10,421 matches
-
alte asemenea agitații, care nu le permit Spectatorilor să creadă că acțiunea Teatrului a încetat." În 1630, principiul unității de acțiune, total nou, îi deranjează pe autorii dramatici obișnuiți cu pastorala și tragicomedia care multiplică episoadele și peripețiile. Este o constrângere chiar și pentru partizanii regulilor, după cum o dovedește, încă din 1641, punctul de vedere al lui Scudéry în Aviz cititorului (Avis au lecteur) cu care își precede piesa Andromire, pe când tocmai se declarase de partea regulilor. "Este foarte greu ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca și diferitele părți ale decorului, trebuie să conveargă spre un punct focal unic. 4. Verosimilul intern Respectul pentru verosimil, cum subliniază Corneille în Discursul despre tragedie, reprezintă una din dificultățile majore pentru autorul dramatic, confruntat în mod constant cu constrângerile scenei. Comparând condițiile în care scrie romancierul și cele de care se lovește autorul dramatic, el declară, în Discurs despre tragedie: Această reducere a tragediei la roman este piatra de încercare pentru a desprinde acțiunile necesare de cele verosimile. În
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
loc, de timp, și de aspectele neplăcute ale reprezentației, care ne împiedică să expunem vederii multe personaje împreună, de teamă ca unele să nu rămână fără acțiune sau să o tulbure pe a altora. Romanul nu are niciuna din aceste constrângeri: el dă acțiunilor pe care le descrie cât de mult timp le trebuie pentru a se realiza; îi plasează pe cei pe care îi face să vorbească, să acționeze sau să viseze, într-o cameră, într-o pădure, în piața
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sau de a-și face actorii să-l atingă", scrie Corneille 21. Dificultatea întâlnită, când vrem să definim termenul de "necesitate" la Corneille, ține de faptul că el îl folosește, după moment, cu două sensuri diferite. Necesitatea", pentru el, sunt constrângerile impuse de scenă, unitățile de timp și de loc în special, cărora autorul dramatic nu li se poate sustrage. Este și legătura logică ce trebuie să unească diferitele evenimente ale acțiunii. Dacă oscilează de la un sens la altul, asta se
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
d'Aubignac, care este totuși unul din cei mai pătimași apărători ai unității de loc, consideră că cele două părți ale scenei, proscenium-ul pe de o parte, și fundalul și laturile pe de altă parte, nu sunt supuse acelorași constrângeri. Proscenium-ul, trebuie neapărat să reprezinte același loc pe toată durata spectacolului. "Însă este obligatoriu să ne amintim că acest loc, care trebuie să fie întotdeauna Unul, și nu trebuie deloc să se schimbe, se întinde de la suprafața, solul sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este mult mai ușor să fii afectat de sentimente
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de către Expresioniști, în țările Europei de Nord, de Jarry, apoi de Apollinaire și de Suprarealiști în Franța, când teoriile asupra inconștientului vor fi făcut bucăți imperativul coerenței logice. Dacă Lope de Vega păstrează unitatea de acțiune, el refuză în schimb constrângerea unităților de timp și de loc, care nu sunt formulate, după cum am văzut, de Aristotel, ci adăugate de comentatorii italieni. El preconizează numai să se aleagă, pentru buna funcționare a scenei, o acțiune care să se desfășoare într-un interval
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
așa istoria mea îmi pare acum întunecată. Dacă îmi permite răbdarea dumneavoastră, îmi întorc clepsidra și fac un salt mare în piesa mea, ca și cum ați fi dormit între timp."5 El dovedește o dezinvoltură tot atât de mare pentru unitatea de loc, constrângere incompatibilă cu complexitatea intrigilor sale. Îi atribuie corului, în Henric V, piesă din 1597, următoarele cuvinte: " Această groapă de nimic poate ea să cuprindă vastele câmpuri ale Franței? Putem noi oare îngrămădi în acest cerc de lemn toate căștile care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de tragedie îl plictisește profund. Antoine Houdar de la Motte (1672-1731) deplânge, în Al Doilea Discurs (Second Discours, 1722), absența, în sânul tragediei, a "acestor acțiuni frapante care cer fast și spectaculos." De aceea și dorește el suprimarea unităților care, prin constrângerile pe care le impun, îl împiedică pe autorul dramatic să creeze situații emoționante, și proslăvește o tragedie în proză după modelul teatrului shakespearian. Ah mamă ! ah fiule ! ah frate ! ah soră! Numai aceste exclamații dacă ar fi și ne dau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fericite, nu