14,288 matches
-
con(tien(( ale memoriei. Aceastea nu pot (ns( explica caracterul reflex realizat (ntre incon(tient (i con(tient. Fenomenele devin mai complexe atunci c(nd nonrealitatea se transform( (n realitate. Illuminarea interioar( se ob(ine atunci c(nd (ntre subiectul desprins de lumea trepidant( (i fluidul vital al noosului apare o form( de exprimare a comunica(iei. Be(ia extatic( determin( st(ri asem(n(toare aurei, a epilepsiei temporale, a revela(iilor. Deci prin medierea unor substan(e se ob
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
face s-o considerăm simbol direct, edenic al raportului dintre inițiat și creatorul său. Bunăoară, axis mundi trece prin noi, în buricul pământului, prin fântâna ce irigă copacul vieții, stâlpul cerului. Acolo se găsește în sfârșit peștera din care ne desprindem noi, poporul lui Dumnezeu, cei cu înțelepciune răsucită în spirala adeseori falsă a unui segment de labirint. Acum că ne ridicăm fruntea și ne îneacă lumina, obișnuiții de umbre, nu înțelegem nuditatea Cezarei decât ca o scară de vis freudian
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fiică a pădurii intrând în labirint, însoțită de cea ce-mi este alături călător Ce este conștiința? Marele Călător Conștiința este un organ ce separă elementele sufletului, precum stomacul pe ale corpului. Marele Călător Sufletul este o porțiune de substanță desprinsă din Dumnezeu prin forța universală pentru fiecare din noi. Marele Călător Cunoștința forțelor materiale care sunt produse de viață și de organismul lumilor. Sandra-Cristiana Ce este forța divină? Marele Călător Forța universală care leagă toate lumile și îmbrățișează toate celelalte
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de fanteziile sortite să satisfacă individul. Einstein spunea că imaginația este avanpremiera atracțiilor viitoare. În niciun caz nu ne putem elibera prin gândire de obsesii, de imaginație și construcțiile tranzitorii ale spiritului nostru. Prin meditație nu avem cum să ne desprindem de natura umană ce ne-a fost hărăzită. Și nu toate greșelile noastre sunt păcate ci experiențe dătătoare de adevăr care să ne apropie de divinitate. Mulți oameni fac greșeala să creadă că dacă ei suferă în această viață, acest
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
momente sunt prezente în preistoria a cincizeci de mii de ani înaintea primei catastrofe continentale. Și au fost patru. Migrațiile și coloniile au dus la răspândirea civilizației dar și la pierderea unora dintre avantajele paradisiace. Din Loja Inițiaților s-au desprins maeștrii artelor cam cu patru sute de mii de ani în urmă, iar lucrarea de păstrare a credinței curate a Marii Loje Albe prin construcțiile din Egypt ar fi început cu două sute de mii de ani în urmă. Adevărate temple ale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asemenea educație ar permite sensibilizarea copiilor pentru dimensiunea spirituală a ființei lor, adică pentru sufletul lor, ceea ce evident nu este cazul în sistemul educațional actual. Dar în care? În cel ocult sau scolastic? Am părăsit Tradiția de care ne-am desprins cu scopul de a ști probabil mult mai mult dar astfel am rătăcit și busola. Observăm că societatea noastră pare a înainta spre un analfabetism generalizat și obscur... Dar să revenim la conștiența noastră ca parte a nodului cerebral dintre
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sufletului. Unde începe și unde se termină sufletul? El este dintotdeauna în noi, de când spiritul eonului pătrunde și ne definește ca oameni. Materializarea iubirii prinde forma dorinței întru perechea sufletească pe care o caută și rareori o găsește. E ordinea desprinsă din haosul primordial. Stau și eu in fața tastaturii și mă întreb dacă ele, cuvintele, pot spune ceea ce simt cu adevărat sau doar terfelesc niște sentimente care n-au egal în splendoarea realității. Stau adesea incapabil să mă exprim, deși
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
geometrică, dar nu în sens pitagoreic ci pascalian, în care porii pot fi oricând confundați și-și pot prelua locul unul celuilalt. Și fântâna răsucită în marile ritmuri cosmice ale spațiului sferic poate fi un uroboros. Focul intelectual e inteligența desprinsă de trup, dar nu de vehiculul, carul înțelepciunii din labirint, care ne conduce în umilința sufletului spre porul fântânii. El luminează fără să ardă în athanorul simbolurilor, purificând și eliberând omul, fiind eterul, catalizatorul amintit de Böhme, focul care separat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rostul tău dispare 774. Deci menestrelul, artistul cu har divin este cel ce dă viață transmigrării haosului în ordinea lumii. Fii fericit când este haos în tine!775 spune filosoful și noi integrăm Cuvântul