11,336 matches
-
mecanicii, dar și prin propoziții în genere noi „ne facem imagini ale faptelor“. Iar dacă propozițiile sunt „imagini“ în sensul caracterizării pe care le-a dat-o Hertz, adică „modele“, atunci domeniul a ceea ce poate fi spus va putea fi delimitat „dinăuntru“. Formularea unui criteriu de delimitare, în cadrul unei teorii generale, va înceta să fie un obiectiv care merită urmărit. Ca și Janik și Toulmin, Griffin subliniază cât de important este pentru o bună înțelegere a Tractatus-ului să nu uităm că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ea poate fi descrisă de către această teorie tocmai în felul în care este descrisă. Despre lume spune ceva și faptul că ea poate fi descrisă de către o mecanică într-un mod mai simplu decât de către alta.“ Propozițiile, înțelese ca „imagini“, delimitează „dinăuntru“ domeniul a ceea ce se poate spune. Propoziții ale științelor naturii sunt toate propozițiile care descriu stări de lucruri ce există. Ceea ce înțelege autorul prin „științe ale naturii“ este indicat clar în 4.11: „Totalitatea propozițiilor adevărate este întreaga știință
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
echivoc ca cele din 4.112: „Filozofia nu este o doctrină, ci o activitate. O operă filozofică constă în esență din clarificări. Rezultatul filozofiei nu constă în «propoziții filozofice», ci în faptul că propozițiile devin clare.“ Chiar modul cum este delimitat în Tractatus domeniul a ceea ce se poate spune de ceea ce nu se poate spune ilustrează distincția dintre filozofia ca „doctrină“ și filozofia ca „activitate“. Cititorii care caută în Tractatus o „doctrină“ vor presupune că autorul propune un criteriu pe baza
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și a științei, precum și „depășirea metafizicii“ prin analiza limbajului cu instrumentele sintaxei și semanticii logice. Este ceea ce nu au făcut acei membri ai Cercului de la Viena care au identificat în Tractatus tendințe și poziții de care au înțeles să se delimiteze.81 Tânărul Wittgenstein a fost, ce-i drept, apropiat de filozofi ca Russell, Schlick sau Carnap, prin contestarea pretenției filozofiei speculative de a formula enunțuri adevărate despre absolut, necondiționat, transcendent, despre lume ca întreg. Chiar dacă nu pe temeiul unui criteriu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
într un mare volum de însemnări nepublicate 2, în texte dictate unora din studenții lui și în note luate la lecțiile sale de la Cambridge. Expresia „operă mai târzie“ nu desemnează însă doar faptul că anumite gânduri aparțin unei perioade bine delimitate în timp. Deja în primii ani după reluarea activității filozofice, orientarea gândirii lui Wittgenstein a cunoscut schimbări. Consensul celor care s-au interesat de filozofia lui se limitează la recunoașterea existenței unor schimbări. Ele sunt vizibile pentru orice cititor avizat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a limbajului. Deja în lecțiile sale din anii 1932-1933, Wittgenstein sublinia că și cuvinte ca „semnificație“, „propoziție“ sau „logică“ sunt folosite în moduri dintre cele mai diferite în contexte și situații variate, ca și celelalte expresii ale limbajului.38 Putem delimita tot atât de puțin semnificația generală a unui cuvânt ca „propoziție“ cum o putem face în cazul cuvântului „joc“.39 „Există o problemă legată de modul cum vorbim despre semnificație. Indică acest mod de a vorbi că socotim semnificația drept obiectul filozofiei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de acest fel. Avem totuși tendința de a trece cu vederea ceea ce stă în fața ochilor noștri. Iată de ce reamintirea și descrierea unor lucruri familiare capătă o mare însemnătate. Discutând cu un presupus interlocutor care crede că noțiunile care nu sunt delimitate prin contururi nete ar fi în general puțin folositoare, Wittgenstein scrie: „Dar este oare lipsit de sens să se spună «Stai pe-aici»? Închipuiește-ți că eu aș sta cu cineva într-o piață, că aș spune acest lucru. Prin asta
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
m-am străduit continuu să caut soluția problemelor filozofice pe calea clarificării analitice; și sunt, ca și mai înainte, pe deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba de toate zilele - spunea el - încorporează metafizica epocii de piatră. Convingerea lui a fost că în filozofie, ca și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lungul timpului ca rezultat al dezvoltării umane, modificării relațiilor sociale și migrației oamenilor dintr-o zonă geografică în alta. În analiza istoricului gesturilor și a constituirii științei despre comunicarea nonverbală (în a doua jumătate a secolului al XX-lea), putem delimita o bogată preistorie a rolului și descifrării limbajului corporal, din Antichitate până spre sfârșitul secolului al-XIX-lea, și o foarte scurtă istorie a acestei științe, în cadrul căreia amintim precursorii de până la jumătatea secolului XX (Ch. Darwin, D. Efron, E. Kretschmer, W
