65,754 matches
-
climacteriu; - depresia vasculară din cursul hipertensiunii arteriale sau a arteriosclerozei cerebrale, legată de un fond organic cerebral vascular; - depresia de origine organică cerebrală din cursul PGP, neurosifilisului, encefalitelor, tumorilor cerebrale, traumatismelor cerebrale, parkinsonului, coreelor cronice etc.; - depresia secundară consecutivă unor afecțiuni somatice de natură infecțioasă, toxică, endocrină, metabolică; - depresia care apare în cursul tratamentului cu medicamente psihotrope administrate incorect și pe durată lungă. 3) Instabilitatea psiho-afectivă Numeroși autori au descris o stare de instabilitate emoțional-afectivă complexă, asociată cu o instabilitate motorie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
crize de mânie, stigmate de degenerescentă fizică, somnambulism, emotivitate și frică crescute. Nivelul intelectual este normal. Manifestă tendință la clastromanie, rup și distrug obiecte, cruzime față de animale i) Instabilii simptomatici. La acești indivizi tulburările apar ca o consecință a unor afecțiuni diferite, de regulă post-infecțioase sau post-traumatice. Ca manifestări clinice se notează următoarele: onicofagia, coșmaruri nocturne, tulburări de somn, tulburări afective asociate cu tulburări de caracter (neascultare, obrăznicie, încăpățânare, iritabilitate, gelozie, violență, emotivitate, sugestibilitate, capricii etc.). 4) Sindromul anxios Anxietatea este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bază tipul de „constituție emotivă” (E. Dupré) sau pe cel de „auto-insecuritate” (K. Schneider). Aceasta poate fi întâlnită în cursul stărilor neurastenice, ipohondrice și cenestopate, obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinatorie, unele forme de schizofrenie. c) Angoasa, din cursul unor afecțiuni organice, somatice, cum ar fi angina pectorală, astmul bronșic, septicemiile, difteria, scarlatina, hipertiroidia și hipoglicemia. Sindromul catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în principal activitatea motorie voluntară. Descris inițial de Kahlbaum (1863, 1874) sub numele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane din anturajul acestuia se află sub aceiași influență. f) Sindromul parafrenic este un sindrom halucinator-paranoid sistematizat, în care afectivitatea și personalitatea bolnavului sunt conservate pentru o perioada lungă de timp. El apare în cursul evoluției parafreniei (E. Kraepelin, 1907), afecțiune psihotică considerată foarte apropiată de schizofrenie. Sindromul parafrenic poate avea mai multe forme clinice: - parafrenia expansivă în care întâlnim un delir de urmărire grandios și extravagant; - parafrenia fantastică, cu un delir de tip fantastic constând din povestirea de către bolnav a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihopatologic se notează următoarele tipuri clinice: anxioși ipohondriaci, fobici ipohondriaci (nosofobici) și isterici ipohondriaci. b) Ipohondria psihotică sau ipohondria delirantă este un delir de interpretare la care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni imaginare, inexistente în realitate (tumori, infecții, prezența unor corpi străini în organism etc.). Uneori tulburarea poate lua aspectul sindromului Cottard (delir sistematizat de negație, enormitate, imortalitate, transformare corporală). Sindromul ipohondriac este legat și de o anumită „predispoziție” de tip constituțional
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sindroamele confuzionale Acest grup de manifestări psihopatologice a fost inițial descris de Delasiauve și ulterior de Chaslin. E. Regis s-a ocupat în mod deosebit de etiologia acestuia, aducând importante completări la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie, recunosc chiar o afecțiune psihică bine individualizată, în sensul acesta: „confuzia mintală”. Sindromul confuzional este un sindrom mintal generalizat acut sau subacut, caracterizat printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă și completă a stării de conștiință cu obnubilare, optuzie intelectuală, lentoare