13,008 matches
-
terminate în data de 2 mai 1648 pe moșiile și cu cheltuiala marelui vornic Dragomir Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei și a soției sale Elina, fiica lui Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o altă fundație de biserică probabil de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea. Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime faze
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
a turlei principale și gata a primi ploaia și zăpada. O priveliște jalnică." (I.C. Filitti „Ctitorii de la Plăviceni-Olt și neamul doamnei Stanca” în „Arhivele Olteniei”, VI, 1927, p. 266). Din 1995 până în 2000, au loc mai multe campanii de săpături arheologice inițiate de Muzeul Județean Teleorman cu scopul de a pune la dispoziția proiectantului informații privind planimetria construcțiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de detaliu și ansamblu, semnificative pentru evidențierea etapei de construire a monumentului, nivelurile de călcare și relațiile
Mănăstirea Plăviceni () [Corola-website/Science/303075_a_304404]
-
Narmer este identic cu legendarul Menes (v. în special A. B. Lloyd) atunci primul ar fi fost și fondatorul așezării denumite ulterior Memphis. Cel puțin până în prezent, la Saqqara - necropola Memphis-ului - nu s-a descoperit nici un monument sau vreo urmă arheologică care se poate atribui lui Narmer. Cele mai importante monumente ale domniei lui Narmer sunt pale-ta ceremonială și capătul de sceptru, ambele descoperite la sfârșitul secolului al XIX-lea la Hierakonpolis. Paleta lui Narmer redă simbolic triumful faraonului asupra
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
Aha a fost un faraon din Prima Dinastie Egipteană a Egiptului Antic. Rezultatele recentelor săpături arheologice din nord-estul Deltei Nilului, de la Abydos (în special de la Umm el-Qaab), Hierakonpolis și Elephantine au schimbat profund cunoștințele noastre despre istoria Egiptului Arhaic. Ca atare, Aha nu mai este acreditat ca fondatorul dinastiei I, ci urmașul lui *Narmer, iar acesta
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
se mai găsește vechea clădire a școlii de viticultură edificată la începutul secolului al XIX-lea de moșierul Nicolaie Apostolopulo și o cramă din secolul al XIX-lea. În zona Rezinei și în apropierea ei se află mai multe monumente arheologice: așezările geto-dacice de la Horodiște, Țipova, Țareuca, Mateuți și Saharna. Lângă satul Prpiceni-Răzești a fost găsit scheletul unui dinoteriu care a trăit cu circa 5 milioane de ani în urmă. Rezina este o localitate cu un potențial economic mare, comparativ cu
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
Pilonii care stau la baza bogățiilor Ibizei sunt: cultură, frumusețile naturii și ecologia. În pământul sau fertil se cultivă măslini, portocali, smochini, lamai, legume și cereale. Este o insulă preferată de turiști datorită climei sale primăvăratice, dar și pentru siturile arheologice interesante. Capitala insulei este orașul Ibiza, situat în zona de sud-est a insulei; are o economie bazată pe turism și servicii. Este orașul principal al complexului insular și are statut de capitală, asigurând servicii de administrație pentru restul municipalităților și
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
Marea Mediterană, utilizat în scopuri turistice și comerciale. Orașul este renumit pentru lunga lui tradiție culturală și pentru faptul că aici se află Universitatea de Tehnologie a Ciprului. Un spectru larg de activități și un mare număr de muzee și situri arheologice sunt disponibile vizitatorilor interesați. Este logic faptul că Limassol atrage o rată largă de turiști, mai ales pe durata sezonului de vară, cazându-i în diferite hoteluri și apartamente luxoase. În adaos pentru obiectivele turistice de aici, marina clădește în
Limassol () [Corola-website/Science/303211_a_304540]
-
Bronzului. O asemenea teorie privește rolul științei cretane de a administra imperiul, după Thera. Dacă această știință era concentrată în Creta, atunci e posibil ca micenienii să fi făcut unele greșeli politice și comerciale cruciale în administrarea imperiului cretan. Descoperirile arheologice recente, inclusiv cele de pe insula Thera (cunoscută astăzi sub numele de Santorini), ar indica că centrul civilizației minoice în momentul erupției se afla pe această insulă, nu în Creta. Unii cred că aceasta este cunoscuta Atlantida (o hartă desenată pe
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
