12,392 matches
-
necesare traiului, mai ales din păstorit, slujind la bogătașii din satele vecine și chiar până departe pe Mureș în Lechinta, iar pe Tarnava Mică până în ținuturile Praidului. Cei rămași acasă lucrau pe moșiile grofilor, iar mai tarziu pe cele ale boierului Pop Emil. Trăiau în case mici, acoperite cu stuf sau paie, construite din schelet de lemn și bulgărite cu pământ amestecat cu pleava. Dar vremurile grele au trecut, cedând locul altor vremuri noi care au deschis porțile spre civilizație și
Bobohalma, Mureș () [Corola-website/Science/300364_a_301693]
-
Dumitrașco Argetoianu, vel Căpitan. Referirile la membrii acestei familii sunt mult mai numeroase în sec. al XVIII-lea. Astfel, pe Constantin serdaru Argetoianu, fiul lui Dumitrașco de care am amintit, îl întâlnim pe la 1718 - 1720, în timpul ocupației austriece, pe lista boierilor, ca vornic al județului Mehedinți, iar mai târziu în 1728 îl întâlnim ca vel - Ban al Craiovei. Pe aceeași listă a boierilor cu subscrieri de bani către Austria întâlnim pe Vasile împreună cu Constantin Argetoianu ca boieri de Mehedinți. Conform recensământului
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
Argetoianu, fiul lui Dumitrașco de care am amintit, îl întâlnim pe la 1718 - 1720, în timpul ocupației austriece, pe lista boierilor, ca vornic al județului Mehedinți, iar mai târziu în 1728 îl întâlnim ca vel - Ban al Craiovei. Pe aceeași listă a boierilor cu subscrieri de bani către Austria întâlnim pe Vasile împreună cu Constantin Argetoianu ca boieri de Mehedinți. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Argetoaia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
ocupației austriece, pe lista boierilor, ca vornic al județului Mehedinți, iar mai târziu în 1728 îl întâlnim ca vel - Ban al Craiovei. Pe aceeași listă a boierilor cu subscrieri de bani către Austria întâlnim pe Vasile împreună cu Constantin Argetoianu ca boieri de Mehedinți. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Argetoaia se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (98,38%). Pentru 1,62% din populație, apartenența etnică nu
Comuna Argetoaia, Dolj () [Corola-website/Science/300388_a_301717]
-
Dunării ori pescuind, practicând sporturile specifice (volei, tenis, sau fotbal), ori plimbându-se pe cărările liniștite ale pădurii de plopi. 3. Un motel primitor, situat la intrarea în comună, la hotarul cu comuna Salcia, de unde începe județul Mehedinți. 4. Conacul boierului Constantin Druga, fost mare proprietar de pământ în zonă, conac pe care sătenii îl numesc și azi “castelul lui Druga”, datorita stilului arhitectonic al construcției, bogat ornamentată, edificată într-o combinație plăcută, realizată între stilurile gotic și baroc. 5. Mănăstirea
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
Goicea Mare" și "Popoviceni", care, anterior au fost comune de sine stătătoare, iar acum formează o localitate sub denumirea de Goicea. Satul Goicea a fost atestat documentar la 4 aprilie 1575 - 1577, intr-o scrisoare a lui Alexandru Voievod, către boierul Barbu Postelnic, căruia îi atrăgea atenția că pescuise în bălțile care făceau parte din moșia mănăstirii Tismana Potrivit unei legende, în jurul anului 1400, un păcurar, care a coborât cu oile sale din munții Transilvaniei, avea trei fete, care se numeau
Comuna Goicea, Dolj () [Corola-website/Science/300401_a_301730]
-
aceste locuri și, pentru a se aproviziona cu apă, soldații au săpat o fântână. La nord de satul Cornu se găsește satul Teiu. Acesta este format din locuitorii veniți din localitățile Călugărei, Cornu, Gubaucea și Orodel să muncească pe moșia boierului Gabroveanu. Numele satului vine de la apelativul tei. La răsărit de satul Călugărei, se găsește cătunul Bechet. În prezent, comuna Orodel din județul Dolj are o populație de cca 5000 de locuitori. Îndeletnicirea de bază o constituie agricultura (creșterea animalelor si
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
sunt reprezentate de liste de recensământ și acte de vânzare-cumpărare de proprietăți imobile între cetățeni, toate găsindu-se în arhivele primăriei Bucovăț. Mai există între hrisoavele bisericii din Palilula câteva documente care pomenesc ctitorii Bisericii : Haiducul Andrii Popa și câțiva boieri locali care obligați de haiduc au contribuit la înălțarea bisericii. Populația satului este formată din români, dar care cetățeni la origini au cea mai diversă paletă etnică: sârbi ( familiile Iovan, Linca, Ștefan, Stoian ), bulgari ( familiile Trandafir, Petcu, Nicola ), evrei ( familiile
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
