24,313 matches
-
lor, SUA s-au bazat în mare parte pe rezistența locală. Spre deosebire de Războiul din Golf din 1991, intervenția din Afganistan nu s-a derulat sub auspiciile unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, care să autorizeze acțiuni împotriva unei amenințări identificate la adresa păcii și securității internaționale. SUA au obținut, totuși, o serie de rezoluții ONU care condamnă terorismul. Cu toate acestea, în termenii dreptului internațional, SUA și-au justificat acțiunile prin autoapărarea în fața unui act perceput de agresiune. Printr-un
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
această intervenție militară condusă de SUA a avut succes în atingerea obiectivelor militare imediate într-un timp foarte scurt. Prin contrast cu intervenția din Afganistan, SUA au încercat să obțină aprobarea acțiunilor lor din partea Consiliului de Securitate al ONU. Totuși, amenințarea reprezentată de un veto din partea Franței a împiedicat încercarea de realcătuire a coaliției ONU formată ca reacție la invadarea Kuweitului de către Irak în 1991. SUA și-au justificat intervenția în Irak din 2003 în termenii unor presupuse încercări ale regimului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la invadarea Kuweitului de către Irak în 1991. SUA și-au justificat intervenția în Irak din 2003 în termenii unor presupuse încercări ale regimului Saddam Hussein de a obține capacități nucleare și arme de distrugere în masă, și nu în termenii amenințării reprezentate de terorismul internațional și rețeaua Al-Qaeda. Înalții oficiali americani au încercat să creeze o legătură între terorismul internațional și chestiunea proliferării armelor de distrugere în masă. Totuși, încă nu este clar dacă intervenția în Irak ar fi avut loc
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unul dintre principiile fundamentale ale istoriei în cazul ordinii internaționale emergente. Scriind în 1999, Kapstein și Mastanduno erau suficient de încrezători pentru a afirma că hegemonia americană rămânea în mare parte necontestată în viitorul previzibil. Astfel, chiar dacă puteau fi imaginate amenințări la adresa Americii, cum ar fi fundamentalismul islamic, "probabil că ... [astfel de amenințări] vor pune la încercare alte țări în aceeași măsură, dacă nu chiar mai mult decât Statele Unite ale Americii" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 22). Atacurile de la 11 septembrie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în 1999, Kapstein și Mastanduno erau suficient de încrezători pentru a afirma că hegemonia americană rămânea în mare parte necontestată în viitorul previzibil. Astfel, chiar dacă puteau fi imaginate amenințări la adresa Americii, cum ar fi fundamentalismul islamic, "probabil că ... [astfel de amenințări] vor pune la încercare alte țări în aceeași măsură, dacă nu chiar mai mult decât Statele Unite ale Americii" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 22). Atacurile de la 11 septembrie 2001 au expus limitele acestei evaluări pozitive a influenței globale a Americii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unele țări europene cu privire la administrarea crizei din Irak nu reflectă o lipsă de abilitate sau competență diplomatică a vreunei părți. În schimb, dezacordurile sunt simptomatice pentru diferențele de putere dintre SUA și alți actori majori din sistemul internațional. SUA definesc amenințările într-un mod foarte diferit de statele europene, parțial din cauza poziției lor vulnerabile unice, de hegemon al lumii, și parțial pentru că au capacitatea de a recurge la forța militară pentru a contracara aceste amenințări, ca hegemon (Kagan, 2003). Validitatea acestor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
majori din sistemul internațional. SUA definesc amenințările într-un mod foarte diferit de statele europene, parțial din cauza poziției lor vulnerabile unice, de hegemon al lumii, și parțial pentru că au capacitatea de a recurge la forța militară pentru a contracara aceste amenințări, ca hegemon (Kagan, 2003). Validitatea acestor afirmații după 11 septembrie 2001 a redus relevanța argumentului lui Kapstein și Mastanduno cu privire la tendința de aliniere ce a caracterizat, aparent, sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece. Invers, analiza lui Kagan are un impact
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