în realitatea palpabilă fără a ne desprinde prea mult de cele imaginare. Vid, Haos, Neant, Hău, Abis, fiecare e altceva. Și totuși... Nu locurile și timpul sunt Dumnezeu, care nu este limitat prin nimic. El, etern contradictio in terminis, își manifestă puterea ca unic nimic, vid și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ei cât prin limitarea exaltării, reducând meditația la minimum și topind actul mnemic în contemplare. Nu e mai puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța sa, atunci aceasta se desprinde, inertă și străină față de divinitate. Aici, deosebirea dintre profan și inițiat este maximă. Ultimul conștientizează procesul de rezorbție a substanței în esență și separația se produce în armonie, substanța devenind în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și topind actul mnemic în contemplare. Nu e mai puțin adevărat că atunci când facem un pas spre Dumnezeu, El face o sută înaintea noastră. Dacă am putea în mod alchimic să desprindem esența lumii de substanța sa, atunci aceasta se desprinde, inertă și străină față de divinitate. Aici, deosebirea dintre profan și inițiat este maximă. Ultimul conștientizează procesul de rezorbție a substanței în esență și separația se produce în armonie, substanța devenind în Sine materie primă, aptă de fecundare spirituală. Aici întâlnim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
El, Mare Arhitect al Universului, Marele Creator în întreita Lui ipostază este de fapt viața noastră. La fel cum creatorul nu are pentru ce exista fără lumea căreia i-a dat naștere, nici aceasta din urmă nu poate să se desprindă de Lumina care o călăuzește, în libertatea acțiunilor sale. Putem zbura în aer, înota în apă, utiliza roadele pământului pe care trăiesc plante și animale, putem folosi focul pentru a crea noi înșine, putem accede în eterul infinit, deocamdată cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceea se afirmă că visele sunt experiențe de conștiență ale memoriei. Aceastea nu pot însă explica caracterul reflex realizat între inconștient și conștient. Fenomenele devin mai complexe atunci când nonrealitatea se transformă în realitate. Iluminarea interioară se obține atunci când între subiectul desprins de lumea trepidantă și fluidul vital al noosului apare o formă de exprimare a comunicației. Beția extatică determină stări asemănătoare aurei, a epilepsiei temporale, a revelațiilor. Deci prin medierea unor substanțe se obțin aceleași modificări psihedelice pe care le întâlnim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Om, Însuși Isus, pe muntele Galaad și Hermon, pe al contracției hotar ca să-l creeze pe Omul cel căzut... ..... și Omul începu să se trezească din așternutul morții... Și Duhul Sfânt coboară într-o deschidere ontologică ce nu pare absolută, desprinzându-se prin inflexiune temporală de conștiința cosmică, deci din veșnicie. Pierderea limbajului în distorsiunile temporale par a fi sincopele pe care atât poetul cât omul și obișnuit le realizează în viața zilnică. Conștiințele omenirii par create în secret în timpul de dinaintea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
haosul pentru om. Arta filosofică Ochi în triunghi? Nu. Triunghi în ochi, și vedere în acțiune. El e înlăuntrul meu, Și dureros și mișcător 899. Înțelegerea adâncă și totală a filonului liric din marea poesie a lumii nu poate fi desprinsă de arta prin care natura umană își aduce ființa în focul alchimic. Cosmosul e supus regulilor Marelui Arhitect al Universului, fiind sistemul ierarhic ordonat de acesta, divizat în părți arhetipale asemănătoare semnelor zodiacale, elementelor și punctelor cardinale. Ca rezultat al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din care facem parte. Simbol al sacralității, cosmosul alchimic este identic celui creștin, hermetic, iudaic sau descris de Platon. Oul, viața și moartea, binele și răul, înțelepciunea și virtutea, iată cum Dumnezeu sălășluește în cosmosul creat de El. Și toate se desprind în versurile scrise și recitate dintodeauna. Cerul din ziua a șaptea deasupra noastră s-a deschis. Mai transparenți decât aerul, străbatem guri de paradis. Sufletul tău, magic vitraliu, arde cu flăcări de vis900. Adevărate entități spirituale, oamenii erau, prin matricea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
amintește de acele timpuri dintr-o altă încarnare. Eclipsele și conjuncția corpurilor cerești sunt mărturii ale legilor cărora ne supunem și totodată ale extrapolării legilor terestre în necuprinsul unui univers creat de Dumnezeu să ne aparțină. La începuturi el părea desprins din umbre și tenebre, lumina aducând din forma sa primordială soarele și luna, apa și pământul. Recompunerea naturii din Cuvânt în materie, Spirit și suflet, oglinda în care se reflectă Dumnezeu însuși, refracție umană de dăruire a cunoașterii, este substanța
