10,626 matches
-
defileul de la Posada (circa 9 km), despărțînd Munții Baiului (culmile vestice ale Gagului și Doamnelor) de Muntele Gurguiatu. Defileul tăiat în mamo-calcare are versanți abrupți (diferență de nivel 300-400 m) și bine împăduriți. Munții dintre Prahova și Doftana (în limitele amintite) sunt cunoscuți în literatura geografică și turistică prin două nume: Baiului și Gîrbova. Prima denumire este justificată prin frecvența ei ca oronim (Baiul Mare, Baiul Mic, Băiuțu etc.) și hidronim (pîraiele care își au obârșia sub aceste vârfuri), prin poziția
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
unde instrumentul a pătruns târziu, recunoaște următoarele denumiri pentru contrabas: bas (vezi articol), broancă, gordună mare („gordună” fără altă specificație, se va numi violoncelul) sau rareori gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera ambelor instrumente erau montate bare metalice (, , , , - uneori se foloseau în locul barelor, ațe speciale înnodate în jurul gâtului, mobile și pretabile la acordaje variate), împărțind-o astfel în semitonuri și înlesnind formarea sunetelor. În afara instrumentelor amintite, altele asemenea cu arcuș folosite în secolele al XVI-lea și al XVII-lea sunt cunoscute având diferite dimensiuni și, de regulă, cinci coarde (exemple: "basso di camera", "bassetto", "Halbviolon" ș.a.). Numărul de cinci coarde nu s-a dovedit a
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
rădăcină per-. În limbile slave Sorin Paliga întărește ipoteza relictului tracic, considerând că ""acesta pare a fi drumul unei explicații plauzibile"" și comparând formele menționate anterior cu numele personal trac "Paparion", considerat înrudit (prin reduplicare) cu teonimul trac "Papas", teonim amintit și de Decev drept ""epitet al lui Zeus și al lui Attis (divinitate tracă)"" . Astfel, sensul străvechi al cuvântului nu poate fi reconstituit. Cu toate acestea, Paliga este de părere că atestarea unui antroponim tracic înrudit cu un epitet din
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
-se pe mai bine de 5 km. Culmea Gropsoarele-Zăganu se întinde pe mai bine de 4 km, având un relief mai monoton în partea de nord, înălțimea maximă fiind vârful Gropșoarele de 1883 metri. Din punct de vedere hidrografic trebuie amintit râul Teleajen si Pârâul Berii. Principalele locuri de cazare și puncte de acces în masiv sunt reprezentate de Stațiunea Cheia, Cabana Muntele Roșu și Cabana Ciucaș la care se poate ajunge prin Pasul Bratocea dinspre Brașov. Stațiunea Cheia dispune de
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
care o cunoaștem de la Ptolemeu sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl. Vulpe susține că falsificatorul nu avea de unde să cunoască forma reală, „Cumidava”, deoarece aceasta a fost descoperită mult mai târziu, în inscripția amintită, și prin urmare a folosit o formă apropiată cu cea de la Ptolemeu, autor accesibil în secolul al XIX-lea. Astfel, pentru dl. academician, forma „Cumidava”, scrisă de un roman într-o inscripție latinească, este forma autentică dacică, cea care ar
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
unde principalele culturi sunt de trestie de zahăr, tutun, cafea și cacao. De asemenea în zonă există activitate de creștere a vitelor și exploatarea lemnului. Maracay are o rețea de transport dezvoltată care leagă orașul de restul țării. Aici trebuie amintite: În oraș se află Facultatea de Medicină Veterinară și Agronomie, secție a Universității Centrale din Venezuela, dar și o secție a Universității din Carabobo unde se poate studia construcții civile și alte discipline.