acestea vă sunt sărbătorile! În aer liber, sub lumina soarelui trebuie să vă adunați și să dați frâu liber dulcelui sentiment al fericirii voastre. Plăcerile voastre să nu fie nici efeminate, nici mercenare, nimic din ceea ce miroase a constrângere și interes să nu le otrăvească, să fie libere și generoase ca și voi, soarele să vă lumineze nevinovatele spectacole; veți forma voi înșivă unul, cel mai demn pe care l-ar putea lumina. Dar care să fie până la urmă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actului odată fixat, poetul ar fi fost obligat să-l ducă la îndeplinire." (Discurs despre poezia dramatică, capitolul XV, "Despre Antracte") Dacă teoreticienii dramei păstrează unitatea de acțiune, ei condamnă în schimb unitățile de loc și de timp, ca o constrângere inutilă care nu poate decât să întrerupă desfășurarea acțiunii sau să o păteze de neverosimil. Louis-Sébastien Mercier citează libertatea temporală pe care și-o arogă Shakespeare. "Shakespeare, scrie el în Noul Examen al tragediei, ne spune într-un mod foarte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
limiteze locul la un amplasament unic și determinat, iar timpul la o unică și aceeași zi. Se supuneau deci acestei limitări bona fide; dar cu atâta flexibilitate și inteligență, încât șapte din nouă dăți, câștigau mai mult decât pierdeau. Această constrângere îi aducea în situația de a-și simplifica acțiunea, de a scoate din ea orice lucru inutil, astfel încât, adusă la elementele esențiale, nu era decât un ideal al acestei acțiuni; iar forma cea mai fericită pe care o putea primi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
provoace numeroase aspecte neverosimile și să strâmbe firescul. El îl pune pe Orazio să spună, jucând rolul autorului dramatic din Teatrul comic: "Comedia simplă se poate face într-un același decor. Însă comedia de intrigă nu o poate face fără constrângere. Anticii nu au cunoscut posibilitățile pe care le avem noi de a schimba un decor, iată de ce au erijat sub formă de regulă decorul unic. În ceea ce ne privește, vom păstra unitatea de loc ori de câte ori acțiunea se va desfășura într-
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru că se află la originile teatrului, cât și pentru că poate să decurgă dintr-o fabulă narativă, i se pare, ca și lui Mallarmé, mijlocul de preferat pentru a-i reda teatrului forțe vii. Pentru că dansul teatral mut (această muză fără constrângeri pentru creator) care nu spune nimic dar înseamnă totul, închide în el un potențial de expresii și de transpuneri pe care opera și teatrul nu-și permit să le ducă până la un asemenea grad de puritate. Pentru că dansul teatral, formă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
expresii și de transpuneri pe care opera și teatrul nu-și permit să le ducă până la un asemenea grad de puritate. Pentru că dansul teatral, formă originală a operei și a teatrului, este predestinat din faptul că este liber de orice constrângere să redevină fără încetare și mereu germenele și punctul zero al oricărei renașteri a teatrului." Spectacolele pe care le creează Schlemmer cu interpreți care au o formație de actori în același timp cu cea de dansatori, sunt fiecare la jumătatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți doctrinarii reformelor copiate după chipul și asemănarea Occidentului.” Enunțată teoretic, atitudinea tradiționalistă nu va căpăta un caracter dogmatic, ci va rămâne foarte discretă, revista renunțând, în cele din urmă, la orice constrângere ideologică în favoarea promovării valorilor. Așa cum se arată într-un articol de bilanț ( În pragul celui de-al doilea an), periodicul ignoră „trecătoarele tulburări ale timpului, pentru a urmări afirmarea seninelor puteri ale spiritului omenesc”. Abandonarea oricărui angajament ideologic și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
o purtătoare și transmițătoare de valori și realizează socializarea anticipativă, care induce modele specifice. Evenimentele existențiale majore pentru individ luate în analiză sunt supuse totuși și unui impact biologic [3, 2]. Sexualitatea analizată în raport cu vârsta evidențiază că, alături de interdicțiile și constrângerile sociale care definesc statistic-populațional normalul, deviantul și patologicul, acționează legile biologice. Activitatea sexuală are vârfuri, constante și declinuri în funcție de terenul biologic, de mecanismele hormonale de la pubertate, menopauză, andropauză, bătrânețe, senescență. Pentru prima relație sexuală, interesează pubertatea și adolescența. În spațiul
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
