19,920 matches
-
confecționate de oamenii lui. În 1887 răspândește scrisoarea unui anume Ivanov, revoluționar retractant, care dă asigurări că majoritatea teroriștilor sunt evrei, iar În ’90, o așa-zisă „confession par un vieillard ancien révolutionnaire“ În care revoluționarii exilați la Londra sunt acuzați că ar fi agenți britanici. În ’92, un fals text al lui Plehanov În care este acuzată conducerea partidului Narodnaia Volia că a publicat mărturisirea aceea. În 1902, el Încearcă să constituie o ligă franco-rusă antisemită. Ca să reușească, folosește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
majoritatea teroriștilor sunt evrei, iar În ’90, o așa-zisă „confession par un vieillard ancien révolutionnaire“ În care revoluționarii exilați la Londra sunt acuzați că ar fi agenți britanici. În ’92, un fals text al lui Plehanov În care este acuzată conducerea partidului Narodnaia Volia că a publicat mărturisirea aceea. În 1902, el Încearcă să constituie o ligă franco-rusă antisemită. Ca să reușească, folosește o tactică asemănătoare cu cea a adepților Rozei-Cruce. Afirmă că liga există, pentru ca apoi cineva să o creeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la colț cu un individ cu Înfățișare de oriental. În orice caz, Salon spusese destule ca să-mi stârnească din nou orgasmul imaginației. Bătrânul de pe Munte și Asasinii nu erau pentru mine niște necunoscuți: pomenisem de ei În teză, Templierii fuseseră acuzați de a fi căzut la Înțelegere și cu ei. Cum putuserăm să uităm de asta? Așa că din nou mi-am pus la treabă mintea și, mai ales, vârful degetelor, răsfoind fișele mai vechi, și mi-a venit o idee atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cifrată. A zis: „Asta-i tot?“ „Nu-ți ajunge?“ „Îmi ajunge și-mi și prisosește. Dă-mi două zile să mă gândesc.“ Când Lia cere două zile ca să se gândească, asta-i ca să-mi demonstreze că sunt stupid. Mereu o acuz de asta, iar ea răspunde: „Deși Înțeleg că ești stupid, sunt sigură că te iubesc de-adevărat. Te iubesc chiar dacă ești stupid. Asta nu te-ntărește?“ Timp de două zile n-am mai abordat subiectul, iar altminteri, ea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pește. Chiar prea-prea. Masa așezată direct În fața unui acvariu. Un univers destul de ireal ca să recad Într-o stare de suspiciune absolută. Nimic nu e Întâmplător. Peștele acela pare un isihast astmatic care-i pe cale să-și piardă credința și-l acuză pe Dumnezeu că a diminuat sensul universului. Sabaoth, Sabaoth, cum poți fi atât de rău Încât să mă faci să cred că nu exiști? Ca o cangrenă, carnea se Întinde peste lume... Ăstălalt seamănă cu Minnie, Își agită cilii lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieșit la iveală după căderea comunismului, În legătură cu mitologia naționalistă și rasistă. Probabil că a atins un punct sensibil, pentru că anumite persoane de acolo, din România, au devenit pur și simplu paranoice. Primea tot felul de mesaje de amenințare, care Îl acuzau că și-a trădat țara, că era un iubitor de evrei, un pervers, chestii de astea. Dar a continuat să scrie și să publice articolele alea, majoritatea despre folclorul din Balcania și despre cum tot ce se Întîmpla acolo putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
legate cu numere din revista săptămînală a clubului, scrisă de membri pentru membri. Într-un număr din 1891, un judecător scrie, În deplină candoare, că este dispus să-i ajute pe membrii care ar putea ajunge la el În tribunal acuzați fiind de orice fel de crimă, acuzație pentru care recomandă „un sejur prelungit În Orient“. Cu toate acestea, „Înstrăinarea afecțiunii unei amante“ era o ofensă de neimaginat și una care se cerea rezolvată cu ajutorul pistolului. Duelul este des menționat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bine făcută pentru o ținută à la Scarlett O’Hara. În spatele lor, Stevie izbucni în râs și împrăștie cafea în jur, așa că trebui să plece să caute un șervețel. — Știam că ai pus dinadins nunta aia pe prima pagină, îl acuză Fran, uitând că își propusese să fie calmă și