11,077 matches
-
fost prorector pentru 3 ani, după care, în 1963, a ajuns rector al Universității din București. A deținut această funcție până în 1968. Din 1955 a fost membru corespondent al Academiei Române și a devenit membru titular în 1963. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 20 decembrie 1938. A fost director al Centrului de statistică al Academiei între 1964-1975. Declarat profesor emerit în 1964 și om de știință emerit în 1969. Laureat al Premiului de Stat în
Gheorghe Mihoc () [Corola-website/Science/306670_a_307999]
-
impuse de împrejurări, până în 1940. Ca o recunoaștere oficială a meritelor sale științifice, în anul 1940 a fost ales membru al "Academiei de Științe a României", și funcția de vicepreședinte al Secției de biologie aplicată. În martie 1943 adevenit Membru corespondent al Academiei de Agricultură din România. După ce fusese îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, a revenit în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. Pentru activitatea sa în domeniul agricol a fost
Agricola Cardaș () [Corola-website/Science/306672_a_308001]
-
(n. 13 ianuarie 1879, comuna Buhoci, județul Bacău - d. 30 iulie 1936, comuna Agigea, județul Constanța) a fost un zoolog român, membru corespondent al Academiei Române, specialist în fauna Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine, fiind de asemenea, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. a început cursurile liceale la Liceul Național din Iași si le-a
Ioan Borcea () [Corola-website/Science/306675_a_308004]
-
Vasile Adamachi”, și-a continuat studiile în Franța, la Universitatea Sorbona din Paris, Facultatea de Științe ale Naturii, obținând licența în 1903 și doctoratul în 1905 cu teza "Recherches sur le system uro-genital des Elasmobranches". Ioan Borcea a fost membru corespondent al Academiei Române în 1919, membru fondator al Academiei de Științe din România în anul 1935 și al unor societăți de științe din țară și străinătate. A fost, de asemenea, Decan al Facultății de Științe a Universității din Iași, director al
Ioan Borcea () [Corola-website/Science/306675_a_308004]
-
Timișoara, ulterior și în cadrul IMF București. Primește titlul de doctor docent în științe în anul 1964. Între 1972-1976, Anastasatu este rector al Institutlui de medicină și farmacie din București. În anul 1973 primește titlul de medic emerit. a fost membru corespondent al Academiei Române (1974), membru titular al Academiei de Științe medicale (1969) și președinte al Societății de Pneumologie și Ftiziologie (1974). A avut și recunoaștere internațională, în acest sens fiind membru consilier al Uniunii Internaționale împotriva tuberculozei și a primit în
Constantin Anastasatu () [Corola-website/Science/306683_a_308012]
-
de cercetare fundamentale pentru campania de amenajare integrală a pădurilor și a pus bazele științifice pentru determinarea taxonomiei fondului forestier din România. A contribuit la cercetările de ecologie forestieră, la ocrotirea și conservarea arboretelor din Munții Carpați. A fost membru corespondent al Academiei Române. Școala elementară a urmat-o în satul natal, după care fost elev al Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad iar apoi, după ce a absolvit "Facultatea de drept din Iași" (1925 - 1929), Ion Popescu a absolvit și "Facultatea de
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
în aceste poziții, a adus contribuții în patru mari domenii - dendrometrie, auxologie forestieră, amenajarea pădurilor și ecologie forestieră - și a elaborat numeroase lucrări, a căror valoare științifică a fost și este recunoscută peste hotare. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, dar cariera sa științifică și didactică a fost întreruptă în anul 1959, când, împreună cu alți trei membri ai Academiei - Constantin Georgescu, Constantin D. Chiriță și Grigore Eliescu - a fost deținut politic fără să i se fi intentat un
Ion Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/306693_a_308022]
-
sa și care l-a determinat pe Lucian Blaga să-l clasifice între „istoricii ideii și unității naționale”. Membru al conducerii Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina din 1913, profesor la Universitatea din Cernăuți din 1914 și membru corespondent al Academiei Române din același an, Ion Nistor s-a stabilit la București și a fost ales președinte al Comitetului refugiaților bucovineni. În 1916, cu ocazia primirii sale ca membru titular al Academiei Române, a evocat un capitol din viața culturală a
