11,879 matches
-
în seara asta trebuia să mai discutăm despre pregătirile de nuntă, dar cred că e mai important să discutăm despre tine. Ce se întâmplă, Leigh? Ei bine, mai ușor de-atât n-avea cum să fie. Practic el îi făcuse cadou cea mai potrivită introducere pe care și-o putea imagina. Inspiră adânc, strânse pumnii până când unghiile i se înfipseră din nou în palme și începu să vorbească. — Russell, știu că e greu — numai gândul că trebuie să ți-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trimise același mesaj la amândouă: P***!! Sunt la voi, în hol. Unde sunteți? și primi răspunsurile aproape simultan. Al lui Leigh suna așa: Cumpărături cu Adi de ziua ta! Vb. mai târziu; al Adrianei era ceva mai concis: Dacă vrei cadou, du-te acasă. Emmy oftă, îi mulțumi portarului și porni prin frig pe drumul plin de zloată, spre Perry Street. Era vineri, într-o seară rece și umedă din februarie, și, cu toate că abia aștepta să facă un duș, Emmy evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu fie doar un vis frumos. Duncan își scoase paltonul și îl aruncă pe un scaun. Era încă îmbrăcat în costum; venise direct de la birou. Avea cu el o sacoșă maro de cumpărături, iar Emmy se întrebă dacă era un cadou de ziua ei de naștere. — Uite, ți-am adus ceva, spuse el când o văzu uitându-se la sacoșă. — Da? Vocea îi sună mai plină de speranță decât ar fi vrut. Sacoșa era mare și grea când i-o dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chipul ei și ridică din umeri. — Am stat în nenorocitul ăla de magazin mai bine de-o oră. A trebuit să cumpăr ceva. — Aha. Vasăzică el nu-și amintise de ziua ei de naștere și nici nu alesese singur un cadou în premieră. Ea n-ar fi trebuit să se simtă surprinsă sau dezamăgită, dar, nu se știe de ce, se simțea în ambele feluri. Te întrebi probabil, ăă, de ce mă aflu aici... El lăsă fraza neterminată, iar Emmy nu scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și uite că sosise și era absolut incredibil, exact așa cum își imaginase. Emmy îl privi la rândul ei cu cel mai dulce zâmbet cu putință. — Ce zic? întrebă ea cochetă, seducătoare. Zic că am să-mi ofer cel mai frumos cadou de ziua mea de naștere și am să-ți spun — chiar aici, chiar acum și pentru ultima data — să ieși dracului din apartamentul meu. Asta zic. — Nu se poate! țipă Adriana, bătând din palme. — Ba da, spuse Emmy cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
da’ gătită de Sarsailă. Iar nice, filozof greu de tot, Gore, ce te uiți ca curca-n crăci?, a scos una și mai tare - femeia este o suprafață care simulează, atenție, simulează adâncimea. Altu’ a zis că femeia este un cadou care te alege. Eu nu te-aș alege, Gore, dacă aș fi femeie, da’ nu poți să-i contrazici pe nice și pe alți deștepți ai lumii. Șerșe la fam, Gore, șerșe la fam. Uite că meir ăsta a găsit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de ea, două sfinte. Tatăl lui Bert, care Încă de dimineață nu-i mai era acestuia tată, se arăta de vreo doi ani și mai intolerant; parcă vroia să distrugă plodul pe care nevasta, considera el, și-l făcuse singură cadou. Femeia plecase În Europa o săptămînă, la Cryos, și... CÎt Bert a fost mic, bărbatul se arătase Îngăduitor, copilul era dolofan, cuminte, arăta bine, tocmai potrivit pentru reclamele pentru lapte praf sau piure de banane; sau, de ce nu, pentru un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
George să știe deja treaba asta, i-am explicat că o brunetă ca mine nu se poate face blondă. —Ba în New York se poate, veni răspunsul gâtuit al lui George. În final, am ajuns să petrec ceremonia de deschidere a cadourilor în biblioteca lui Mimi, discutând cu George despre tipuri de personalități dependente. Evident, am fost nevoită să ascult și toate maximele pline de înțelepciune pe care le-a cules de la centrul de dezintoxicare, ca de pildă „spune ce crezi, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