Maracay () [Corola-website/Science/306483_a_307812]
-
ARN și în alți constituenți celulari în afara cromozomilor. Astfel, plastidele din celula vegetală (cloroplaste — când conțin clorofilă, leucoplaste — când sunt lipsite de acest pigment), mitocondriile, kinetosomii conțin atât ARN cât și ADN. Se cunoaște, de asemenea, că cel puțin organitele amintite au capacitatea de autoreproducere prin diviziune. Este, deci, firesc să ne așteptăm ca ele să fie capabile să se și modifice prin modificarea (mutații) acizilor nucleici proprii. Cercetările făcute pe o serie de specii au arătat că într-adevăr se
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
Iată câteva fapte: la multe plante se cunosc forme ce au frunze pătate (unele porțiuni sunt verzi, adică celulele lor conțin cloroplaste, alte porțiuni albe-gălbui și celulele lor conțin doar leucoplaste). Cercetări efectuate la Pelargonium zonale au arătat că fenomenul amintit este determinat de o mutație plastidică datorită căreia cloroplastele respective pierd capacitatea de a forma clorofila. S-a dovedit, de asemenea, că acest caracter se transmite mai ales pe linia maternă pentru că plastidele se transmit la generația următoare direct prin
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]
-
pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479 între confederația elvețiană și Papa Sixt al IV-lea. Garda Elvețiană a fost angajată în principal pentru serviciul de pază al papei, participând însă și la numeroase lupte. Dintre acestea merită amintită, în primul rând, confruntarea armată din 6 mai 1527 din timpul jefuirii Romei (așa numitul „Sacco di Roma”, 1527) de către trupele contestatarului duce de Bourbon, sacrificiul Gărzilor Elvețiene permițând papei Clement al VII-lea să-și salveze viața. Din 189
Garda Elvețiană Pontificală () [Corola-website/Science/305810_a_307139]
-
a bazinelor hidrografice și sistemului de irigare. Întreaga dinamică a atmosferei este dominată de masele de aer dinspre nord-vest; sud-est și nord care au frecvența de 20-29%(NV), 8-15% (SE) și 8-12%(N). Viteza medie corespunzătoare celor trei direcții principale amintite înregistrează este de 4,6-5,7 m/s, 3,1-4,4 m/s și respectiv 2,5-4,5 m/s. Sub raportul resurselor hidrice moșia satului Petrești se caracterizează printr-o zonă centrală dificitară încadrată spre sud și est de
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
lungimea naturală. Blana bracului german este scurtă și netedă. Ea nu este suficient de deasă pentru a deveni impermeabilă. Bracul german poate fi monocolor: maro închis (culoarea ficatului) sau negru, ori combinații de alb și una dintre cele două culori amintite anterior, fie pe fond alb, pete și stropi colorați, fie amestec uniform de fire albe și colorate, cu sau fără pete mai extinse maro sau negre. Capul este în general monocolor. Standardul rasei prevede pentru masculi o înălțime la greabăn
Brac german () [Corola-website/Science/305904_a_307233]
-
stabilite vremelnic în castrul de aici. Un alt sit arheologic care merită menționat este cel de la Sighișoara. Aici au fost identificat un depozit de materiale ceramice care conțin mai multe cărămizi inscripționate cu textul "Legiunea a XIII-a Gemina". Celor amintite anterior pot fi adăugate și importantele tezaure monetare de argint descoperite la Cristești, Sălașuri, Sânvasii, Sighișoara și Târgu Mureș. După cucerirea daciei de către romani, apar pe teritoriul județului o serie de castre - așezări fortificate, amplasate pe văile pricipalelor cursuri de
Istoria județului Mureș () [Corola-website/Science/305964_a_307293]
-
schiturile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de egumenul Nicodim, având "hramul" „Sfinții Voievozi”, și Schitul Cioclovina de Sus, ridicat de același egumen în anul 1714, pe vârful muntelui având hramul „Schimbarea la Față”. Bisericuța Schitului
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
artistic experimental din România, avându-i ca membri pe Roman Cotoșman, Constantin Flondor și Ștefan Bertalan. În 1968 Grupul 111 expunea prima dată la București la sala Kalinderu făcându-se astfel cunoscut pe plan național. Alături de cei trei artiști deja amintiți aveau sa participe atunci Zoltan Molnar și Diet Sayler. Dacă Molnar practica la acea data abstracția lirică, el a evoluat ulterior spre arta concretă, preocupat de corespondența dintre sunet și formă, atât de evidentă în studiile sale de muzicalism. Celălalt
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
activă, ca senator. După 1990 a continuat să publice numeroase cărți, în care și-a exprimat rezervele față de „noua intelectualitate”, de după 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii '50, pro-sovietice. Dintre aceste cărți merită amintite "„Holocaustul culturii române, 1944-1989”" și "„Enciclopedia valorilor reprimate”" (în colaborare cu Ilie Bădescu). Înainte de deces, avea în pregătire o carte intitulată „"Cominternul după Comintern"”, prin care a vrut să demonstreze că, de fapt, mentalitatea și metodele acestei organizații de tristă