Ion Nistor () [Corola-website/Science/306711_a_308040]
-
obține titlul de candidat în științe tehnice (denumirea din epocă pentru titlul de doctor inginer) cu teza "Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă", tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 obține titlul de doctor docent. și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
al Catedrei de Mașini hidraulice, (1962-1973 și 1982-1989). Începând cu anul 1964 a fost și conducător de doctorat; în această calitate sub directa sa îndrumare 40 de cadre didactice și de cercetare au obținut titlul de doctor inginer. Devine membru corespondent al Academiei în 21 martie 1963 și titular în 1 martie 1974. A fost vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1 martie 1974 - 2 februarie 1990 și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 - 13 noiembrie 1984. Pe parcursul carierei sale
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
(n. 10 decembrie 1893, Zürich - d. 4 noiembrie 1975, Timișoara) a fost un inginer electrotehnician român, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor. A absolvit Școala Politehnică Federală din Zürich în 1918, iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1923 primește titlul de doctor docent, în 1922 pe cel de doctor în științe
Plautius Andronescu () [Corola-website/Science/306755_a_308084]
-
atunci. A fost prieten apropiat cu savantul istoric Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu, fostul său coleg de la Brașov, cunoscut mai ales prin culegerea de folclor din Ardeal, făcută împreună cu cehul Jan Urban Jarník. În 1901 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1909 a fost numit membru titular. A fost membru al secției istorice a Astrei, de la Sibiu. Augustin Bunea a decedat la Blaj, comitatul Alba de Jos, azi județul Alba, la 30 noiembrie 1909, la puțin timp
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
de președinte al Consiliului Superior al Agriculturii - cu rang de ministru (24 iulie 1965 - 22 octombrie 1969). În anul 1969, odată cu înființarea Academiei de Stiinte Agricole și Silvice, devine primul ei președinte (1969-1981). În anul 1963 a fost ales membru corespondent Academiei R.P. Romîne, apoi în anul 1974 a devenit membru titular al acestui înalt for științific. Datorită meritelor sale incontestabile în domeniul agronomiei și geneticii, Nicolae Giosan este ales ca membru titular al Academiei unionale de stiinte agricole "V.I. Lenin
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
simbolist, unde a cunoscut poeți precum Ovidiu Genaru sau Sergiu Adam. Până în 1989 a publicat câteva poeme în revista Amfiteatru, susținut de poeta Constanța Buzea , în revista "Familia", unde în 1988 a fost prezentat de poeta Ana Blandiana (sub numele „Corespondent”, poetei fiindu-i interzisă semnătura în acea perioadă) , și a citit poezie la cenaclul Universitas condus de criticul Mircea Martin , precum și la întâlnirile literare organizate prin țară de criticul Laurențiu Ulici. Tot în această perioadă, în timp ce lucra ca asistent medical
Vasile Baghiu () [Corola-website/Science/306864_a_308193]
-
(n. 14 aprilie 1910 - d. 30 aprilie 1966) a fost un important istoric, genealogist și heraldist român. A fost membru corespondent al Academiei Române și al unor institute de istorie din Franța și Belgia, membru onorific al „Societății publiciștilor și scriitorilor străini” din Bulgaria. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Comitetului de Conducere și reprezentantul ei la
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
că știe istorie, cunoaște perfect amănunte care ar face onoare oricărui licențiat universitar. La București audiază cursurile de istorie ale lui Nicolae Iorga. La Chișinău duce o activitate publicistică bogată ca redactor dar și ca editor. În 1936 devine membru corespondent al Academiei Române iar în 1937 pleacă din Basarabia și se stabilește la București. În 1938 este angajat la "Institutul pentru Studiul Istoriei Universale". În 1940 Nicolae Iorga propune pentru premiere volumul I al lucrării "Boierimea Moldovei dintre Prut și Nistru
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
august 1961 a devenit membru titular al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. În ziua următoare, a fost ales primul Președinte al Academiei de Științe a RSS Moldovenești, îndeplinind această funcție până la moarte. În anul 1966 este ales ca membru corespondent al Academiei de Științe din U.R.S.S. Iachim Grosul a participat activ la viața publică și politică a RSSM, fiind ales deputat al Sovietului Suprem al URSS și al Sovietului Suprem al RSSM. Pentru meritele sale la edificarea statului sovietic