le vor încuraja, cel puțin pe termen lung, să depindă în mare măsură de multilateralism. Această perspectivă teoretică se bazează pe metodologia alegerii raționale și pe logica funcțională a cooperării. În chestiunea terorismului internațional, potrivit logicii instituționaliste nu numai că amenințarea reprezentată de rețelele teroriste poate fi foarte mare pentru SUA, ci și recursul la puterea militară în sine poate fi un instrument brutal de abordare a problemei. Pentru a face față eficient activităților teroriste internaționale, SUA vor trebui să coopereze
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în considerare în procesul politicii externe. Elitele politice aflate sub presiunea de a-și consolida baza de putere internă inițiază deseori fără intenție un proces complex de favoruri instituționale interne, în care emit angajamente retorice care exagerează riscul reprezentat de amenințările externe pentru asigurarea coeziunii și solidarității naționale. Ulterior, acest "mit al imperiului" iese de sub controlul elitei conducătoare din cauza activităților grupurilor de lobby înguste, imperialiste și militare, care sunt capabile să preia statul. În cele din urmă, elita de stat ajunge
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care, inițial, erau pur retorice. Rezultatul acestei interacțiuni complexe a dinamicii politice instituționale interne și internaționale este că statul în cauză ajunge, în final, să descopere că și-a luat prea multe angajamente pe plan extern. Retorica politică ce evidențiază amenințările externe generează un "recul" pentru elita conducătoare, prin aceea că inițiază un proces ce duce la o supra-extindere gravă. Argumentul lui Snyder este unul realist clasic (sau "neoclasic"), ce pornește de la rolul politicii interne și al ideilor în procesul de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil chiar din cauza doctrinei acțiunii preemptive urmărită în prezent de SUA, se poate ca aceste atacuri să presupună arme de distrugere în masă în viitor. De asemenea, costurile interne și internaționale asociate cu luarea de contramăsuri pentru a face față amenințărilor teroriste internaționale vor avea impact asupra capacității SUA de a-și menține poziția globală în viitor. Argumentele în favoarea stabilității, precum cele oferite de Kennedy și Wohlforth sunt, așadar, îndoielnice, și vulnerabile la acuzația potrivit căreia cei doi autori exagerează, la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
devină o țară "normală", să fie nevoiți să accepte, mai devreme sau mai târziu, că acest lucru este inevitabil și că, de fapt, se va întâmpla oricum, tocmai din cauza tipului de societate deschisă și liberală pe care o reprezintă SUA. Amenințarea teroristă comisă între granițele noastre, deși a fost planificată la mii de mile depărtare, a demonstrat că avem nevoie de restul lumii și că nu o putem ignora. Nu putem ignora necesitatea de a face compromisuri diplomatice și nu mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mutatis mutandis, de la artist la profesiile culturale. Dacă actul de creație produce o anomie pozitivă (cf. "noul val" din cinematograful experimental al anilor 1950, de exemplu), creatorii ajung să reintre în ordine și să se lase recuperați. Potențiali vectori de amenințare pentru puterile seculare sau religioase, ei sunt obiectul controlului social. Simmel folosește imaginea castelului de apă, care difuzează și difractă apa prin capilaritate, strat după strat, pentru a explica banalizarea și generalizarea treptate ale formelor create de modă în ansamblul
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de reabilitare. În această politică tipic centralizată, sunt protejate exemplarele din patrimoniul național împotriva mareei de urbanizare care dezechilibrează morfologia orașelor. Anul 1964 reprezintă o schimbare radicală de scară și o inversare a punctului de vedere. Totul se petrece ca și cum amenințarea asupra orașului ar necesita depășirea cadrului acestuia. Din instrument de evaluare, patrimoniul devine obiect de evaluat. Dinspre oraș, privirea se deplasează asupra Franței și a bogățiilor ascunse sau necunoscute ale națiunii. Inventarul răspunde următoarei preocupări: lansarea unui plan exhaustiv de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Motivațiile Protejarea înseamnă o deturnare a finalității în beneficiul altui obiectiv și al altei utilități: protejarea face trecerea de la economic la cultural și simbolic, prin intermediul istoricului. Se urmărește protejarea față de înstrăinarea economică, desigur, dar și față de "ofensa" timpului și de "amenințările" care apasă bunurile culturale din cauza utilizării masive, a consumului necontrolat, a iconoclasmului irațional (Dagens, Liot și Le Moigne, 1993). • Ce se protejează? Se protejează tot ceea ce a fost clasat, inventariat, arhivat și comandat, adică tot ce s-a capitalizat. Însă