disprețuitoare. — Aiurea. Jack făcu ochii mari mimând uluirea. — Nunta lui Adrian Blake a fost un eveniment de mare interes local. Mulți oameni din partea locului lucrează pentru tatăl lui. Fran avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de mașină. — Domnișoara a hotărât să nu facă plângere, le spuse cu un aer vădit de ușurare. Era limpede că școala de poliție absolvită recent nu îl pregătise să facă față împrejurărilor în care cetățeni de frunte din Woodbury erau acuzați de acte de exhibiționism în fața unor tinere îmbrăcate sumar. Pulsul lui Fran, care o luase razna, se domoli treptat. — Slavă Domnului. Pot să îl iau acasă? Sunt sigură că totul a fost o neînțelegere absurdă. Maică-sa stătea lângă mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un străin oarecare. În schimb, ea țâșni spre el. — Tată? Era o umbră de tristețe în ochii ei de copil la vederea căreia lui Jack îi veni s-o strângă de gât pe Carrie. Oare ce poveste în care îl acuza de cruzime și abandon îi turnase Carrie Louisei în decursul anilor în care îi refuzase dreptul de a-și vedea propria fiică? Louise avea tot dreptul să-l urască. În schimb, părea să-l fi iertat ca prin minune. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se dedice la infinit sarcinii de a-l îngriji pe Ralph. Când se întoarse Stevie, era ocupată cu o listă de cumpărături și încerca să-și dea seama de ce ar avea nevoie tatăl ei. — Mult ți-a mai luat, o acuză Fran. Credeam că o să ieși imediat după mine când Jack Allen a avut tupeul să primească premiul nostru. Sau ai stat să-l faci de ocară în bar? Dacă da, sper că insultele tale au fost atât de murdare pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în libertate Am fost arestat în ’90, cu fapta asta. În ’93, am fost pus în libertate și atunci m-am cunoscut. M-am angajat. Am produs și o tâlhărie. Iar mi s-a deschis dosar. În ’90 am fost acuzat de două mortăciuni. Nu ale mele. Eu și încă doi, și am dovedit în ’93 că nu sunt vinovat. Curtea Supremă de Justiție în ’92 mi-a dat dosarul la Curtea de Apel Suceava, în lipsă de probe. Curtea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am încercat să-mi fac dreptate singur, am venit aici, în București, pe la Parchet, și m-am nenorocit singurel. Mi-au zis în față: „Ce faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie, mai bine iei tu la meseve“. Am fost acuzat că am omorât două femei. Acuzat întâi, un vecin. Am mai fost cu doi în fapt. Ăia au fost acuzați la început. Ne-a dat la toți trei meseveu. Ei au tăcut din gură, eu n-am tăcut. Eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
singur, am venit aici, în București, pe la Parchet, și m-am nenorocit singurel. Mi-au zis în față: „Ce faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie, mai bine iei tu la meseve“. Am fost acuzat că am omorât două femei. Acuzat întâi, un vecin. Am mai fost cu doi în fapt. Ăia au fost acuzați la început. Ne-a dat la toți trei meseveu. Ei au tăcut din gură, eu n-am tăcut. Eu le-am deschis proces la procurori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au zis în față: „Ce faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie, mai bine iei tu la meseve“. Am fost acuzat că am omorât două femei. Acuzat întâi, un vecin. Am mai fost cu doi în fapt. Ăia au fost acuzați la început. Ne-a dat la toți trei meseveu. Ei au tăcut din gură, eu n-am tăcut. Eu le-am deschis proces la procurori, la judecători, m-au ajutat de la SIDO și Emanuela Ștefănescu. Am vorbit cu procurorul general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
faci, îmi bagi oamenii mei la pușcărie. Mi-a redeschis dosarul, nu am fugit, nu m-a arestat. M-am judecat cu mortăciuni, muncind. Munceam la întreprindere și veneam acolo. Dacă nu făceam, nu mă băgau. Nimeni nu m-a acuzat, nici fratele victimelor. M-au prins prin ăia, ce stăteau la treizeci de kilometri de comuna mea. Le-a dat un an și patru luni, după care au devenit acuzatori, ca martori ai acuzării în omor. Dosarul se judecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai respectați decât borfașii de rând. Trei mii două sute de deținuți, hoți, violatori, homosexuali și criminali, erau aruncați în această pușcărie mizerabilă. Unul și-a ucis întreaga familie. Altul a tăiat gâtul unei fete de treisprezece ani. Alt deținut era acuzat că a violat zece femei. Cei mai de jos în acest sistem de caste erau „violatorii de copii“. Curând am aflat că dacă vrei să fii tare trebuia să nu ai încredere în violatorii de copii, spărgători și criminali. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