a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vedere, care, de altfel, se justifică atât în plan teoretic-doctrinar, cât mai ales impas în plan practic de necesități de ordin terapeutic, au făcut ca „boala psihică” să fie construită și înțeleasă ca și „boala somatică”. Bolile somatice ca afecțiuni corporale, se înscriu în „ordinea physisului”, pe când bolile psihice, ca afecțiuni ale sufletului, de înscriu în „ordinea psyché-ului”. Modelul de gândire medicală le pasează însă, cum spuneam, pe amândouă în aceeași „ordine a physisului”. Aceasta pare să rezolve, necesitățile medicale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât mai ales impas în plan practic de necesități de ordin terapeutic, au făcut ca „boala psihică” să fie construită și înțeleasă ca și „boala somatică”. Bolile somatice ca afecțiuni corporale, se înscriu în „ordinea physisului”, pe când bolile psihice, ca afecțiuni ale sufletului, de înscriu în „ordinea psyché-ului”. Modelul de gândire medicală le pasează însă, cum spuneam, pe amândouă în aceeași „ordine a physisului”. Aceasta pare să rezolve, necesitățile medicale cerute de practica clinică curentă, dar ele nu vor explica natura
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care denumesc formele nebuniei din punct de vedere medical și se caută localizarea acesteia în corpul bolnavului. Paracelsus clasifică nebunia în următoarele patru grupe: 1) Lunatici, la care boala este legată de influența fazelor lunare; 2) Insanii, care desemnează o afecțiune ereditară; 3) Vesanii, la care boala este caracterizată prin pierderea simțurilor și a rațiunii datorită abuzului de băuturi și a unei rele alimentații; 4) Melancolici, cazuri în care nebunia este datorată unui viciu intern al naturii acestor indivizi. O altă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale mișcării animale (moleșala, neliniștea, tremurătura, cutremurarea, paralizia, spasmul); 7) Tulburări ale excrețiilor (catarul); 8) Tulburări care reproduc stări mixte sau boli în care simptomele se amestecă (epilepsia, catalepsia, apoplexia). Se poate remarca la clasificările bolilor mai sus prezentate că afecțiunile somatice și cele psihice sunt puțin diferențiate, iar modul de a privi și înțelege boala psihică este puternic influențat de modelul somatic al bolii. Începând cu secolul al XVII-lea modul de a înțelege boala psihică se diferențiază treptat de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sauvages, în lucrarea sa Nosologie méthodique (1763) utilizează în locul termenului de nebunie pe cel de vesanie, considerată ca o „tulburare a rațiunii”. Acesta distinge patru ordine ale vesaniilor, așa cum se poate vedea mai jos: Ordinul I, cuprinde halucinațiile, considerate ca afecțiuni care tulbură imaginația, reprezentate prin următoarele specii morbide: vertijul, ipohondria, somnambulismul etc. Ordinul II, cuprinde bizareriile, considerate ca tulburări ale apetitului și în care sunt reunite următoarele specii morbide: apetitul depravat, antipatia, setea excesivă, teroarea, panica, satiriasisul, furia uterină, hidrofobia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comune și diferențiale, b) subordonarea acestor caractere, c) evoluția succesivă și previzibilă a elementelor reunite în cadrul aceleiași clase. Plecând de la aceste „principii”, pe care astăzi le putem considera veritabile „criterii” de clasificare diagnostică, J. Fairel distinge patru categorii principale de afecțiuni psihice și anume: 1) tulburări ale facultăților intelectuale, morale sau instinctive: a) tulburările de inteligență, sensibilitate și voință, b) tulburările sentimentale, intelectuale și instinctive, 2) tulburări datorate unor idei sau sentimente predominante ale individului: orgoliu exagerat, delir religios, delir erotic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări psihice legate de factori de mediu, climă etc.; 3) alienația rezultată prin transformarea unor nevroze cum ar fi: isteria, epilepsia, ipohondria; 4) alienația idiopatică, de cauză încă necunoscută în epocă, reprezentata prin PGP; 5) alienația simptomatică, consecutivă unor alte afecțiuni, 6) Demența. În aceeași perioadă, Baillarger, plecând de la clasificarea bolilor psihice propusă de Marcé (1862) va distinge și descrie următoarele tipuri de tulburări mintale: 1) Vesaniile sau nebunia propriu-zisă (mania, melancolia, monomania, demența). 