13,186 matches
-
Numele Denk mai apare în Boemia, ramuri și frunze ale arborelui. Alois Denk, nume încă prezent pe firme, a fost un bijutier al împăratului Franz Iosef. În România, Denk este o familie bucovineană, apoi moldoveană, începând cu Ambrozie, străbunicul, Adolf, bunicul, Gheorghe, tata, silvicultori pe Domeniile Coroanei, apoi pușcăriași în temnițele și canalele umanismului socialist. A.B.Ce pregătiți pentru cititorii Dvs.? După peste 30 de ani de trudă, renunțări și reluări, am pus un punct final poemului "Testamentul din strada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
extensiune ale facultăților, Ministerul urmărește cu deosebită grijă și atenție rezultatele ce le obțin fermierii, atât În ceea ce privește aplicarea tehnicii și producția care o obțin, dar În aceiași măsură urmăresc rentabilitatea. În această ordine de idei, prețurile joacă un rol capital. Bunicii noștri, Îmi spune el, au făcut cele mai mari acte de curaj colonizând țara. Au mers pe jos sau cu carele cu coviltir, pe câmpii și prin munți, luptând cu greutățile și lipsa de drumuri, fără poduri, luptând cu epidemiile
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de curând și pe care am crezut-o în întregime, depășindu-mi, astfel, condiționările mentale. Povestea, de o frumusețe hiperbolizantă, m-a transformat la final în copilul ai cărui ochi strălucesc la vederea uriașului tort și, asemenea relației lui cu bunicul, mi-am îmbrățișat interlocutorul, întro efuziune de dragoste spontană și pură. Poate și pentru a-mi ascunde tulburarea sufletului, dar și lacrimile ce nu mai puteau fi controlate în explozia de bucurie ce mă invadase... Povestea: În timpurile din urmă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
timpul comunismului, în care, sincer să spun, nu voiam să știm de familiile noastre. Familiile erau alibiul regimului ca să ne țină pe toți prizonieri. Nu vin dintr-o familie comunistă, dar tot nu vedeam utilitatea de a ști mai multe. Bunicul meu, care e singurul nebasarabean din familie, fusese ofițer din Regat staționat în Basarabia. Așa o cunoscuse pe bunica mea și o luase de nevastă. Și faptul că era logodită cu un ofițer român a ajutat-o pe ea să
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
asta, cu nostalgia țării ei pierdute. V.A. : Era foarte nemulțumită de administrația românească din Basarabia ? A.M.P. : PĂi, nu, că ei făceau parte din administrația românească. Ei erau „opresorii“ Ăia de care se plângeau cei‑ lalți. Bunica mea și bunicul meu, care era ofițer al regelui, nici într-un caz nu erau de părerea asta. Ei nu considerau că noi am făcut ceva rău în Basarabia. Bunicii mele i-a luat foarte mulți ani până când - mă măritasem cu actu‑ alul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Ei erau „opresorii“ Ăia de care se plângeau cei‑ lalți. Bunica mea și bunicul meu, care era ofițer al regelui, nici într-un caz nu erau de părerea asta. Ei nu considerau că noi am făcut ceva rău în Basarabia. Bunicii mele i-a luat foarte mulți ani până când - mă măritasem cu actu‑ alul meu soț și, el fiind în Comisia Holocaustului, o primă comisie prezidențială de restabilit adevărul istoric, bunica mea ne-a spus ce s-a întâmplat cu evreii
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
-o de la bunici ; lor le era permanent frică sub comunism că noi o să scăpĂm vreo vorbă și o să spunem ceva la școală, nu eram de mare încredere. În schimb, am auzit multe povești despre războiul din RĂsărit, în care luptase bunicul meu, evadări, lamentații după țara pierdută... Ei au scăpat... fetele au traversat Prutul doar cu cutia lor de bijuterii. Asta-i tot ! Dar cu bijuteriile salvate au putut să cum‑ pere în Iași casa lui Constantin Stere, care era plecat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Revoluției“. A.M.P. : Stere era foarte iubit la mine în familie. Nu doar pentru că stăteam în casa lui, casă destul de frumoasă, cu observator astronomic și mai știu eu ce. Destul de ruinată în timpul războiului, dar cu un parc superb, din care bunicul meu a tot vândut și care n-a fost naționali‑ zată, din fericire. Au fost niște chiriași introduși în ea de spațiul locativ, dar care au plecat prin anii ’60, astfel încât noi am crescut într-o casă normală, cu grădină