prin incinerare. Ea include cultura lusațiană în estul Germaniei și în Polonia ( 100 î.Hr. - 500 Î.Hr.) care continuă în epoca fierului. Epoca Bronzului din Europa Centrală este urmată de cultura Hallstatt a epocii fierului(700 î. Hr.-450 î. Hr.). Situri arheologice importante sunt: În nordul Germaniei, Danemarca, Suedia și Norvegia, locuitorii Epocii Bronzului au creat numeroase obiecte distinctive și frumoase, cum ar fi perechea de lurere descoperite în Danemarca. Unii lingviști cred că o limbă proto-indo-europeană a fost introdusă în zonă
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
care au numit-o Tanais (după numele grecesc al fluviului). Câteva secole mai târziu, așezarea a fost incendiată de regele Poleumon al Bosporusului. Coloniștii greci au reconstruit prospera colonie, dar goții au nimicit așezarea în secolul al III-lea. Situl arheologic al anticului Tanais, acum ocupat de satul Nedvigovka, a fost cercetat începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. În secolul al X-lea, ținutul a trecut sub controlul cnezatului slav al lui Tmutarakan (Tmutorakan). Kîpciacii (Cumanii), după ce au cucerit zona
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
Complexul muzeal Tropaeum Traiani" pe lângă "Monumentul triumfal Tropaeum Traiani" și "cetatea Tropaeum Traiani" (care datează din secolul al II-lea) se află și muzeul de sit. Clădirea muzeului, inaugurată în 1977, este concepută ca un lapidarium și cuprinde numeroase vestigii arheologice descoperite în cetate și împrejurimi. Pe o parte a muzeului sunt expuse metopele, friza inferioară și cea superioară, pilaștrii, crenelurile și blocurile de parapet ale stilului attic festonat. În centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza
Tropaeum Traiani () [Corola-website/Science/302238_a_303567]
-
Periuța de dinți este un instrument (obiect) care servește la curățirea dinților și păstrarea igienei cavității bucale. Periuțele de dinți au diferite tării ale periilor, mărimi și forme. Desoperiri arheologice în morminte egiptene datate circa 3.000 î.d.Hr. dovedesc, că prima periuță de dinți a fost un mic băț care se mesteca. A fost de fapt bucata subțire a unei crengi, care a fost defibrată la un capăt
Periuță de dinți () [Corola-website/Science/302259_a_303588]
-
asociatului său la domnie, Mihail I, datat 1417-1418, se vorbește despre "[...]însuși orașul domniei mele Târgoviște[...]" (DRH, B, vol.I). Din acest act se poate înțelege că, la acea dată, aici funcționa o reședință voievodală, fortificată desigur. De altfel, săpăturile arheologice confirmă această supoziție, datând perioadei lui Mircea cel Bătrân: o casă, prima biserică-paraclis, o curtină și urme ale unei palisade (palancă) de lemn de mici dimensiuni. Dezvoltarea și extinderea fortificațiilor se face însă o jumătate de veac mai târziu, după
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
pagube ireparabile sitului. Ultimele lucrări importante de restaurare și conservare a ruinelor se fac în anul 1961, când, rămășițele vechilor fortificații, sunt date circuitului turistic cu actualul aspect. După această dată nu au mai avut loc decâ acțiuni de sondaje arheologice și minore lucrări de conservare și amenajare. Prima construcție ce ar fi putut sluji drept reședință domnească este ridicată în jurul anului 1400 de către Mircea cel Bătrân, probabil pentru a-i oferi o capitală fiului, asociatului și succesorului său la domnie
Curtea Domnească din Târgoviște () [Corola-website/Science/302297_a_303626]
-
Bărboși, iar de la începutul sec. IV d.C. s-a strămutat pe popina de la „Bisericuța” (Garvăn), unde a dăinuit până la sfârșitul sec. VI. Localitatea mai este amintită de Not. Dign. (Or., XXXIX, 24) și de Geogr. Rav. (IV, 1, 17). Săpăturile arheologice începute de Gh. Ștefan în 1939 și continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape în întregime incinta cetății refăcuta, cel mai probabil, în timpul lui Dioclețian. S-au găsit mai multe cărămizi cu ștampila legiunii I Iovia Scythica și
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
III d.C. confirmă existența unei fortărețe române la „Bisericuța” și înainte de Dioclețian, dar ruinele ei n-au fost identificate. În sec. IV au fost înălțate în interiorul cetății refăcute de Dioclețian mai multe construcții, dintre care au fost dezvelite prin săpături arheologice ruinele presupusului „praetorium”, ale unei basilici, ale casei („domus”) unui aristocrat ș.a., iar în exterior, la cca 100 m NE de incinta, în marginea gârlei Lățimea, ruinele unor terme. Cetatea, împreună cu bazilica și alte clădiri din interior, au fost refăcute
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