legate de coafuri. Oricum, purtarea lui George nu i s-a părut nimănui ciudată, pentru că, în New York, toată lumea primește telefoane de la stiliști în timpul dineurilor. De fapt, chiar am avut noroc că n-am fost de față când Mimi a deschis cadoul de la mine. Îi adusesem toată seria de cărțulii semnate Beatrix Potter, chestie care a băgat-o în sperieți, pentru că erau mai multe cărți decât citise ea vreodată. Măcar acum știu de ce, la petrecerile pentru bebeluși, trusourile de la Bonpoint sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mea“. Apoi am mai primit încă două, pe unul scria „iubită“, iar pe celălalt „dragă“. Pentru unica mea iubită dragă. Cele mai scumpe cuvinte. N-am pus nimic în gură toată săptămâna. Zach avea și talentul extraordinar de a oferi cadouri. Îmi dăruia întotdeauna lucruri pe care mi le doream din toată inima, dar nu eram conștientă până nu le primeam de la el. De ziua mea, m-a surprins cu o frumoasă fotografie alb-negru din seria lui „Înecată“, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
De ziua mea, m-a surprins cu o frumoasă fotografie alb-negru din seria lui „Înecată“, pe care o executase cu câțiva ani în urmă. (Fotografia reprezintă o rablă de camion pe jumătate scufundată într-un lac. Știu că pare un cadou ciudat pentru o aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider biblia mea - Domnii preferă blondele; o casetă de bijuterii din piele de galuchat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care o executase cu câțiva ani în urmă. (Fotografia reprezintă o rablă de camion pe jumătate scufundată într-un lac. Știu că pare un cadou ciudat pentru o aniversare, dar m-am simțit copleșită.) Iată câteva dintre cele mai reușite cadouri: ediția princeps îmbrăcată în piele a cărții pe care o consider biblia mea - Domnii preferă blondele; o casetă de bijuterii din piele de galuchat (pisică de mare veninoasă, în caz că nu știați) de la Asprey, plicuri și hârtie roz-bombon cu inițialele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost dor de mine? În timp ce înainta spre noi, făcea cu mâna spre fiecare masă. Julie cunoaște pe toată lumea din New York, dar absolut pe toată lumea. În ziua aceea, Julie aducea cu un seif ambulant. Flutura fără jenă mai multe pungi de cadouri de la Van Cleef & Arpels. Pe degetul arătător purta un inel în formă de trandafir cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
multe pungi de cadouri de la Van Cleef & Arpels. Pe degetul arătător purta un inel în formă de trandafir cu montura de granate, avea cercei noi în formă de inel în urechi, iar pe braț, o brățară de platină cu smaralde. —Cadouri! ne anunță ea și se prăbuși pe banchetă, lepădându-și prada. Ne-a înmânat fiecăreia câte o punguță. Înăuntru era o inimioară cu montură de diamante, identică cu aceea de la gâtul ei. —Julie, nu se poate! am murmurat. Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sec. Se uită pe furiș în jurul ei și șopti: Vin de la Expoziția Van Cleef cu vânzare über-über-privată-numaipentru-clienții-favoriți unde, practic, nimeni nu-i invitat. Am luat atât de multe chestii ieftine, nici nu vă vine să credeți. Practic mi-au făcut cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră de tot. Asta i se întâmplă zilnic. Vorbi cu o voce joasă, pătimașă: —Dar eu sunt clienta lor privată favorită! Gata, plec! spuse aruncând șervetul. Își înșfăcă mobilul și se precipită furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
astea - se mișcau necontenit, dar nu-i urmăream trăncăneala. Nu mă puteam aduna deloc. Eram cufundată într-un moment de profundă introspecție. Cum de-am putut să uit de bujorii lui Zach, și de cinele luate cu el, și de cadouri, și de toate? Dacă ar fi să mă iau după legile poveștilor de dragoste pe care le-am învățat din filme epocale, ca Nopți albe în Seattle, există un singur Ales și nu poți schimba asta. (De exemplu, legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