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama de robie ne veselim și sub amenințarea morții râdem”<footnote Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, cartea a VII-a, I, 5, traducere, note și comentarii de prof. David Popescu, în PSB, vol. 72, Editura IBMBOR, București, 1992, p. 298. footnote>. Ei nu au dorit nici suferința, nici
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
rânduit celor nelegiuiți. Dar de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
voinței lui să țină seama de indignarea împăratului (căci nu voia să ducă la moarte atâția oameni), a trimis vorbă pe ascuns să nu mai rămână nimeni în biserica aceea. Dar nimeni nu a dat atenție nici sfatului și nici amenințării lui. A doua zi au venit cu toții în mare număr la locul predicii. Cum prefectul se îndrepta spre biserică cu numeroase forțe armate, ca să ducă la îndeplinire porunca împăratului, o biată femeie, pe care se vedea sărăcia, trăgându-și fiul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Popescu, în PSB, vol.53, Editura IBMBOR, București, 1994, p. 118-119. footnote>. Mântuitorul nostru a insuflat în apărătorii Lui un curaj atât de mare, încât „chiar dacă nu i-ar fi îndemnat sau încurajat cineva, ei totuși nu se temeau de amenințările dușmanilor, oricât de puternici ar fi ei”<footnote Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, IX, 3, în PSB, vol. 13, p. 410. footnote>. În locul lor a luptat deci harul lui Dumnezeu, întărind pe cei slabi și ridicând pe cei puternici
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
spre darurile cele mai înalte (I Cor. 12, 31) și îndurau orice oboseală și orice suferință scornită de dușmani „nu numai o singură dată, ci pentru unii chiar și de două ori. De aceea, oricât de zeloși erau paznicii în amenințările lor, fie ele în vorbe, fie în fapte, martirii nu și-au schimbat hotărârea pentru că «iubirea desăvârșită alungă frica» (I In. 4, 18)”<footnote Ibidem, cartea a opta, X, 2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
bogăția înseamnă bani? Voi avea în vedere să cresc fără încetare, în sânul poporului meu, masa numerarului. Dar nu există mine în regatul dumneavoastră. Cum veți face? Ce veți ordona? Nu voi ordona nimic; voi apăra. Voi apăra țara, sub amenințarea pedepsei cu moartea, împotriva ieșirii fie și a unei singure monezi. Și dacă poporului dumneavoastră, deși are bani, tot îi este de foame? Nu contează. În sistemul în care raționăm, a-i permite să exporte bani înseamnă a-i permite
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cursul acestui proces proprietatea devine mai nesigură, o astfel de redistribuție tinde să reducă valoarea proprietății în general, adică tinde să distrugă bogăția. Cu cât redistribuția este mai impredictibilă, cu atât va fi mai mare pierderea de bogăție cauzată de amenințarea cu redistribuția proprietății. Egalitatea este o caracteristică ce poate fi realizată pe un număr diferit de dimensiuni, dar în general nu pe toate dimensiunile. De exemplu, oamenii pot fi toți egali în fața legii, dar dacă lucrurile stau în acest fel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să fii pur și simplu "împotriva guvernului" sau "împotriva statului". În sfârșit, ar trebui recunoscut că proprietatea și schimbul de piață ar putea să nu rezolve, prin ele însele, toate problemele. De exemplu, dacă încălzirea globală este într-adevăr o amenințare la adresa capacității întregii planete de a susține viața sau dacă stratul de ozon este degradat într-un mod care este dăunător vieții, soluțiile guvernamentale coordonate ar putea reprezenta cea mai bună cale, ori poate chiar singura cale, de a evita
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
determine schimbări în clima întregii planete. Rarefierea combustibililor fosili, cât și impactul lor asupra climei au determinat creșteri ale energiilor regenerabile profilându-se o nouă mutație energetică. Consumul de energie crește spectaculos. Schimbarea climatică este cea mai importantă din categoria amenințărilor iminente. Creșterea nivelului CO2 din atmosferă și încălzirea planetei afectează biosfera. Distrugerile legate de apă se manifestă și asupra universului său viu (pescuitul intensiv, braconajul, capturile accidentale, vânarea balenelor, nimicirea focilor etc). Unul dintre exploratorii adâncurilor a fost profund impresionat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]