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
noi am crescut într-o casă normală, cu grădină nor‑ mală, arătând foarte departe de spațiul Ăsta colectivist din blocuri ; și la trei minute de bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da, sora bunicii mele a locuit la cinci minute de noi, ca atare, da, acest mic trib basarabean a rămas. V.A. : Îl regretați ? CĂ nu mai e la modă acum, nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
într-o casă normală, cu grădină nor‑ mală, arătând foarte departe de spațiul Ăsta colectivist din blocuri ; și la trei minute de bojdeuca lui Ion Creangă. V.A. : Erați un mic trib în curtea asta. Erau și bunicii ? Trăiau și bunicii, și părinții împreună ? A.M.P. : Da, sora bunicii mele a locuit la cinci minute de noi, ca atare, da, acest mic trib basarabean a rămas. V.A. : Îl regretați ? CĂ nu mai e la modă acum, nu, ches‑ tia asta
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
a convins că nu era și practic. Desigur, foarte mult le datorăm părinților starea asta de bine în care am crescut, dar mai e un personaj ce a jucat un rol pe care-l găsesc, pe măsură ce trec anii, extrem de important. Bunicul meu, ofițerul în armata regelui. Sub comuniști a fost dat afară. Se reciclase, prin puteri proprii, ca profesor de latină și greacă veche la Seminar. Fiu de țăran mijlocaș, ajunsese să aibă o pregătire atât de bună, încât, atunci când eram
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ajunsese să aibă o pregătire atât de bună, încât, atunci când eram elevă, mă medita la trigo‑ nometrie și la latină ; era un ofițer adevărat ; lumea nu-și dă seama în ce măsură Academia Militară de dinainte de război era învățĂmânt de elită. Iar bunicul meu avea cri‑ terii morale extrem de stricte. Și eu, crescută de bunici până la 14 ani, pot spune că educația mea le-o datorez lor, mai degrabă. Influența lor a fost atât de mare, încât nici n-am băgat de seamă
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
bunici până la 14 ani, pot spune că educația mea le-o datorez lor, mai degrabă. Influența lor a fost atât de mare, încât nici n-am băgat de seamă că la grădiniță sau la școală ni se insuflau alte valori. Bunicul era un om de o rigoare morală extraordinară, dar, în același timp, un om bun. Ca toată armata română, fusese până la Stalingrad și avea o mulțime de povestiri de pe frontul de RĂsărit, povestiri care nu erau deloc eroice, ci foarte
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
am fost o fată foarte băiețoasă, dar natura mea feminină a existat întotdeauna și m-a oprit de la a deveni cu adevărat un om agresiv și dur, chiar și atunci când m-am lovit de adversități. Nemții ne-au acuzat, spunea bunicul, de debandada cre‑ ată în retragerea de pe Don. CĂ românii au fugit. Era o armată de țărani neantrenați, neechipați, au cedat fron‑ tul și au fugit. V.A. : Iar în retragere, aliații nu s-au purtat deloc cama‑ raderește cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
poves‑ tească necazurile lor, n-aveam cum să cunosc România reală din comunism. Eu n-am avut, din cauza refugiului din Basarabia, bunici la țară. Deci povestea asta cu româ‑ nii care toți se trag din țărani ne-a lipsit. Toți bunicii erau orășeni și „țara“ noastră, care și aia tot în oraș fusese, era în altă țară practic. Asta îmi lipsea. Și asta mi-a dat spitalul. Deci vreau să zic că toată sociologia mea a venit din medicină și din
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu votcă SĂniuța și cu țigări Carpați. V.A. : Ați fumat ? A.M.P. : Da, da, am fumat țigări Carpați. Mi-amintesc și acum că un coleg al meu care m-a văzut fumând mi-a zis : „Vai, să te vadă bunică-ta ! Uită-te la tine cum arăți la știuleți la 6 dimineața !“. Asta era ! M-ați întrebat ce regret și ce nu regret. Asta-i partea pe care n-o regret ! Deci n-aș da niciuna din taberele mele de
