10,938 matches
-
patria” unii au fost și criminali. El a fost primul turc care a deschis arhivele otomane și a recunoscut genocidul. La , patru intelectuali, și Ali Bayramoglu, Ahmet Insel, și Baskın Oran, a lansat petiția "özür diliyorum" („Ne cerem iertare”). Autorii, apărători de multă vreme ai cauzei, lucrează de doi ani la această petiție, care vizează recunoașterea de către statul turc a Genocidului Armean. Textul spune: „conștiința mea nu poate accepta să rămân indiferent față de Marea Catastrofă pe care au îndurat-o armenii
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
2/10; a debarcat la Helles la 27 aprilie. La plaja „Y”, în timpul primelor ciocniri din jurul satului Krithia (First Battle of Krithia), Aliații au reușit să debarce fără opoziție și să înainteze în interiorul uscatului. Era doar un număr mic de apărători în sat, dar, în lipsa ordinelor pentru exploatarea poziției, comandantul plajei „Y” și-a retras forța spre plajă. A fost momentul când au fost cel mai aproape să captureze satul în toată campania, pentru că apoi otomanii au adus un batalion al
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
rampă direct pe mal. Royal Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat poziții defensive bune și au produs infanteriei britanice pierderi grele la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost împușcați de mitraliorii din cetatea Seddülbahir. Din primii 200 de soldați care au debarcat, doar 21 au mai ajuns pe plajă. Ca și la Anzac, apărătorii otomani erau prea puțini pentru a opri debarcarea, dar au produs numeroase pierderi și au limitat atacul la zonele de lângă țărm. Până în dimineața zilei de 25 aprilie 1915, rămași fără muniții și înarmați doar cu baionetele împotriva atacatorilor de pe versanții
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în luptă, fie răniți. În semn de respect, numărul 57 nu mai este atribuit unui alt regiment din armata turcă. La Plaja „W”, denumită de acum înainte „punctul de debarcare Lancashire”, cei din Lancashire au reușit să-i domine pe apărători în ciuda pierderii a 600 de oameni din 1000. Batalioanele care au debarcat la plaja „V” au pierdut circa 70% din efective. În rândul celor din Lancahire, s-au acordat șase Cruci Victoria pentru debarcarea de pe plaja „W”. Alte șase au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și marinarilor de la plaja „V” și alte trei a doua zi pentru cei ce au luptat să iasă de pe plajă. Cinci plutoane otomane de infanterie conduse de sergentul Yahya s-au distins respingând atacuri de pe poziția lor din vârful dealului, apărătorii oprindu-se în cele din urmă la lăsarea întunericului. După debarcări, rămăseseră atât de puțini oameni între pușcașii din Dublin și Munster încât au fost amalgamați sub numele de „The Dubsters”. Un singur ofițer din pușcașii din Dublin a supraviețuit
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Hunter-Weston și s-a dovedit a fi prea complex și prea slab comunicat comandanților din teren. Soldații Diviziei 29 erau încă extenuați de bătăliile de pe plaje și pentru satul Seddülbahir, care a fost capturat după lupte grele la 26 aprilie. Apărătorii otomani au oprit înaintarea Aliaților la jumătatea drumului între peninsula capului Helles și satul Krithia, pe la orele 6:00 p.m. după ce au produs pierderea a 3000 de oameni. Pe măsură ce au sosit întăririle otomane, posibilitatea unei victorii rapide a Aliaților în
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
de mitralieră, venit din avanposturile otomane, ei au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a fost reluată cu întăriri. Atacul continuat și în ziua de 7 mai, dar succesul apărătorilor otomani a continuat. Patru batalioane de neozeelandezi au atacat Pintenul Krithia a doua zi și cu Divizia 29 a reușit să ajungă la o poziție aflată imediat la sud de sat. După-amiaza târziu, Brigada 2 Australiană a înaintat rapid pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
și neozeelandezi „înapoi în mare”. În lipsa artileriei și a unei cantități suficiente de muniție, turcii s-au bazat pe elementul surpriză și pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au fost avertizați. Turcii au suferit circa pierderi de circa 13.000 de oameni, dintre care 3000 de morți; australienii și neozeelandezii au pierdut doar 160 de morți și 468 de răniți. Între morți s-a numărat și un brancardier
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
un front îngust apărătorii otomani alertați. Nu a mai avut loc niciun atac asupra Dealului 971 după ce Brigada 4 Infanterie Australiană și o brigadă indiană s-au rătăcit pe timpul nopții. Tentativele de a relua atacul au fost respinse ușor de apărătorii otomani, cu pierderi grele pentru Aliați. Neozeelandezii au rezistat pe Chunuk Bair două zile înainte de a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în sfârșit, cartea "Watership Down" a fost publicată, s-au vândut într-un timp record peste un milion de exemplare în Marea Britanie și în Statele Unite ale Americii. Povestea "Watership Down" a câștigat în 1972 medalia Carnegie și în 1973 premiul Apărătorul literaturii pentru copii. Până în prezent, s-au vândut în lume peste cincizeci de milioane de copii ale cărții. În 1978 cartea a stat la baza unui film animat, iar în 1999 - 2001 a stat la baza unui serial animat.