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
primordial ontogenetic (de exemplu, nou născuții folosesc mimica și gestica pentru a putea comunica cu persoanele apropiate care-i îngrijesc) și filogenetic (în evoluția omului, gestul precede cuvântul). b) continuitatea dacă limbajul verbal are un început și un sfârșit clar delimitate de cuvinte, limbajul gestual este continuu (de exemplu: într-un compartiment de tren o persoană își schimbă poziția picioarelor frecvent, întoarce capul spre ceilalți călători, își aranjează îmbrăcămintea, se joacă cu accesoriile, răsfoiește o revistă etc.). În acest sens, să
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de caracteristicile fizice sau de artefactele preferate (vestimentație, accesorii): purtarea ochelarilor, pălăriilor, mărgelelor, brățărilor, gulerelor strâmpte, puloverelor largi etc. Ele relevă o parte lăuntrică și permit trecerea de la universul interior la cel exterior. În funcție de cauza determinării gesturilor personale ale profesorului, delimităm: a) gesturi caracteristice normale, ca simptome ale condițiilor interne (scoaterea batistei și ștergerea nasului, masarea frunții cu degetele, sprijinirea de catedră, potrivirea ochelarilor pentru a corecta lucrările elevilor) sau ale condițiilor externe (aranjarea părului dezordonat, întinderea bluzei etc.). b) gesturi
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cea interioară, respectiv faptul că, pentru a-l realiza, trebuie să-ți pregătești mai Întîi un anumit interior sufletesc, trebuie să-ți făurești acele disponibilități prin care să te autodepășești. * „Trupul e marginea sufletului.” (Lucian Blaga) Adică acea graniță care delimitează regatul instinctelor, al trebuințelor biologice de ținutul nesfîrșit al valorilor și al idealurilor omului. * „Savanții ajung să creadă că ei inventează ceea ce descoperă.” (G. Cesbron) Adevăratul creator este, cu certitudine, „natura” și nu omul. Însă cercetătorul pasionat este Într-atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este concentrat unul dintre cele mai surprinzătoare și profunde paradoxuri ale cunoașterii: cu cît ești mai conștient de faptul că ești mai neștiutor Într-un domeniu sau altul, cu atît ești, de fapt, mai știutor, deoarece „neștiutul” nu-l putem delimita decît prin „știut”, adică prin ceea ce am reușit să cunoaștem pînă la acea dată. * „Trebuie să știm să comitem prostiile cerute de caracterul nostru.” (N.S. Chamfort) Încercînd să dăm un exemplu, putem spune că Înfumuratul care nu se Îndoiește de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar fi fost nevoie să îi cumpere, cardinalul ar fi plătit greutatea lor în aur».“ (t. n.)Pe lângă nobilime, un alt potențial adversar redutabil în întărirea absolutismului și a centralizării monarhice o reprezenta parlamentul, a cărui funcție a fost clar delimitată de către Bernard de La Roche -Flavin în 1617: „are funcția de a verifica, ratifica limita sau constrânge“ (t. n.) Pentru a accentua afirmațiile noastre cu privire la descentralizarea Franței, dorim doar să menționăm că în opt provincii franceze existau tot atâtea parlamente locale
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cifra cinci. Numele simbolic al lui Iisus este acronimul ichtios, format tot din cinci litere. Pe lângă simbolul peștelui, folosit ca semn de recunoaștere între primii creștini, era folosit un alt motiv: cel al cercului în care se înscria numele ichtios, delimitat de opt raze. În secolul al VIII-lea înainte de Hristos a luat ființa cultul lui Apollo. Simbolul geometric al cifrei opt este octogonul, iar dormitorul regal de la Versailles are forma unui octogon. De asemenea, octogonul mai apare reprezentat atât în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
digitală, cum sunt semnele lingvistice . Nu se pot transporta, În condiții de maximă eficiență, cărămizi În cisterne! Rămân spații goale. Nu se poate comunica o stare de puternică și profundă emoție doar prin câteva cuvinte a căror semnificație este bine delimitată În sistem. Golurile sunt umplute cu semne para și non verbale, care au aceeași natură, analogică, ca și stările mentale; acestea (semnele para și non verbale) sunt elemente contextuale. Rostirea (vocea: intonația, pauzele, ritmul) și gesturile care însoțesc rostirea frazei
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mâna, arătătorul și direcția privirii) a obiectului Cum se numește fructul ăsta / ăla? 2) elemente care determină mascarea nevoii reale, a ceea ce emițătorul gândește sau simte cu adevărat În raport cu interlocutorul său. Aici ar putea fi incluse: personalitatea emițătorului (greu de delimitat; am În vedere, În primul rând, competențele și atitudinile sale, structura sa emoțională ș.a). Un emițător instruit, politicos, care simte nevoia să-i transmită interlocutorului dezacordul său față de metodele pe care acesta le folosește În educația copilului său, va