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu nimic în contex‑ tul anului 1990, că era prea nepopulară. Au fost mulți inte‑ lectuali care se aliniaseră la această idee. Unii dintre ei aveau legături de familie și îi înțelegeam mai ușor. Soțul meu, de exemplu, al cărui bunic, Nicolae Iorga, fusese pro‑ fesorul lui Carol al II-lea și al regelui Mihai I. Andrei era și el un sfătuitor al regelui Mihai. Dar mai era și un entu‑ ziasm foarte mare la o mulțime de intelectuali, care vedeau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un anumit orizont de așteptare. Decizia CEDO așa spune : că trebuie să fii consecvent cu politica ta, oamenii trebuie tratați egal. Deci cine a adoptat această politică a condamnat genera‑ țiile viitoare să cotizeze la bugete deficitate de părinții și bunicii lor, creând alte injustiții pentru a o rezolva pe prima. Un lucru e clar la ora asta : prin Tratatul de la Maastricht, oricine vine la putere e obligat să respecte limitele de deficit bugetar. Așa am ajuns în situația că vrem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
anumite valori în care ei nu cred. La noi este exact invers. Noi am vrut întotdeauna să ne invadeze americanii. Nouă ne e frică de invazia rușilor. În copilăria mea, ori de câte ori clubul de parașutiști de la Ciric mai lansa un exercițiu, bunicii mei se temeau că au venit rușii. V.A. : Ascultându-vă, mi-am adus aminte de un banc pe care l-a spus Mircea Crișan. Cei tineri nu știu cine a fost. Un adevărat erou al rezistenței prin cultură fusese acest extraordinar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Coșbuc împrumutate de la o femeie din ... dealul Pașcanilor; prof. Dr. Emilian Voiutschi - „Ceva despre administrarea averii bisericești din Bucovina”; Isidor Ieșeanu - „Patriotism și umanitarism”,; Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
devenit beci". Căsătorit în 1962, soția va afla că a fost deportat doar după Revoluție. Își sfîrșește mărturia cu cîteva remarci zguduitoare: "Oricum a fost, soarta deportaților din România, a fost blîndă în comparație cu a deportaților din URSS. În 1940, familia bunicului dinspre tată a fost deportată din Kazahstan. Din cele șase persoane, s-au mai întors doar două fete. Ceilalți au murit de foame. Așa am fi pățit și noi, dacă nu fugeam în țară". Un luptător este Dorin Glavan (n.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
zis. Am luat exemplul, unora dintr-o carte pe care am citit-o." "Ce carte?" "Tînăra Gardă." "Bine, dar ei luptau împotriva germanilor!" "Aceia erau dușmanii lor. Eu lupt împotriva dușmanilor mei. De ce am fost dat afară din Liceul Militar!" " Bunicul dumitale a fost chiabur." "Asta e treaba lui!"". A fost condamnat la 3 ani de detenție. În toți acești ani n-a mîncat carne. Deși toate aceste întîmplări par a semăna între ele, fiecare a fost nenorocit în felul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cele mai cunoscute romanțe și tangouri, al căror număr deja depășea câteva sute, iată-l absolvind și Școala de Aviație „Mircea Cantacuzino“, de la Băneasa, și primind brevetul de pilot de turism, la care râvnise încă din copilărie, atunci când își exaspera bunicii și părinții cu tot soiul de aparate inventate de el din cutii și cârpe, cu care încerca să-și ia zborul și ajungea să se julească și să se lovească pe toate părțile. Mai mult, petrecărețul imprevizibil, fără limite, primește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unde se refugiază visele, unele nume și situații care altădată ne Înfiorau, pulsiunile iraționale, devastatoare, dar și, uneori, salvatoare când totul pare pierdut, „Brebanii”, mărunți preoți de țară nord-ardeleni - ca acel „arogant” ctitor Vasile Lucaciu -, ctitori de biserici ei Înșiși - bunicul meu, protopopul Nicolae Breban, tată a treisprezece copii cu aceeași femeie, Elena Roman de Jugastra, construiește În comuna Cicârlău de lângă Baia-Mare, unde se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia este Înmormântat, iar nașul meu, canonicul, fost senator
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ei, unchiul meu, Valentin Pintea, care a păstorit șaizeci de ani comuna Satu-Lung, este Închis de treisprezece ori de Unguri! - veniți de pe valea Izei, din Maramureș, probabil la Începutul secolului nouăsprezece. Eu, din păcate, nu „am veste” decât despre tatăl bunicului meu, preotul Avram Breban, și aș fi recunoscător celor din Nord, din Sighetu-Marmației sau din Baia Mare, care m-ar ajuta să refac cât de cât arborele genealogic al familiei de partea bărbătească; Tatăl meu Îmi spunea că am avea cam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]