Richard Adams () [Corola-website/Science/311036_a_312365]
-
de modernizare. Cu toate acestea, aceste zile mari au fost de scurtă durată - în 1813, după ce Napoleon a scos cu succes Rusia și Austria din joc și, prin urmare, Șerbia nu a mai putut fi ajutată, turcii zdrobind speranțele sârbilor. Apărătorii din Negotin au ales, cu toate acestea, să nu evacueze și au devenit asediați în oraș, care era atunci fortificat. În cele din urmă, un pistolar turc l-a împușcat pe Hajduk Veljko acesta a murit imediat. Cei care au
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
cele din urmă, întreaga ceremonie a învestirii se petrecea în fața altarului. Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât o dată cu scăderea superiorității militare, politice și economice
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
și 2.000 ai celei de-a 82-a se aflau sub controlul comandanților lor de divizie, adică aproximativ o treime dintre toți parașutiștii. Dispersia foarte mare a parașutiștilor americani a avut și un efect pozitiv, năucind și fragmentând răspunsul apărătorilor germani. În plus, măsurile defensive luate de germani pentru inundarea terenurilor joase au ajutat la protejarea flancului sudic al americanilor de atacurile naziste. Parașutiștii au continuat să rătăcească și să lupte în spatelel liniilor inamice timp de mai multe zile
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
a dovedit tot atât de opus bisericii ca și Voltaire. A publicat douăzeci și patru de articole despre analiza matematică, în "Suplimentul Enciclopediei" lui Diderot și D'Alembert. În 1789, când Revoluția a izbucnit în Franța, Condorcet a avut un rol major, el, mare apărător al numeroaselor cauze liberale, care spera reconstruirea raționalistă a societății. După căderea Bastiliei (14 iulie 1789), Condorcet a fost ales în Consiliul municipal al Parisului, iar în 1791, a fost ales reprezentant al Parisului în sânul Adunării Legislative, după ce a
Nicolas de Condorcet () [Corola-website/Science/311919_a_313248]
-
o cronologie a faptelor domnitorului extrasă din cronicile românești precum și din publicații străine. La sfârșitul lui, istoricul Constantin Lecca face o caracterizare lui Ștefan cel Mare: „"un om nu prea mare de statură, adânc gânditor, nu măreț, plin de duh, apărător al dreptului său, de față la orice bătaie, înțelegea foarte bine măiestria războiului, mai întotdeauna în triumf de biruință înturnându-se, niciodată prin nenorocire strâmtorat, apururea așteptând o mai bună soartă"”. Numele de Leca apare în lista abonaților revistei încă din
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
apărării naționale, dovedite mai târziu marionete ale Rusiei, armata Armeniei, a ocupat la 25 august raioanele Djabrayil (57 100 persoane) și Fuzuli (152 800 persoane), iar la 31 august raionul Qubadlı (31 700 persoane), acesta din urmă rămânând practic fără apărători, necesari la Baku pentru a proteja guvernul. Rezistența se baza doar pe forțele voluntare locale. În urma cuceririlor armene au fost deportate a încă 300 000 de persoane din raioanele ocupate, iar legătura directă cu lumea exterioară a raionului Zanghilan, aflat
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
În sectorul Satu Vechi, trupele române, la inițiativa comandanților de companii, au reocupat pozițiile părăsite ca urmare a ordinului neinspirat al comandantului de sector, dar spre seară ordinul a fost repetat, astfel că pozițiile respective au fost din nou părăsite, apărătorii retrăgându-se pe linia centrelor. Până la acest moment, deși cetatea fusese investită, situația nu era foarte gravă, iar numărul pierderilor românești se ridicau la circa 200 de oameni. Ziua de 5 septembrie a fost cea mai sângeroasă. Ea a început
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
