12,690 matches
-
comoara păzită de dragonul Smaug. Călătoria lui Bilbo îl poartă din împrejurimile rurale luminoase adânc în teritoriile întunecate. Povestea este relatată sub forma unei căutări împărțite pe episoade, majoritatea capitolelor introducând o creatură sau un tip specific de creatură din Ținuturile Sălbatice ale lui Tolkien. Acceptându-și latura romantică și aventuroasă (latura Took) și folosindu-și bunul simț, Bilbo atinge un nou nivel de maturitate, competență și înțelepciune. Punctul culminant al poveștii îl constituie Bătălia celor Cinci Armate, în care multe
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
dos, pentru a fi vizibile când harta era ținută spre lumină. În cele din urmă, costurile și umbrele de pe hartă - care o făceau dificil de reprodus, au rezultat în designul celor două hărți de la sfârșit, "Harta lui Thror" și "Harta Ținuturilor Sălbatice", ambele tipărite cu negru și roșu pe fundalul crem al hârtiei. Inițial, Allen & Unwin intenționau să ilustreze cartea doar cu hărțile de la sfârșit, dar schițele lui Tolkien au fascinat atât de mult conducerea editorială, încât acesta a decis să
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
și în cea anglo-saxonă), are propriul său limbaj, diferit de cel al personajelor principale. Forma de bază a poveștii este a unei căutări, povestită în episoade. În cea mai mare parte a cărții, fiecare capitol introduce un locuitor diferit al Ținuturilor Sălbatice, unii fiind prietenoși și ajutându-i pe protagoniști, iar alții fiind periculoși și amenințători. Tonul general e luminos, fiind presărat cu cântece și umor. Un exemplu de folosire a cântecului pentru a menține tonul este acela în care Thorin
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
o undă de umor. Tolkien menține echilibrul dintre pericol și umor și prin alte metode, cum ar fi prostia și accentul rural al trolilor sau beția celor care îi iau prizonieri pe elfi. Forma generală - aceea a unei călătorii spre ținuturi străine, povestită într-un mod luminos presărat cu cântece — poate că urmează modelul operei "The Icelandic Journals", a idolului literar al lui Tolkien, William Morris. Romanul se bazează pe cunoștințele lui Tolkien despre limbile istorice și pe texte nord-europene vechi
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
bază, evoluând în același mod: povestea începe la Fundătura, Gandalf îl trimite pe protagonist într-o misiune spre est, Elrond îi acordă găzduire și sfat, aventurierii scapă de creaturi subpământene periculoase, se alătură unui grup de elfi, călătoresc printr-un ținut dezolant, luptă într-o bătălie de proporții mari, un descendent al regilor este repus pe tronul strămoșesc și grupul revine acasă, unde găsește lucrurile într-o stare mai proastă decât la plecare. "Stăpânul inelelor" conține mai multe scene, având o
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
al actorului și poetului Emil Botta. Tatăl, medic, provine dintr-o veche familie ardelenească. Mama este corsicana Franceschi. Licențiat în greacă veche, latină, drept și educație fizică. Descendent al unei familii nobiliare ardelene care cuprindea foști voievozi ai cetății și ținutului Chioarului din Maramureș, urmează școala primară la Adjud și începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focșani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din București. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta îi suprapune cultura spirituală a vechii Thracii. În eseul „Limite” afirmă că: „Pantheismul concepției thracice străbate până în fundurile ei, ca o lumină de miracol, poezia noastră
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
rezultat al arbitrajului politic germano-italian, nord-vestul Transilvaniei intră sub ocupație maghiară. Teritoriul ocupat de horthyști în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord și cuprindea nord-vestul regiunii cu același nume precum și ținuturile secuiești. Un număr de 8 județe din totalul de 23 câte număra Transilvania în perioada interbelică au fost înstrăinate în întregime, iar alte 3 au fost spintecate în două. Astfel, județul Sălaj este și el alipit Ungariei, iar la data
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
era localizată în zona unde în present se află "Starý Râd", iar cea de a doua, "Terra Moys", după care s-a dat numele actualei așezări, ocupă locul de astăzi al "Vidrmoch". Numele celei de a doua așezări, care înseamnă Ținutul lui Mojš, ne face să credem că întreaga așezare a fost cândva propietatea unui anume domn "Mojš", al cărui nume s-ar putea să fii fost o prescurtare a unui nume compus slave, "Mojtech", asemănător cu nume că "Vojtech" sau