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
succes, adică 326 să aterizeze, este necesar ca el, actul de limbaj, să se Înscrie Într-un set de circumstațe potrivite. Situația În discuție este una instituționalizată și, datorită specificului ei, foarte bine reglementată; rolurile și acțiunile fiecărui participant sunt delimitate cu maximă precizie. Astfel, Într-un asemenea context al situației (În termenii lui Malinowski), executarea unui zbor de instrucție cu avioane de vânătoare bombardament pe un aerodrom militar, exista o normă fundamentală, asiguratoare de ordine, stabilitate și predictibilitate În sistem
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
În permanență, la fel și conținutul memoriei, ca urmare a stocării continue a informațiilor rezultate din procesarea contextelor anterioare). Kokinov identifică următoarele principii care stau la baza teoriei dinamice a contextului: * contextul este o stare mentală * contextul nu este clar delimitat * contextul este format din toate elementele pertinente asociativ * contextul este dinamic Așa cum vom vedea În subcapitolele următoare, teoria pertinenței ne pune la Îndemână un mecanism simplu, funcțional, prin utilizarea căruia putem explica/descrie raporturile complexe dintre context și mesajul transmis
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
extrage premisele implicitate (reprezentând informația veche) necesară inferării concluziilor implicitate. Ipotezele complete nu sunt așezate la Întâmplare În memorie; ele sunt puse În relație cu cele deja existente, astfel Încât informația memorată este bine organizată și structurată, acoperind secvențe oarecum bine delimitate de realitate; un set de asemenea ipoteze formează ceea ce am numit În cap. 3.3. shemă, frame, scenariu, script. Faptul că aceste ipoteze sunt grupate și organizate (după modelul coerenței acțiunilor umane generate de un anumit scop) face ca accesarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
le poate produce simultan cu derularea procesului de interpretare, ipoteze referitoare la mediul fizic În care se desfășoară schimbul verbal. Identificarea referentului semnului lingvistic pepenii se realizează prin utilizarea coroborată de către vânzătorul A a: 1) semnificației articolulului hotărât - i, care delimitează un anumit număr de elemente ale clasei reprezentate de conceptul pepene, elemente ce sunt identificate de către locutor, 2) ipoteza contextuală privind existența În imediata lui apropiere a unui număr de pepeni, 3) ipoteza contextuală privind relația de posesie existentă Între
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I se folosește doar ca marcă a pluralului autorității și modestiei: Încercând să delimităm [subl. n.] spațiul investigației noastre, trebuie să precizăm că este vorba de modul În care filtrul complex numit „univers de discurs” selectează și combină semnele lingvistice și nonlingvistice (Rovența-Frumușani, 1995, p. 18). În privința adjectivului, remarcăm predominarea acelor fără grad de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
care sunt accesibile doar specialiștilor din domeniile respective. Hamartomul pulmonar este o formațiune tumorală dezembrioplazică, relativ frecventă atât la bărbați, cât și la femei, care se dezvoltă În bronhiile mici sau În parenchimul pulmonar. Are o formă circumscrisă, rutundă, bine delimitată de țesutul din jur, cu suprafața netedă sau baselată. Localizarea poate fi bronșică, dar de obicei este intraparenhimatoasă, iar În structura sa histologică intră un amestec de țesuturi: epitelial, fibros, grăsos, cartilaginos și chiar osos. [...] Atât hamartomul endobronșic, cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
recomandare, după cum stilul publicistic are următoarele specii: știrea, interviul, ancheta, reportajul, editorialul etc. Este și normal ca stilul științific să fi impus și el câteva specii proprii: nota, articolul, eseul, studiul, prolegomena, tratatul, compendiul etc. Să vedem În continuare cum delimităm aceste specii ale stilului științific, folosind definițiile propuse În DEX. Așa cum se știe, ori de câte ori operăm cu o clasificare, trebuie să ne stabilim criteriile specifice. După opinia Danielei Rovența-Frumușani, În cazul discursului științific vom distinge: a) discursul didactic (specific manualelor școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
spus că, În această situație, este obligatoriu să se indice cu scrupulozitate sursele folosite. În mod frecvent, texte de acest fel nici măcar nu sunt Însoțite de o bibliografie. Ideea că așezarea sub un text a numelui tău te obligă să delimitezi ceea ce Îți aparține de ceea ce este preluat de la alții a rămas străină multor elevi și chiar multor studenți ajunși În faza pregătirii lucrării de diplomă” (p. 3). CITAT RETRAS!!! Din păcate, practica respectivă este azi aproape generalizată, grație Internetului. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]