comun și banal și a nu da atenție decît lucrurilor prin care un om se deosebește de altul. Dacă tradiția literară găsește revoluționară culoarea acestor jaloane, fie - noi o primim! Să nu se uite niciodată, crimele de cari au fost acuzați scriitorii uitați sînt conformismul, imitația și supunerea oarbă“. Pe urmele aceluiași Rémy de Gourmont, este aruncată mănușa criticii instituționalizate, incapabilă să discearnă valoarea inovației: „Ce s-ar fi făcut literatura franceză fără inovatori? În locul lui Ronsard, am fi avut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 1, 18 martie 1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
studii neîncheiate de medicină la Montpellier, apoi de Litere și Drept la Paris, după ce absolvise un colegiu catolic genevez, s-a „format” în mediile boeme și anarho-simboliste ale Parisului de la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Anarhist, boulangist și aventurier „picaresc” acuzat de multiple activități dubioase, supravegheat de poliția secretă, ar fi publicat articole, poezii și nuvele simboliste la Geneva, în Le Feu Follet, și la Paris, în La Libre parole, L’Intransigeant, La Brise du soir, Le Figaro, L’Écho de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
retrospectiv atenția: „decorativismul exotic apropiat de Gauguin” și „emotivitatea transcendentă” a picturii Ceciliei Cuțescu-Storck; „expresia specifică, substanțială, lipsită de literatură” a lui Gh. Petrașcu, iubitor de „expresiuni noi”. Sînt numai cîteva argumente pe care Cornel le opune obtuzității criticii oficiale, acuzată de „lipsă de înțelegere și teamă de noutate”. Caracterizarea pregnantă a caricaturilor preexpresionistului Iser, pentru care „linia, în seria anguloasă, ca și în seria îndulcită”, reprezintă „sinteza planurilor văzute în raccourci și nu delimitarea seacă și fără personalitate a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso, antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, traducere de Elis Bușneag, Ed. Merdiane, București, 1970, p. 120). Simbolul și debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc simbolistă”, în ciuda titlului, Simbolul (25 octombrie-25 decembrie 1912) reprezintă placa turnantă dinspre simbolismul „insularilor” către postsimbolismul preavangardist; abia o notiță strecurată în numărul 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o foarte modernă bucată ludico-ironică și fantezist-parodică, plină de alunecări pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o marcă temperamentală și o punte de legătură între apetitul novator al unui „muntenism” plebeu și fervoarea bătăioasă a futurismului. „Minusul de profunzime acuzat de Lovinescu în formula „simbolismului mai mult exterior și mecanic” apare, în perspectiva istoriei literare, ca un paradoxal cîștig pe calea coagulării unei atitudini „moderniste” față de limbaj, care își va reliefa ponderea reală la un Adrian Maniu sau Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interzică apariția. În august 1918, Cocea editează la Iași Depeșa, „ziar de informație”, devenit din noiembrie... Chemarea. Pe 1 noiembrie 1919, acest „ziar popular de dimineață” — consecvent socialist și antibrătienist — este însă suspendat din cauza atitudinii antiregaliste a lui N.D. Cocea, acuzat de a fi încălcat un decret ce interzicea „publicarea atacurilor contra Coroanei”. Profitînd de desființarea Cenzurii cu două zile în urmă din cauza alegerilor, Cocea va plusa sfidător, editînd — pe 2 noiembrie — ziarul sub titlul de Chemarea roșie, pentru ca din 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]