber este anonimă și egalitară: sub un limbaj comun, o inimă unanimă”. Și, într-adevăr, pe fondul unei sensibilități adeseori exacerbate, poezia din Declarația patetică dezvăluie un veritabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
înființată în 1963, a fost considerată figura emblematică a acestei reînnoiri a acțiunii publice, inspirată de administrarea de misiune. Trăgând învățăminte din limitele administrării tradiționale în tratarea problemelor legate de amenajarea teritorială, ea simbolizează învățarea unui nou mod de administrare pus în slujba unei adevărate filosofii a amenajării (politica metropolelor de echilibru), primul act veritabil al acestei "geografii voluntare" căutate după război. Din punctul de vedere strict al științei administrative, este discutabil să se asimileze DATAR cu administrarea de misiune, fiindcă DATAR depășește
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urmare, un om ca Socrate nu este numai cel mai mare ironist, ci (fără s-o știe) și cel mai mare predicator. Gluma aflată în spatele seriozității îndreptate spre exterior nu este, în această privință, doar gluma eliberării (* 13), ci e pusă în slujba unei seriozități ce nu poate căpăta formă încă într-un mod pozitiv. Ironia este o expresie a humorului. Cu cît baza subiectivă a ironiei este mai profundă, cu atît aceasta se preface mai mult în humor. Într-un anumit sens
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și evaluarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu cele ale Uniunii Europene, precum și monitorizarea și analiza procesului de dezvoltare în acord cu practica comunității europene. Relații de cooperare la nivelul structurii regionale Relațiile de interdependență care caracterizează regionalizarea o pun în slujba dezvoltării regiunii doar prin cooperarea cu alte regiuni. Structura regională se desfășoară pe două componente principale, cea economico - socială și cea fizică, ambele caracterizate de interferența dintre ele și sistemul de relații dintre regiuni. Componenta economico - socială vizează subsisteme regionale
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
a economiei naționale în general. În interesul țărănimii asuprite de feudalism și-au impus ideile economice democratice și revoluționare personalități ca Nicolae Bălcescu, Avram Iancu, Eftimie Murgu, Alecu Russo, ș.a.. Inițiatorul școlii economice protecționiste, Dionisie Pop Martin (1825 - 1865), a pus în slujba muncii sale intelectuale emanciparea economică a națiunii prin dezvoltarea industrială și agrară în baza unei politici economice corespunzătoare. Adepții curentului prin care dezvoltarea industriei în România trebuia favorizată își motivează ideile pe considerentul că economia națională trebuie să facă față
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
făcea, Theodora, după caracterizarea scriitoarei Odile Weulersse, autoarea romanului romanțat Theodora curtezană și împărăteasă, a trăit într-o viață mai multe destine cu îndrăzneală, în seducție, în răzbunare, în durere, în evlavie, în deplină putere. Cu privire la puterea ei de seducție, pusă în slujba atingerii tuturor scopurilor, Narses, cel care a învățat-o să scrie și să citească, s-o apropie de lumea cărții, era convins că Theodora și pe Dumnezeu îl putea seduce. Wu Zhao / Wu Zetian (n. 624, domnie 638 / 690-706) În
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
David avea un avantaj strategic asupra rivalilor săi, în special Saul: avea o „armată” - poate cuvântul nu este exact - sau cel puțin un grup de oameni ce aveau drept meserie armele. Acești oameni de război trăiau ca mercenari (David se pune în slujba unui rege filistean - 1Sam 27), șantajau pe proprietarii din regiune (prin mijloace asemănătoarea „mafiei”; vezi 1Sam 25) sau lansau expediții împotriva altor populații (1Sam 30). Saul, dimpotrivă, era fiul unui mare proprietar de teren (1Sam 9,1-3). Nu avea o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se transformă în „cel mereu supus“ și îl constrânge pe cel puternic să perpetueze comanda. Supunerea devine reflex al supunerii și comanda reflex al comenzii. Supunerea care a uitat că e supunere în vederea eliberării a indus celui puternic uitarea comenzii puse în slujba libertății. Agentul puterii pervertite nu face decât să slujească uitarea căutării. Dar uitarea căutării este vina celui ce rămâne mereu supus. Iar cel care ajunge să slujească, în locul căutării libertății, uitarea căutării ei, deci agentul puterii pervertite, îl disprețuiește pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în privința artei și literaturii, deși respingea cea mai mare parte a ideilor mișcării. Junimismul era mai aproape de ideile politice ale lui Iorga, dar nu era de acord cu noțiunea de artă pentru artă. El voia ca implicarea politică să fie pusă în slujba naționalismului lui Eminescu cum îi spunea Șeicaru în vederea creării uni fel de "Realism naționalist"61. Ideile politice și scopurile Poporanismului erau inacceptabile pentru Iorga: "Poporanismul nu-și are sensul în acest domeniu". Pentru că nimeni nu poate ridica masele prin literatură
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
zeci de mii de duri înarmați. Un val scandalos și fără precedent de jaf, distrugeri turbate, șantaj și teroare a cuprins întreaga țară. Pe măsură ce excesele creșteau în intensitate, Iorga a primit o scrisoare în care era acuzat că "s-a pus în slujba unei campanii care pregătea o distrugere de proporții cosmice". A replicat prompt că "orice nedreptate și orice violență sînt străine de mine, dar că totuși sînt român". Intelectualii evrei au făcut apel la Iorga, "cerîndu-i să le ofere o patrie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