în zona așa-zis „civilă”) a fost descoperit unul dintre cele mai ciudate cimitire de pe teritoriul României în care erau sute de vase cu căpățâni de om în ele. Locația sitului este: Garvăn, com. Jijila, jud. Tulcea [Dinogetia] Cod sitului arheologic este: 160635.03 cimec.ro Responsabili: Colectiv: Alexandru Barnea - responsabil (IAB, FIB); Cristian Olariu (FIB) http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA 2001/rapoarte/066 Garvan.htm
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
arhitectura i-au fost preluate pe scară largă, iar antichitățile din vechiul Egipt sunt expuse în toate colțurile lumii. Ruinele sale monumentale au inspirat și îmbogățit imaginația multor scriitori și turiști timp de multe veacuri. Pasiunea pentru antichități și săpăturile arheologice din perioada modernă timpurie a dus la investigarea științifică a civilizației egiptene, punându-se bazele unei noii științe: Egiptologia. Nilul a fost un element vital regiunii de-a lungul istoriei.Lunca fertilă a Nilului a oferit oamenilor posibilitatea de a
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
și o dă pe această cui vrea; și atunci a fost reașezat în scaunul de domnie și puterea să a crescut. Nebucadnețar îl laudă și-l slăvește pe Dumnezeu, convertindu-se la iudaism. Până acum,nu s-au găsit dovezi arheologice care să susțină evenimentele din Biblie,precum și relația dintre regele babilonean și profetul evreu Daniel.Cert e că deportarea evreilor și distrugerea Ierusalimului au fost dovedite istoric La scurt timp după cel de-al doilea război mondial, cănd asirologul Donald
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi la Mohammédia (la sud de Tunis). Situl arheologic Cartagina este înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Cartagina a fost întemeiată de coloniști fenicieni veniți din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
din Tir în secolul 9 sau 8 î.Hr. Pentru a se deosebi de vechea colonie Utica, ei au numit noua așezare "orașul nou" - în feniciană "Kart-Hadașt". O tradiția antică fixează întemeierea orașului în anul 814 î.Hr. Cele mai vechi vestigii arheologice pot fi datate în prima jumătate a secolului VIII-lea î.e.n. Legenda întemeierii orașului Cartagina ne relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
Volgograd (fost Stalingrad) în sudul Rusiei. Numele îi vine de la Mamai, comandantul tătar al Hoardei de Aur din secolul al XIV-lea, despre care se spune că ar fi îngopat în acest kurgan. (Nu există deocamdată nici o dovadă istorică sau arheologică că acesta ar fi locul de odihnă veșnică a conducătorului mongol.) În zilele noastre, pe acest deal se află un complex memorial în cinstea apărătorilor orașului Stalingrad din august 1942 - februarie 1943. Luptele de la Stalingrad s-au încheiat cu o
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
la iveală experiențe ...tari, care transgresează limitele omenescului, tocmai pentru a ajunge la imaterialitatea ființei umane, adevărata structură fundamentală a omului: „Pentru a înțelege fapta umană trebuie să sapi pâna dai de fund, de mitologie, și trebuie ca toate straturile arheologice străbatute pâna acolo să fie vizibile. Adevăr valabil pentru personajul de roman în întregul lui. Toate straturile din care el se compune trebuie să fie active, elemente ale construcției epice".12 Așa sunt construiți și protagoniștii romanului, Matei și Dora
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
jumătate a mileniului II î.Hr. (2000-1500 î.Hr.), dar și de Persia și Mesopotamia. Cel mai vechi tanbur păstrat a aparținut cântărețului Har-Mose, care a trăit sub domnia reginei Hatșepsut (în jur de 1500 î.Hr.). Instrumentul poate fi văzut la Muzeul Arheologic din Cairo. Chitara este, însă, doar un membru al familiei tanburului. În fapt, cea mai veche reprezentare a unui instrument care să aibă fizionomia unei chitare (nu doar trăsăturile unui tanbur) a fost găsită în Turcia, la Alaca (1300 î.Hr.
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
acesteia pentru arheologie. De tânăr, în 1939, devine membru al Școlii Române din Roma ("Accademia di Romania"), iar în 1943 este numit bibliotecarul acestei școli. La sfârșitul anului 1949 este invitat să participe la săpăturile din Sicilia, lucrând pe șantierele arheologice din Siracusa și Lentini. Din 1951 și până în 1961 conduce săpăturile de la Gela, mai ales cele de pe teritoriul antic al cetății, lucrând împreună cu arheologul Piero Orlandini. Cu acest prilej reia tema tratata de Vasile Pârvan în ""Getica"", și anume relațiile
Dinu Adameșteanu () [Corola-website/Science/302405_a_303734]