Mošovce () [Corola-website/Science/302827_a_304156]
-
est, culmile Carpaților Orientali la vest, râurile Ceremuș și Nistru la nord, râurile Milcov, Putna, Siret și fluviul Dunărea la sud. Prin tradiție, teritoriul Principatului Moldova era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, ele însele împârțite în "Ținuturi" (Cernăuți, Onut ulterior devenit Hotin, Soroca, Strășineț, Câmpulung, Suceava, Dorohoi, Hârlâu, Orhei, Neamț, Roman, Cotnari, Iași, Lăpușna, Bacău, Vaslui, Tutova, Fălciu, Tighina, Putna (Vrancea), Tecuci, Covurlui, Tigheciu, Chilia, Ceatea-Albă) la rândul lor împărțite în "Ocoluri" mai mici. Partea Țarii de
Regiuni istorice românești () [Corola-website/Science/302832_a_304161]
-
perioadele (lista din menționează drept contemporane mai multe domnii care nu s-au suprapus, idem ditto pentru doi Mari Preoți), geografia (Luca s-a luat după Marcu în a plasa Gherghesul la Marea Galileii în . O traducere alternativă ar fi „ținutul Gherghesenilor” ca fiind la Marea Galileii. Niciuna dintre ele nu este corectă, Gherghesul fiind la peste 48 km de Galileea, care este de fapt un lac cu apă dulce, fiind separat de Galileea de către teritoriile altor orașe. Traducerile ulterioare ale
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
pag. 208 Sandalele par să fi avut o importanță, care astăzi în cea mai mare măsura ne scapă, simbolizând prosperitatea și autoritatea. Thutmoses III vorbește despre țările pe care le-a cucerit, și posibil despre restul lumii deasemenea, spunând „toate ținuturile erau sub sandalele mele”. Printre cele mai vechi imagini ale perioadei dinastice sunt picturile purtătorului-de-sandale al faraonului, și pentru oficialul Weni al dinastiei a șasea. Acest post era se pare o treaptă importantă într-o carieră splendidă, menționată de doua
Vestimentația Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302843_a_304172]
-
este alcătuită din roci cristaline vechi formate în proterozoicul superior (cca. 550 milioane de ani în urmă). Pe alocuri, datorită eroziunii, acestea se pot găsi și la suprafață. Rocile dominante din masiv sunt însă rocile magmatice. Activitatea vulcanică în aceste ținuturi a început în cretacicul mijlociu (de cca. 150 milioane de ani), când teritoriul s-a scufundat. Prin crăpăturile formate au ajuns la suprafață mai întâi andezite, iar mai apoi riolite, riodacite și dacite. Prin procese subvulcanice au pătruns în straturile
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
fiind improbabile, sau cel puțin neputând fi dovedite. Trevor Bryce în 1998 a reluat acest aspect în cartea sa "Regatul Hitiților", citând descoperirea unei părți a așa-numitei scrisori Manapa-Tarhunda, care se referă la regatul Wilusa, ca aflându-se dincolo de ținutul "Seha" (cunoscut în acea perioadă ca fiind râul Caicus), și în apropiere de țara "Lazpa" (Insula Lesbos). Dovezile recente aduc greutate ipotezei că Wilusa se identifică cu Troia arheologică. Textele hitite menționează un tunel cu apă la Wilusa, în timp ce un
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
deplasat pe latura nordică a râpei într-o formație care nu i-a permis să ocupe suficient spațiu pentru a se desfășura corespunzător. Divizia a II-a Britanică își avea dispozitivul de luptă pe crestele unui deal. Drumul poștal străbătea ținutul dinspre sud, urca peste deal și cobora într-o vale la nord, traversa o zonă accidentată denumită “Patru culmi”, mai înainte de a traversa râul Cernaia pe podul Inkerman. Pe malul nordic al râului se afla și satul Inkerman. Dealul pe
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
XIV-lea, Ialta a devenit parte a lanțului de colonii comerciale ale Genovei. În acea vreme era cunoscută ca "Etalita" ori "Galita". Ialta și restul Crimeii au fost cucerite de Imperiul Otoman în 1475, ceea ce a transformat teritoriul într-un ținut semi-dependent sub controlul Hanatului Crimeii. Ialta a fost anexată de Imperiul Rus în 1783, ca și restul Crimeii de altfel, ceea ce a dus la izbucnirea războiului ruso-turc din 1787-1792. În secolul al XIX-lea orașul a devenit o stațiune la
Ialta () [Corola-website/Science/303311_a_304640]
-
sau Kanaan a fost un teritoriu situat în sud-estul Mării Mediterane, aflat la sudul și in prelungirea ținutului locuit de fenicieni. Acest teritoriu a fost populat în antichitate, o perioadă de timp, de canaaniți. Teritoriul, inițial redus la coasta mării, echivalează și cu "Țara Promisă" triburilor evreiești antice (Jos.13:1-4), cu Țara lui Israel și cu Palestina