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
trasează hotărât drumul spre cariera ei literară. Este chemată să publice în "Viața românească" și "Revista Fundațiilor" de Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescuo invită la "Sburătorul". Leagă astfel multe prietenii literare. Schițele publicate în revistele amintite, având aceeași eroină - Mirona - vor deveni romanul de mai târziu "Cad zidurile", apoi în alte ediții "Cartea Mironei" sau "Mirona". Locuiește un timp la Paris, unde continuă să scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, fapt relatat în
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
cursul unui pârâu (ce coboară din Măgura Dosului) și după circa 200m se ajunge la un nou aven, care adăpostește Ponorul Peșteruța. Suntem în cătunul Fundătura. La câțiva metri deasupra ponorului se află lacul temporar Tăul Bivolilor iar peste drumul amintit, mormântul soldatului-erou, mort în timpul celui de-al doilea război mondial. De aici, urmând drumul județean, revenim la punctul de plecare. Distanța de parcurs: circa 4 km. Variantă: de la înșeuarea dintre Glimeuț și Dealul Oașului, traseul se poate continua spre Depresiunea
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
simbol jainist al nonviolenței (deseori, pe palmă este scris cuvântul "Ahimsa"), al renunțării și al stopării succesiunii întrupărilor. Sunt considerate simboluri și unele imagini relatate ca vise de mamele unor tirthankarași ca Mahavira. Spre exemplu, reveriile reginei Trishala sunt deseori amintite de jainiști în diferite ceremonii ca dovezi ale autenticității misiunii lui Mahavira. Se spune că aceasta ar fi visat un elefant, un taur, un leu, pe zeița Lakshmi, niște flori, o lună plină, soarele, un stindard imens, o urnă de
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
din Starsbourg. A predat între 1928 și 1973 la catedra "Vechiul Testament și Limba ebraică" din cadrul Academiei Teologice "Andreiene" din Sibiu (transformată în anul 1948 în Institutul Teologic Universitar din Sibiu). Între anii 1946 și 1952 a fost rector al instituțiilor amintite mai sus. Ca membru al Bisericii Ortodoxe, activitatea lui a fost marcată de hirotonirea lui ca preot (1930) și ca protopop și iconom stavrofor (1958), ca și de alegerea lui ca membru în Adunarea eparhială și în Consiliul eparhial al
Nicolae Neaga () [Corola-website/Science/301509_a_302838]
-
binevenite de credincioșii tradiționaliști. În Islam, Mahomed este considerat cel mai mare profet și trimisul „Domnului” (Allah) care a dat mai departe învățătura prin Coran, versurile acestuia fiind numite Sure. Ca profet în Islam este amintit și Iisus, numit „Isa”. Amintiți sunt și Ioan Botezătorul, numit „Yahiya” și Ioan, numit „Yunus”. Despre profeții
Proroc () [Corola-website/Science/299998_a_301327]
-
fragmente colțuroase de gresie dură, cuarțitică, până la adâncimi de 4,5 - 7,0 m. Pliocenul formează roca de bază și este constituită dintr-o succesiune repetată de argile marnoase cu nisipuri și intercalații subțiri de gresie. /4.p.1-3/ Trebuie amintit că regimul hidrochimic al lacurilor de baraj, cu rol adeseori determinant în desfășurarea unor variate fenomene bio-ecologice, este rezultatul chimismului afluenților, modificările introduse prin alterarea substratului geologic și pedologic al cuvetei, la care se adaugă și procesele biologice care se
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
repertoriu, dar a produs cântece cu astfel de influențe după 1976), Mircea Florian (autorul unor prelucrări exotice după teme de folclor), Semnal M (realizările folclorice ale acestui grup sunt unele de suprafață, puțin studiate). În anii 1980 se adaugă celor amintiți formația Celelalte Cuvinte, interesată de folclor într-o primă etapă de creație, având meritul de a îl introduce într-o atmosferă diferită de toate creațiile anterioare.
Muzică rock românească () [Corola-website/Science/313108_a_314437]
-
au refugiat în regiunile înalte ale insulei, provocând numeroase probleme ocupantului german în de-a lungul anilor care aveau să vină. Peste 500 de militari englezi continuau lupta împotriva germanilor alături de numeroși militari eleni și populația locală. Ar mai trebui amintit că britanicii au fost învinși în Creta de militarii trupelor de elită germane care fuseseră la un moment dat prizonierii de război ai Aliaților. În timpul luptelor din Olanda, britanicii au reușit să captureze numeroși parașutiști germani, dar nu au fost
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
o comună din Cehia situată la granița de nord a țării cu Germania la gura de vărsare a lui Kamenice în Elba. Localitatea se află la cea mai joasă altitudine din Boemia (112,5 m). Herrnskretschen este pentru prima oară amintit în anul 1475 o carieră de piatră și plutăritul pe Elba ca și comerțul lemnului. Localitatea suferă de mai multe ori pagube materiale cauzate de inundații, sau prăbușiri de teren. Localitatea pescarilor și plutașilor devine după 1860 un loc de
Hřensko () [Corola-website/Science/313158_a_314487]