2) Nebuniile asociate între ele (mania cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-psihiatrică a secolul al XIX-lea referitoare la bolile psihice este teoria degenerescenței enunțată de A. Morel și dezvoltată de V. Magnan și C. Lombroso. Plecând de la criteriile de evaluare etiologică a bolilor psihice, A. Morel, izolează o grupă de afecțiuni cu un caracter particular, la baza căreia stau fie „infirmități de evoluție”, fie „infirmități de involuție”. Pe primele le consideră „degenerescențe”, pe celelalte le consideră „degradări”; în sensul acestor delimitări etiologice, sunt izolate următoarele categorii nosologice psihiatrice: 1) Degenerescențele, care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestora, prin care se încearcă să se explice multe din aspectele clinico-psihiatrice (B. Ball). Ceea ce poate fi admis este faptul că „degenerescența” este unul din aspectele care trebuie totuși incluse în sfera „dispozițiilor ereditare” care explică apariția și dinamica unor afecțiuni psihice, în felul acesta discuția se deplasează de la „teoria degenerescenței” la „teoria eredității” în explicarea genezei bolilor psihice și în primul rând psihozelor endogene, a stărilor de arierație mintală, psihopatii etc. Deși abandonată astăzi, teoria degenerescenței cuprinde, in nuce, ideea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și B. Bleuler, care clasifică bolile psihice după criterii clinico-psihiatrice, legate de evoluție și tipul de manifestare, K. Schneider face o clasificare după un model pe care-l numește psihopatologie clinică. În sensul acesta, el distinge două mari categorii de afecțiuni psihiatrice și anume: 1) Varietăți anormale ale ființei psihice: - aptitudini intelectuale anormale; - personalități anormale; - reacții anormale la evenimentele vieții trăite. 2) Consecințe ale bolilor și malformațiilor: - grupa afecțiunilor somatotogice (intoxicații, PGP, infecții, boli cerebrale, traumatisme, ASC, afecțiuni senile, epilepsia); - grupa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
numește psihopatologie clinică. În sensul acesta, el distinge două mari categorii de afecțiuni psihiatrice și anume: 1) Varietăți anormale ale ființei psihice: - aptitudini intelectuale anormale; - personalități anormale; - reacții anormale la evenimentele vieții trăite. 2) Consecințe ale bolilor și malformațiilor: - grupa afecțiunilor somatotogice (intoxicații, PGP, infecții, boli cerebrale, traumatisme, ASC, afecțiuni senile, epilepsia); - grupa afecțiunilor psihologice (tulburări de conștiință, tulburări de personalitate, demențe). La aceste două grupe principale adaugă, ca forme clinico-psihiatrice, „psihozele endogene”, reprezentate prin PMD și schizofrenie. Psihiatria sistematică Cercetările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mari categorii de afecțiuni psihiatrice și anume: 1) Varietăți anormale ale ființei psihice: - aptitudini intelectuale anormale; - personalități anormale; - reacții anormale la evenimentele vieții trăite. 2) Consecințe ale bolilor și malformațiilor: - grupa afecțiunilor somatotogice (intoxicații, PGP, infecții, boli cerebrale, traumatisme, ASC, afecțiuni senile, epilepsia); - grupa afecțiunilor psihologice (tulburări de conștiință, tulburări de personalitate, demențe). La aceste două grupe principale adaugă, ca forme clinico-psihiatrice, „psihozele endogene”, reprezentate prin PMD și schizofrenie. Psihiatria sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihiatrice și anume: 1) Varietăți anormale ale ființei psihice: - aptitudini intelectuale anormale; - personalități anormale; - reacții anormale la evenimentele vieții trăite. 2) Consecințe ale bolilor și malformațiilor: - grupa afecțiunilor somatotogice (intoxicații, PGP, infecții, boli cerebrale, traumatisme, ASC, afecțiuni senile, epilepsia); - grupa afecțiunilor psihologice (tulburări de conștiință, tulburări de personalitate, demențe). La aceste două grupe principale adaugă, ca forme clinico-psihiatrice, „psihozele endogene”, reprezentate prin PMD și schizofrenie. Psihiatria sistematică Cercetările actuale de psihiatrie caută o clasificare a bolilor psihice după anumiți „factori” caracteristici