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
mare (Șaron și Șefela) era bine locuită din vechime și era traversată de drumul comercial ce unea Egiptul cu țările din Orientul Apropiat. Continuitatea câmpiei era întreruptă în partea nordică de muntele Carmel, spre nord rămânând izolată câmpia Izreel (Ezdraelon). Ținutul muntos din centru era compus din munții Naftali Găsindu-se la intersecția a două continente, Canaanul se bucura de un comerț de tranzit ce aducea prosperitate, dar a atras și incursiunile străinilor asupra acestui ținut. Canaaniți este de fapt și
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
rămânând izolată câmpia Izreel (Ezdraelon). Ținutul muntos din centru era compus din munții Naftali Găsindu-se la intersecția a două continente, Canaanul se bucura de un comerț de tranzit ce aducea prosperitate, dar a atras și incursiunile străinilor asupra acestui ținut. Canaaniți este de fapt și numele vecinilor fenicieni de la nord (denumirea "fenicieni" este de origine grecească), un popor semitic care s-a distins mai mult prin porturile sale și prin activitatea sa de marinari, meșteri și comercianți, precum și mai ales
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
martor dintre fiii lui Israel a mărturisit însă că este asemenea cu ceea ce au ei și că el crede, pe când voi vă îngâmfați. Dumnezeu nu călăuzește poporul nedrept."(46: 10) "Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ținut sigur și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știință. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se vrăjbeau."(3: 93) Noi am dat moștenire celor care au fost
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știință. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se vrăjbeau."(3: 93) Noi am dat moștenire celor care au fost oropsiți, ținuturile de la Răsărit și de la Asfințit pe care le-am binecuvântat. Astfel, s-a împlinit cel mai frumos cuvânt al Domnului tău către fiii lui Israel, pentru că au fost răbdători. Noi am nimicit ceea ce Faraon și poporul lui încropiseră și zidiseră
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
tăgăduit. Noi i-am ajutat pe cei care credeau împotriva vrăjmașilor lor, iar ei au fost învingători." (61: 14) Apar și referiri la Ziua Judcății și asupra pedepselor celor necredincioși. "Noi le-am dat loc fiilor lui Israel într-un ținut sigur și i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au învrăjbit până ce nu le-a venit știință. Domnul tău îi va judeca, în Ziua Învierii, de ce se vrăjbeau."(3: 93) "Dumnezeu a încheiat un legământ cu fiii lui
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
Djahanșah (1435-1467) la instigația și cu sprijinul lui Mehmet II a înaintat spre capitală statului, încă emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise toate ținuturile Azerbaidjanului până la sudul fluviului Kura. Tebriz a devenit capitala statului Akkoyunlu, iar Azerbaidjanul - cu excepție ținutul Ardebil al șeihilor Safevizi și statului Șirvanșahilor (799-1538) din nordul fluviului Kura - a fost considerat principală bază economico-teritorială a sa. În 1468 cele trei
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
emirat Akkoyunlu, orașul Diyarbekir. Însă în bătălia de noapte de la Erzincan armata Karakoyunlu a fost zdrobită și deja în 1468 Uzun Hasan cucerise toate ținuturile Azerbaidjanului până la sudul fluviului Kura. Tebriz a devenit capitala statului Akkoyunlu, iar Azerbaidjanul - cu excepție ținutul Ardebil al șeihilor Safevizi și statului Șirvanșahilor (799-1538) din nordul fluviului Kura - a fost considerat principală bază economico-teritorială a sa. În 1468 cele trei state azere l-au alungat pe Abu Said, ultimul urmaș al lui Tamerlan. În urma cucerirelor lui
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
Ovarul se termină cu 3 stile, fiecare dintre acestea avînd cîte două stigmate. În fiecare locul se află 1-2 ovule anatrope. Fructul este o capsulă septicidă, cu 3 semințe Există cea 300 genuri cu 7500 specii, răspîndite mai ales în ținuturi deșertice, avînd adaptări interesante la acest mediu de viață. Genul Euphorbia (laptele cîinelui, alior) are în organele sale canale laticifere nearticulate, cu latex alb. Florile unisexuate sunt grupate într-o inflorescență elementară bisexuată, numită ciațiu, care simulează o floare: în
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]