audă. Nimic, iubitule! am bâlbâit. Dacă n-ai nimic să-mi spui, poți să nu mă mai întrerupi când încerc să muncesc? A, da, mi-am amintit. Voiam să-i iau mamei lui o geantă. — Îi cumpăr mamei tale un cadou și voiam să știu dacă preferă o geantă Chanel matlasată, roz, cu lănțișor sau una bleu cu lănțișor. Sau poate galben-deschis? —Habar n-am. Asta-i „urgența“ ta? — Mi-ar plăcea să luăm cina împreună. Tăcere. Zach trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Iar realitatea e că Zach e un monstru. Nimic nu mă deranjează mai mult decât o părere profesională pe care n-am solicitat-o. Psihiatrul lui Julie habar n-avea de Unica mea Dragoste. — Atunci de ce mi-a trimis toate cadourile alea și mi-a spus că sunt cea mai isteață fată din Manhattan și m-a cerut de nevastă? N-are nici o logică, am argumentat. —Știi ceva? Are logică. Pentru un tip ca Zach, cu ceva bani și ștaif, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dispară liniștit în călătoriile lui de afaceri și să nu mă sune deloc în tot timpul acesta, dacă dorea. —Iartă-mă, Principessa, m-a rugat din nou. —Ești iertat, i-am răspuns, fiindcă ador sfârșiturile fericite care implică și un cadou. — Mergem? mă întrebă —Bine, dar mai întâi mă duc până la toaletă. Voiam să-mi rujez buzele și să-mi refac puțin machiajul înainte să plecăm acasă. Aș putea spune că eram până peste poate de copleșită. Eduardo era perfect. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
accesorii din care poți să alegi, o consolă Jolene. —E și mai rău. Urăsc locul ăla. Mă simt ca o bezea într-o cameră plină de fire de arpagic. Ești o fată frumoasă, Madeleine. Nu fi tristă, bucură-te de cadou, o sfătui Patrick. Serios? — Pe cuvânt. Ești mult mai frumoasă decât toate firele alea de arpagic. Madeleine se uită cu recunoștință la el, apoi se pierdu în mulțime. Pe toată durata cinei Julie, Lara și Jolene s-au uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Vreau să spun, prietenele din New York or să moară de bucurie când vor vedea espadrilele pe care le-am cumpărat pentru ele. Întotdeauna am spus, dacă ești îndeajuns de norocoasă să ieși peste hotare în călătorii nemaipomenite, adu-le prietenelor cadouri drăguțe la întoarcere. Eram abia la mijlocul lui mai și erau câteva săptămâni până la weekendul de patru iulie, dar pentru o newyorkeză nu-i niciodată prea devreme să înceapă să cumpere angro ținute de plajă. Șoferul m-a lăsat la terminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
slujba de muză dacă nu pun mâna pe comanda miresei Bergdorf și a domnișoarelor de onoare. —Jazz, știu și eu. Iată un fiasco al modei în care nu voiam să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai prejos decât alții; dacă ar fi venit atunci, Doamne-ajută și să fie-ntr-un ceas bun! Dar acum, acum? Ascultă-mă pe mine, e-o glumă proastă. Dacă n-ar fi... — Ce, dom’le, ce? — Ți l-aș face cadou, ca să-i ție tovărășie lui Orfeu. — Dom’le, potolește-te și nu mai spune tâmpenii... — Ai dreptate, spun tâmpenii. Iartă-mă. Dar ți se pare normal, după aproape doisprezece ani, când ne mergea așa de grozav, când ne vindecaserăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu Mauricio. — Și din ce-ai să trăiești, nefericito? Din ce-o să câștig! O să muncesc, și încă mai mult ca acum. O să accept lecții pe care le-am refuzat. Oricum, am și renunțat la casa asta, i-am făcut-o cadou lui don Augusto. Era un capriciu, nimic altceva decât un capriciu. E casa în care m-am născut. Și-acum, eliberată de coșmarul ăsta și de ipotecă, o să mă pun pe muncit cu și mai mare sârg. Și Mauricio, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]