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
consecutive unor endocrinopatii și psihozele metabolice și carențiale (encefalopatia porto-cavă, pelagra, uremia, psihozele de maternitate etc.). b) Psihozele endogene sunt tulburări psihice majore, de o gravitate severă, care afectează sistemul personalității fără a fi însoțite de o afectare lezională cerebrală, afecțiuni aparent sine materia și care recunosc o cauză endogenă (predispoziție morbidă constituțională), având de regulă un caracter genetic, familial. Ele sunt psihozele afective (boala afectivă unisau bipolară), psihozele din grupa schizofreniei, psihozele delirante cronice simple sau halucinatorii, psihozele schizo-afective. 4
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații: a) Conversiunea somatică din cursul isteriei. b) Afecțiuni clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități, investigații medicale, încercări terapeutice etc.). c
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinice sine materia, psihice, somatice sau psihosomatice, induse sugestiv fie prin imitația altor bolnavi cu care individul vine în contact, fie prin inducție din contactele repetate cu medicii (consultații medicale repetate la diferite specialități, investigații medicale, încercări terapeutice etc.). c) Afecțiuni psihosomatice pure ca forțe de manifestare ale unor stări de dezechilibru psihic (astmul bronșic, urticaria, ulcerul gastric, colita, dermatozele etc.). III) Suferințele psiho-morale, cuprind grupa de tulburări ale persoanei care interesează Eul acesteia, conștiința de sine, simțul și conștiința morală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ipostaze oferite de „modelele psihopatologice” ale bolilor psihice, în comparație cu starea de normalitate mintală. Vor fi analizate personalitățile psihopatice, stările reactive și nevrozele, psihozele organice, toxice și infecțioase, psihozele endogene (afective, schizofrenia, psihozele delirante sistematizate), stările de arierație mintală, demențele și afecțiunile psihosomatice. Ca o concluzie se vor analiza „modelele de personalitate” în condiții psihopatologice, precum și aspectele particulare „psiho-biografice” ale bolnavilor psihici. 20. PERSONALITĂȚILE PSIHOPATICE Cadrul general Personalitățile psihopatice ocupă un loc intermediar între starea de normalitate psihică și marile tablouri psihopatologice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o sinteză a acestor aspecte mai sus menționate, E. Dupré afirmă că viața psihopaților se înfățișează ca o suită neîntreruptă de bizarerii, extravaganțe, neregularități, fugi, delicte și crime, internări repetate în spitalele de psihiatrie, expertize medico-legale psihiatrice, dezertări, simularea unor afecțiuni în scopul realizării unor interese, parazitism social, vagabondaj, alcoolism, toxicomanii, diferite conduite de refugiu etc. Psihopații sunt personalități perverse moral și caracteriopatice din punct de vedere psihopatologic, incorigibile, imposibil de a putea fi ameliorate sau schimbate, imprevizibili, cu tendință la
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestui tip de dezvoltări anormale ale personalității. Bolnavul se află într-o permanentă stare de tensiune psihică. Gândirea sa este dominată de suspiciunea unei amenințări serioase a stării sale de sănătate. Se vorbește chiar de o „atitudine ipohondriacă” constituțională (Chrzanowski). Afecțiunea este mai frecvent întâlnită în perioada de involuție (Sattes). 5) Dezvoltările paranoide Ele trebuie separate de paranoia. E. Kraepelin a definit paranoia ca pe „o dezvoltare lentă a unui sistem delirant bine fixat, cu păstrarea unei clarități și ordini perfecte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]