care a acționat în ajutorul centrelor 6-9 este un divizion de obuziere de 105 mm, trimis în ultima clipă de comandantul Turtucaiei pentru a întări sectorul Daidâr. Tirul precis al acestuia, împreună cu mitralierele și focurile celorlalte arme de infanterie ale apărătorilor centrelor fac un adevărat carnagiu în rândurile atacatorilor, reușind să blocheze elanul trupelor bulgare. Terminând însă muniția, divizionul de obuziere se retrage. Infanteria română care apără centrele din sectorul atacat este copleșită de numărul atacatorilor, disproporția de forțe fiind zdrobitoare
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
glonț. La ora 12, centrele 6-8 sunt în totalitate în mâna inamicului. Centrul 11, aflat pe direcția atacului secundar, dat de cele două regimente din Divizia 1 Sofia, rezistă încă o oră și jumătate, până ce locotenentul rezervist Titus Axente, comandantul apărătorilor și sufletul rezistenței acestui sector este lovit mortal. Mâna de supraviețuitori se retrage, dar cade sub focul celor din Regimentul 80, care veneau din spate în ajutor. Apărătorii centrelor 9-10, amenințați cu încercuirea, se retrag; doar în anexele centrului 9
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
rezistă încă o oră și jumătate, până ce locotenentul rezervist Titus Axente, comandantul apărătorilor și sufletul rezistenței acestui sector este lovit mortal. Mâna de supraviețuitori se retrage, dar cade sub focul celor din Regimentul 80, care veneau din spate în ajutor. Apărătorii centrelor 9-10, amenințați cu încercuirea, se retrag; doar în anexele centrului 9, sublocotenenții Ion Rotaru și Cristodor Vasilescu, cu o mână de luptători continuă să reziste, până ce cad străpunși de baionetele dușmane. La rândul lor, bulgarii au pierderi foarte mari
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
este prost condus și se transformă în final în hărțuieli locale. Între timp însă, în sectorul estic, în timp ce trupele române așteptau sosirea ajutorului dinspre Silistra, în locul diviziei a 9-a, apar noi coloane de atac bulgare. Panica se răspândește printre apărătorii români din sectorul estic. În același timp bulgarii atacă și sectorul sudic. Fără sprijinul artileriei și acesta cedează. La ora 12.00, doar sectorul vestic și câteva puncte din sectorul sudic mai rezistă. Comandantul cetății, generalul Teodorescu părăsește Turtucaia. Bulgarii
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
Antigona, cutezătoarea fiica a lui Oedip, asistă la dezastrul provocat de lupta dintre frații ei, Etéocle și Polinice. Amândoi au căzut în luptă, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune să se organizeze cu pompă înmormântarea lui Etéocle, apărătorul cetății. Pentru celalalt fiu al lui Oedip, Polinice - venit cu oaste străină să cucerească cetatea - se interzice chiar simpla înmormântare. Împotriva asprului ordin regesc, înfruntând pericolul pedepsei cu moartea, se ridică Antigona, sora celor doi luptători. În mare taină, ea
Antigona (Sofocle) () [Corola-website/Science/311344_a_312673]
-
lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându-se cu trup și suflet în mișcare Cuviosului Sofronie și devenind, din călugăr unit (la mănăstirea Plosca, comitatul Hunedoara), unul din cei mai vajnici apărători ai Ortodoxiei. O vreme s-a refugiat într-o mănăstire din Țara Românească de unde s-a întors gata de propagandă pentru abandonarea unirii, s-a stabilit la Bulzu între anii 1761 -1767. În 1766 preotul Nicolae din Abrud denunță episcopului
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Cârțișoara, județul Sibiu. Mânăstirea Cârțișoara, cu hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" este atestată de prin jurul anilor 1400, cu prilejul unor danii făcute de domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrîn (1386-1418). Acesta a fost un mare domnitor din istoria României, apărător al hotarelor țării în fața invaziei otomane de la sud de Dunăre, dar și apărător al credinței ortodoxe. Se cunoaște că acest voievod mai avea și titulatura de “Principe al Țării Făgărașului” și, prin urmare, păstra o vie legătură sentimentală cu mânăstirile
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]