paradox. Paradoxuri, da, dar nu au existat nici inconsecvențe și nici contradicții în activitățile sale dacă avem tot timpul în fața ochilor credința sa sămănătoristă. Iorga a fost foarte consecvent în naționalismul său cultural, toate aparentele inconsecvențe și contradicții fiind tactici puse în slujba strategiei sale sămănătoriste. Un politician mult mai bun decît Iorga, Bismarck, atunci cînd a pus capăt așa-numitei Kulturkampf ca să nu se ajungă la divizarea nouîntemeiatului Reich și a fost acuzat de "inconsecvență" și "că se contrazice", a replicat: "O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maselor, dar mai ales din sugestia unei maternități vulnerabile, a unui destin dizolvând ființa umană indiferent de vârstă și de raporturile care o definesc. Amplitudinea de val a mișcării care ridică pentru a coborî, reflectă într-un fel derizoriul energiei pusă în slujba ei. Dinamismul personajelor, poate alegorii ale vârstelor, copilăria și maternitatea, deși mai degrabă plutind într-un vag simbolist, nu este prins decât în vederea atingerii unui prag de intensitate accentuată de sensul fatal al acestei mișcări. Regăsim aceeași dinamică distructivă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar fi refugiat. Art. 5. Toți cei care vor contraveni dispozițiunilor prevăzute la art. 1 de mai sus, se vor pedepsi cu moartea, atunci când se va constata că cei vizați, cu vădită rea credință și în scopul de a se pune în slujba vrășmașului sau sustrage dela aceste măsuri ordonate; în toate celelalte cazuri pedeapsa va fi munca silnică dela 5-25 ani. Art. 6. Cei ce vor tăinui, găzdui sau ajuta prin orice mijloace pe cetățenii evrei de a se sustrage măsurilor de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Ardeleană, continuitatea romanilor după retragerea aureliană a legiunilor la sud de Dunăre la 271 e.n. asigură permanența românească pe teritoriul dacic. Prima formulare a tezei continuității civile a romanilor din istoriografia românească apare în umanismul tradiției cronicărești, însă politizată și pusă în slujba luptei de emancipare naționale devine abia la Samuil Micu. Într-o formă aproape inamovibilă, această teză a continuității avea să definească una din structurile cele mai rezistente ale conștiinței identitare și memoriei colective românești. Pus în fața unei situații critice, în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perioada regulamentară și cea postpașoptistă în principatele danubiene (1831/32-1859) sunt marcate de procesul de etatizare a învățământului, prin care statul, asumându-și din ce în mai multe responsabilități educaționale, a transformat școala într-un politicum, i.e., un instrument politic pus în slujba statului. Modificând conținutul literaturii didactice de până atunci, care era aproape în exclusivitate religioasă, autoritățile statale au păstrat cucernicia față de cele sfinte, dar au direcționat-o și înspre puterea temporală. În contextul articulării unei "pedagogii a supunerii" față de stăpânire, autoritățile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Probabil tot acesta este și motivul pentru care Delavrancea recurge la una dintre cele mai limpezi analogii organiciste, atunci când le transmite copiilor ideea Patriei ca ființă etnică ce dispune de un corp social. Metafora biologică a organicității Patriei românești este pusă în slujba pledoariei pentru încorporarea Transilvaniei în trupul reprezentat de regatul României: Țările noastre au fost mărginite, dar totdeauna Patria ne-a fost mai mare ca Muntenia, Moldova și Ardealul. Patria noastră a fost, este și va fi, va trebui să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de specialitate, Revista Istorică Română, în cadrul căreia se va preciza "școala nouă" de istorie, impulsionată critic, împotriva "școlii vechi" patronată de N. Iorga cu oficiosul său Revista Istorică. Reînviind criticismul junimist, generația tânără a istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de caracter național, ați căutat să ajungeți la o Românie unită. Ați ajuns
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politizării instituției școlare, care incumbă, pe lângă funcția sa strict instructiv-educațională, și rolul de modelare ideologică în procesul formării de "cetățeni militanți ai construcției socialiste și comuniste". Mai plenar ca niciodată, școala devine un instrumentum regni. Desigur, dintotdeauna școala a fost pusă în slujba intereselor politice și instrumentalizată ca mijloc de atingere a unor scopuri extra-educaționale. Diferența ține însă de intensitatea ideologizării și explicitatea cu care s-a făcut acest lucru. Legislația comunistă a definit școala ca instituție ideologică. Mai mult, însăși funcția instructiv-educațională
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
periferia românească prin adoptarea de politici strâns corelate directivelor Kremlinului. Istoriografia nu face excepție. Transformată în armă de propagandă politică și aliniată frontului ideologic socialist, istoria a fost mobilizată, mai mult ca niciodată, ca sursă de legitimare și resursă simbolică pusă în slujba partidului devenit unic. Prefigurată în teoria lui J.V. Stalin a "socialismului într-o singură țară", apoi din ce în ce mai manifestă în secvența de evenimente politice care s-au succedat în URSS (moartea lui Stalin în 1953 urmată de vigurosul denunț post- mortem
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]