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
n. 31 mai 1935, Sighetul Marmației - d. 27 decembrie 1993, București) a fost un jurnalist și scriitor român de cărți pentru copii. s-a născut în Sighetul Marmației, la 31 mai 1935. Începând de la vârsta de 13 ani a devenit corespondent al cotidianului România Liberă. A lucrat mai mulți ani ca jurnalist la reviste din Transilvania, a colaborat la cele de informare științifică și a fost corespondent la Cluj al Agenției de presă Agerpres transmițând informații cu caracter științific. În anul
Ludovic Roman () [Corola-website/Science/307823_a_309152]
-
Sighetul Marmației, la 31 mai 1935. Începând de la vârsta de 13 ani a devenit corespondent al cotidianului România Liberă. A lucrat mai mulți ani ca jurnalist la reviste din Transilvania, a colaborat la cele de informare științifică și a fost corespondent la Cluj al Agenției de presă Agerpres transmițând informații cu caracter științific. În anul 1974 este transferat la București ca redactor al Agerpres. În paralel cu activitatea jurnalistică, el a publicat mai multe cărți pentru copii dintre care cele mai
Ludovic Roman () [Corola-website/Science/307823_a_309152]
-
pe front. Multe imagini cu copii înarmați sunt strict propagandistice sau pur și simplu, simple amintiri din război. Copiii din imagini nu au uniforme, ci doar îmbrăcăminte de tip militar, fără insemne militare. Nicăieri, în imaginile făcute pe front de către corespondenții de război, nu apar copii sau adolescenți. Chestiunea cu deminarea terenurilor este absurdă, pentru că pe de o parte minele antipersonal nu s-au utilizat pe scară atât de largă, (așa cum au fost utilizate în Cambodgia, bunăoară) și pe de altă
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
proprietății private asupra pământului și mijloacelor de producție. Romanul a avut un mare ecou în epocă, fiind introdus în manualele școlare ca lectură obligatorie și temă posibilă de examen. În această perioadă, scriitorul a lucrat ca redactor la ziare, reporter, corespondent special, publicând numeroase reportaje din actualitatea socialistă (înființarea de gospodării agricole, depășirea planului în industrie, inovații realizate de muncitori etc.), pamflete îndreptate împotriva dușmanilor externi ai țării, articole de critică literară, evocări istorice etc. La Conferința Uniunii Scriitorilor din România
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
la finele lui Ianuarie în același an. În anii următori, a dus viață de emigrant în Viena, Praga și Londra (unde i se afla fratele, mai vârstnic, Paul). A activat ca jurnalist și traducător. Între 1939 și 1941 a fost corespondent de presă în Sofia și Istanbul. În 1941 a primit cetățenia britanică. Până în 1943 a activat în calitate de corespondent de război, dar și ca ofițer al serviciului de informații al armatei britanice. A avut numele conspirativ Turner. Tabori nu a reușit
George Tabori () [Corola-website/Science/308488_a_309817]
-
și Londra (unde i se afla fratele, mai vârstnic, Paul). A activat ca jurnalist și traducător. Între 1939 și 1941 a fost corespondent de presă în Sofia și Istanbul. În 1941 a primit cetățenia britanică. Până în 1943 a activat în calitate de corespondent de război, dar și ca ofițer al serviciului de informații al armatei britanice. A avut numele conspirativ Turner. Tabori nu a reușit să-și convingă părinții să emigreze. Tatăl său a murit în 1944 la Auschwitz. Mama sa, Elsa, a
George Tabori () [Corola-website/Science/308488_a_309817]
-
(n. 1952) este un fizician român, membru corespondent al Academiei Române (din 2006). S-a născut la Brașov la data de 25 martie 1952 într-o familie de intelectuali. Tatăl, absolvent al Academiei Comerciale din Brașov, de-a lungul timpului a avut diverse funcții în administrația de stat. Mama
Nicolae Victor Zamfir () [Corola-website/Science/307381_a_308710]
-
(n. 1947, București) este un informatician german de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1997). Este fiul lui Ion Popescu-Zeletin, membru corespondent al Academiei Române. A absolvit Institutul Politehnic București, și-a luat doctoratul la Universitatea din Bremen și încă un doctorat la Universitatea Tehnică Berlin. Profesorul universitar Doctor Inginer Radu Popescu, predă la Universitatea Tehnică din Berlin. El s-a specializat în
Radu Popescu-Zeletin () [Corola-website/Science/307388_a_308717]