posibil ca în anul 1670 mânăstirea, independentă, să fie renumită în sudul Câmpiei Băileștilor. Apoi, subordonată Patriarhiei de la Ierusalim, prin reprezentanța acesteia Sf. Gheorghe din București și ulterior ca metoh al mânăstirii Căluiu, dar și datorită luptelor de acaparare din partea boierilor locali, mânăstirea Lipovu a început să decadă devenind schit. Ultimul călugar, Rafail, adus la schit în anul 1715 a murit necuminecat. Sub ocupația austriacă, între anii 1718-1739 cătunul Lipovu a fost depopulat, prilej pentru constituirea unuia nou prin reașezarea unei
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
1859, anul Unirii Principatelor românești sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,sătul Tunari a existat pe un alt amplasament, spre sud-west,la 1 km,în punctul denumit SILIȘTEA-azi Ilaru. Aici, există o cruce din piatră, de 2m înălțime, materializând,prin grijă boierului Radu Mucica,locul Bisericii și centrul satului.Pe cruce sunt incrustate cu dalta,numele locului și satului, anul 1858 și numele boierului.Iată textul : "PE LOCUL ACESTA ZIS SILIȘTEA PÂNĂ LA ANUL 1858 A FOST SATUL TUNARI ÎN SATUL TUNARI ÎNAINTE DE
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
km,în punctul denumit SILIȘTEA-azi Ilaru. Aici, există o cruce din piatră, de 2m înălțime, materializând,prin grijă boierului Radu Mucica,locul Bisericii și centrul satului.Pe cruce sunt incrustate cu dalta,numele locului și satului, anul 1858 și numele boierului.Iată textul : "PE LOCUL ACESTA ZIS SILIȘTEA PÂNĂ LA ANUL 1858 A FOST SATUL TUNARI ÎN SATUL TUNARI ÎNAINTE DE 1858 A TRĂIT ȘI ESTE ÎNMORMÂNTAT AICI UNDE A FOST BISERICĂ SATULUI RADU MUCICA PROPRIETAR ".
Tunarii Vechi, Dolj () [Corola-website/Science/300420_a_301749]
-
ca primar a lui Marin Gavriloiu s-au construit: localul de școală primară cu două săli de clasă, cancelarie și locuința pentru director în Sălcuța. Menționam că s-au construit cu subvenție din partea județului dar și a proprietarului Constantin Prejbeanu, boierul care a donat terenul pentru școala și "obolul" locuitorilor comunei. În 1944 erau două școli primare în satele Panaghia și Sălcuța iar din 1952 a luat ființă școală de 7 ani care ulterior s-a transformat în învățământ de 8
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
școlii din Sălcuța. În perioada 1962-1965 s-a realizat electificarea satelor Panaghia și Sălcuța și inclusiv a celor 2 școli oferind astfel condiții mai bune de studiu elevilor. Deși funcționează în clădirea unui vechi conac boieresc construit în 1880 de boierul Constantin Prejbeanu, în perioada 2002-2003 Școală Sălcuța a fost reabilitata prin Programul de reparații capitale finanțat de Bancă Mondială. De asemenea și școala cu clasele I-IV Panaghia a fost reabilitata prin același program. În prezent Școală Sălcuța și structurile
Panaghia, Dolj () [Corola-website/Science/300411_a_301740]
-
Dumitrașcu Tudosie, Gheorghiță Andreescu și de moșneni cu alti atași ai lor (65 de familii și 21 de feciori de muncă). În catagrafia din 1855 erau înscriși 87 moșneni proprietari din care 70 de birnici, 1 patentar, 6 mazili, 10 boieri de neam. În anul 1908 erau înregistrate 152 familii de moșneni, iar în 1912 - 160 familii de moșneni și 6 familii incluse în categoria locuitorilor fără pământ. Prin reforma agrara din anul 1912 au fost împroprietăriți 61 de locuitori, iar
Soceni, Dolj () [Corola-website/Science/300417_a_301746]
-
Sarmizegetusa"), se atestă de documente scrise, cercetate de arheologii / istoricii și arhitecții Valeriu Grama, Iancu Atanasescu ș. a., încă din anul 1648 (cf. AGCul, 174 sq.), când a fost rezidită de stolnicul Dumitru Filișanu. Ultimul proprietar, din 1927, i-a fost boierul Ion Dumitriu Filișanul. Turnul de apărare și de locuință al Neamului Herculilor - sau Cula din comuna Tatomirești -, «făcând parte din lanțul de comunicație de pe valea Jiului, jucând un rol însemnat în acțiunea de prevenire a populației, a îndeplinit funcția de
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
grădinile din sat. Pe movilița unde este așezată biserica satului erau până acum câțiva ani arbori de soc, grupați. Cel mai vechi sat din Bărbătești este satul Socu. Aceasta se vede din actul de hotărnicie făcut de un grup de boieri cu părintele Dosoftei Brăiloiu și cu moșneni din sat. Satul este menționat în crisovul lui Basarab Vodă cu leatul 1026 menționat în actul de hotărnicie cu data de 7254(1746) martie 3. Actul este copiat de Petre C.Popescu (Pătru
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
la începutul secolului al 19-lea așezarea Budienilor avea aproape 1000 de locuitori. Primul act de hotărnicie cunoscut este cel al inginerului Caramenchi în 1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor budieni este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