discutăm despre un subiect influențează și reflectă modalitățile prin care acționăm În legătură cu acesta. În societatea actuală majoritatea discursurilor de și despre putere sunt bazate pe conflict. Puterea tinde să se relaționeze cu ideea de competiție În cel mai bun caz, constrângere, manipulare sau dominație În cel mai rău caz. Dat fiind că, de-a lungul istoriei, dimensiunile ideii de putere au fluctuat, este cu atât mai important să o Înțelegem corect dacă este să Învățăm să trăim unii cu alții În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
id="17"> 17 Monitorul Oficial, nr. 270 din 5/17 decembrie 1865, p. 1179. </ref>. În felul acesta, domnitorul a dorit să facă publică poziția sa, să pună capăt zvonurilor referitoare la soarta tronului și să nu folosească mijloacele de constrângere contra celor care se hotărâseră să-l Înlăture de la tron. Hotărât să se retragă, Al. I. Cuza a arătat, și de această dată, că Înțelege să nu se opună intereselor superioare ale poporului său. Nu vom insista asupra felului În
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
componentă mentală și orală, care, prin forța Împrejurărilor, devine manifestă În documentele trecutului doar atunci când omul Însuși scrie despre ea. Înainte de aceasta, fenomenul este obscur, ambiguu, sau se sustrage În totalitate cercetării. Posibilitatea de a cunoaște trecutul are regulile și constrângerile sale, mult mai dure În cazul preistoriei. De altfel, În stadiul actual al tehnicii și cercetării, ceea ce nu a lăsat urme materiale sau efecte perceptibile tinde să nu existe, mai ales În cazul unei arheologii care nu se poate baza
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra menținerii coeziunii și a normelor și, Într-un mod uneori agresiv, asupra afirmării identității grupului („noi”) În opoziție cu ceilalți („ei”, iar În epoca istorică, „necredincioșii”). Din acest punct de vedere, religia privește guvernarea acțiunilor omului, independent Însă de constrângerea umană. Unul dintre defectele persistente ale informării asupra istoriei religiilor preistorice este eurocentrismul. Dar, În acest domeniu, Europa este o fracțiune fără prea mare relevanță și, așa cum am Încercat să arătăm, descoperirea de vestigii religioase În afara Europei este un stimulent
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei, și din zeii care sunt invocați: Ianusxe "Ianus", Jupiter, Ceres, iar aceștia semnifică Începutul, ordinea și autoritatea, creșterea. Așadar culesul roadelor este Început printr-o acțiune simbolică delimitată pe care toți participanții o Îndeplinesc cu Îndemânare și bucurie, fără constrângere sau teamă. Proprietarul de pământ (pater familias) recită o parte hotărâtoare: este partener al zeilor, reprezintă familia și casa, este o persoană autorizată să ofere un dar. În acest ritual, destinatara cea mai importantă este Ceres. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era În fruntea armatei poloneze, iar de la Ibn Fadl³n știm că la Înmormântarea unei căpetenii bulgare, o bătrână a fost cea care a sacrificat-o pe copila care, drogată sau Împinsă de fanatism religios sau, pur și simplu, dintr-o constrângere socială, a vrut să-l Însoțească pe ultimul drum. 8. Știința profețieitc "8. Știința profeției" În lumea slavă erau foarte răspândite practicile care aveau drept scop cunoașterea viitorului, atât la nivel privat, cât și public. În primul caz, se recurgea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sen, 1977b, p. 53]. În (1989), Seabright nota că „literatura formală în privința alegerii sociale este susceptibilă, ca toate sistemele formale, la o gamă largă de interpretări. În cea mai familiară formă a acestora, TAS se referă, în mod esențial, la constrângerile impuse mecanismelor de implementare a stărilor dezirabile ale societății, date fiind viziunile și preferințele exprimate ale membrilor acestora. Într-o formulare alternativă, TAS se referă la construcția constituțională, la vot, la lobby și comitete [...]. Există însă o interpretare mai atractivă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
spitalizărilor, cât și mortalitatea sunt superioare la acest segment populațional. Cu toate acestea, prevenția bolilor cardiovasculare la vârstnici nu este implementată pe scară largă și există bariere care privesc comorbiditățile frecvent identificate, polimedicația, declinul funcțional și, nu în ultimul rând, constrângerile de ordin financiar și lipsa suportului social. Așadar, prevenția bolilor cardiovasculare la vârstnici reprezintă o provocare ținând cont de riscurile și bene - ficiile diverselor terapii utilizate, dar și de costuri. De aceea se impune o abordare compre - hensivă a prevenției
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]