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ce-apasă cu-a lor noapte un cenușiu destin, E fericit acela ce, de vigoare plin, Aripile-și deschide spre câmpuri mai senine: Cel ale cărui gânduri, cum stoluri ne-ntrecute, De ciocârlii, se-avântp spre cer în dimineți, Cel ce, planând, desprinde fără efort, semeț, Limbajul florilor și al lucrurilor mute915. Relația poetului cu cosmicul este atât de strânsă încât orice sincopă intervenită îl poate îndepărta iremediabil. Devoțiunea sufletului și cunoașterea, învățăturile cât și circumstanțele favorabile pot crea un liant indestructibil. Acestea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spiritului său. Versurile căută să descopere, între real și miraculos, universul trupului, fără a expedia în derizoriu frământările proprii sufletului. Din limbajul complex în toată diversitatea de expresie, într-o lume infinită și mereu schimbătoare, limba lirică a poetului se desprinde demn și elegant, luând drumul simțului genuin, nobil, experimentând adevărul absolut. O scurtă tristețe, rămâne/ de jur-împrejur o sferă de vid./ Stau în centrul ei și unul câte unul/ ochii din frunte, din tâmplă, din degete/ mi se deschid 1036
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
se roteau între noi, înainte și înapoi, și cu cât te iubeam mai mult, cu atât repetau într-un vârtej aproape văzut, structura materiei, de la-nceput1041. Nimic mai sublim n-am putea găsi întru ilustrarea temei noastre decât aceste versuri desprinse parcă de matricea din care coboară mereu sămânța cerului pe pământ, întreținând invidia lui Hermes. Așa că omul are un atelier vizibil, care este corpul său, și unul invizibil, care este imaginația sa1042. Alchimie și ritual noetic Iubirea te-a pus
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
exaltarea pasiunilor 1108, rima o susține și provoacă răspuns afectiv mental imediat spre deosebire de științele exacte.1109 Forma și tâlcul ascuns al poesiei transmit imaginația și geniul, combinația armonică a divinului decantat prin noos în creierul poetului. Coleridge a reușit să desprindă sensurile înafara minții și nu mintea în afara sensurilor. Din păcate, majoritatea autorilor remarcă declinul puterii și relevanței sociale a poesiei în contrast cu progresul civilizației. Faptul că versurile, predominant metoforice, marchează începuturile tainice ale lucrurilor este demonstrat, și accentuez aceasta, prin formele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
form, the pattern, Can words or music reach The stillness, as a Chinese jar still Moves perpetually in its stillness 1111. Limba poesiei utilizează cuvintele altfel, în principal ele devin în discursul liric metafore. Este o exprimare eminamente simbolică, simbolul desprinzându-ne în afara ființei și aruncându-ne să ne pierdem în neant. Utilizate figurativ cuvintele cuprind comparații, metonimii, sinecdote, personificări care susțin idei, reprezentarea fizică și ocultă a lumii. Dacă e să privim invers lucrurile metafora nu e apanajul exclusiv al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Omule, ți-aș spune mai mult, dar e-n zadar și-afară de-aceea stele răsar și-mi fac semn să tac, și-mi fac semn să tac1225. Drumul începe în lumea copilăriei, la timpul în care conștiența nu se desprinsese încă de sufletul istoric, de inconștientul colectiv 1226. Suspendarea realității alături de separarea individuală, după ce a intervenit, devine o etapă bine conturată în care se remarcă pierderea stărilor instinctuale. Călătoria astfel începută poate fi la rându-i și parcurgea unui drum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu privire la memorie accesul la aceasta devine posibil de fiecare dată când o dorim. Concentrarea, asocierea de idei și asimilarea sunt deci trei elemente inestimabile în procesul de fixare a memoriei. Eu nu-mi pot da seama nici cum ți-ai desprins Din mâna mea mâna-ncleștată Nici cum ți se-opri pe tăcute-al tău pas, Nici unde, nici cum ai rămas De mine și-așa dintr-o dată. ...mă uit înapoi Cu-o clipă nainte eram amândoi, Iar unul acum e pierdut
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să înțelegi libera gândire când aripile tale nu au crescut suficient să susțină zborul. Isus a practicat-o și a dăruit-o discipolilor săi, întregii omeniri. Textul de care amintesc este exact ceea ce am vrut să demonstrez: că oamenii se desprind cu greu de ochelarii de cal ai dogmei și înregimentați în doctrine imuabile, nu acceptă nimic decât în limita lor de înțelegere ceea ce este lăudabil până la un punct și marele adevăr recunoscut, acela că nefiind inițiat nu a înțeles nimic
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]