inginerului Caramenchi în 1842 unde se spune ca hotarul moșnenilor budieni este alături de hotarul Pișteștilor din 1784 cu doi boieri și până la “Râpă Roșie”(denumire generica - localizare probabilă în dealurile nordice ale Copacioasei spre Bobu). După multiplele încercări ale unor boieri de a stăpâni acest ținut și după riposte hotărâte ale moșnenilor locului, apare "ACTUL DE HOTĂRNICIE al moșii BUDIENI Districtul Gorj, plasa Ocolu, PROPRIETATEA MOȘNENILOR BUDIENI" din 1882, cu măsurătorile făcute de ing. Barbovici, si care stabilește suprafețele (micșorate dar
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Muzeul Satului. Este vorba de casă din Budieni a fam. Beuran așezată însă, la transfer pe noul amplasament, pe o temelie din beton. Starea economică la 1910, după recuperarea prin cumpărare a unor suprafețe de teren ajunse în proprietatea diverșilor boieri, era următoarea: Locuitori - moșneni Suprafață com. Budieni inclusiv Șasa - 2870ha Suprafață cultivata cu grâu și secara - 190ha Suprafață cultivata cu porumb - 694ha Fânețe - 292ha Livezi și vii - 190ha Pădure și izlaz - restul Numărul de locuitori (fără Pistesti și Șasa - numărătoare
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
în sat din altă parte, „străinii” etc.). Dobridorul se învecinează cu Risipiții („cei-cu-case-răsfirate”, la nord-vest, numit azi Unirea) și Moțățeii („cei-infatuați-și-puși-pe-harță”, la sud-est). Numele celor două comune din apropiere sunt porecle date de dobridoreni dijmașilor care munceau pământurile moșnenilor și boierilor din Dobridor. O bizarerie a regiunii constituit-o multă vreme valul uriaș de pământ și șanțul adânc cu care satul era împrejmuit - după modelul castrelor romane („vallum et fossa”) și al așezărilor rurale bizantine - și care a fost folosit de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
deloc vechimea invocată de dobridoreni. Faptul respectiv s-a produs, în realitate, abia în secolul al XVIII-lea. Într-adevăr cei doi frați Lungulești au poposit în trashumanță pe malurile Cristalinului pe la 1620 și au cumpărat de la succesorii târzii ai boierilor Minea și Iepure două moșii aflate acolo. Nu se știe cum au intrat în posesia satului scindat acești succesori. Dar ei erau puternici, respectați și foarte apropiați de scaunele domnești. Erau vestiții Frați Buzești. Ei stăpâneau ocinile dobridorene pe bază
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Vodă (1554-1557) și întărite de Mihnea Turcitul la 9 mai 1581. Cele două moșii se mai numeau încă „Dobridoru’ lui Minea” și „Dobridoru’ lui Iepure”. Dar nu mai erau demult ale acestor boieri. Ceea ce dovedește, încă odată în plus, că satul avea deja o istorie îndelungată, mult mai veche decât legenda. Cercetările arheologice au dovedit într-adevăr că pământul de la Dobridor era locuit încă din Antichitatea târzie. Cea mai certă dovadă o constituie
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
nevoit să vândă moșia Dobridorului. Nu se știe clar cui a vândut-o. Se pare că a intrat pe mâna unui turc bogat care a ajuns ban al Craiovei, un anume Geanoglu. Dar fiica lui Geanoglu s-a căsătorit cu boierul craiovean Obedeanu aducând ca zestre moșia Dobridorului. E posibil ca frații Ion și Badea Lungu să fi dobândit moșia nu de la Geanoglu, ci de la Obedeanu, căci numele turcului valahizat nu a lasat dobridorenilor nici o amintire. Nu este însă exclus ca
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
romană din Oltenia, Craiova, 1976; D. Tudor, "Oltenia romană", București, 1978 ș.a. citată, 33-130. Dunăre, pe care le moșteneau încă din vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Dan s-a dovedit cu numeroase acte de „danie” și de „întărire”: „Dintre boierii și comandanții care au fost alături de Mihai amintim, în primul rând, pe Frații Buzești: Stroe stolnicul, Preda postelnicul și Radu clucerul (arătați cu dregătoria din sfatul domnesc al lui Mihai). Sunt fii lui Radu al lui Buzea fost mare armaș
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
o aveau deja de la Radu de la Afumați (1522-1523; 1525-1529), Vlad Înecatul (1530-1531), Radu Paisie Călugărul (1535-1545), și Pătrașcu Voievod (1554-1557). Buzeștii se asigurau, cu acte, că noul voievod va respecta dreptul lor de proprietate asupra Dobridorului preluat sau cumpărat de la boierii Minea și Iepure. proximitatea Dobridorului: tezaurul de la Bârca (vezi Maria-Magdalena Duțescu și Ana-Maria Rădulescu, ˝Un nou lot monetar din al treilea tezaur de la Bârca˝ în Revista Muzeului Olteniei din Craiova "Oltenia", nr. 13/2001, 90-93.), tezaurul monetar de la Galicea Mare
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]