12,502 matches
-
care fac plici și un ton atât de diferit de jalea din cinemaul autohton, încât Nae ar trebui, înainte de toate, decorat cu Vitamina anului pentru buna inspirație de a vedea o comedie de milioane acolo unde alții nu văd decât drame de doi lei. Scenarist inteligent și abil, Caranfil șterge de praf clișeele în vigoare, stoarce lacrimi (de râs) din proza cotidiană și nu uită o clipă că Invenția (nu Imitația) este calea cea mai sigură spre Cinemaul de calitate. Filantropica
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pregătește să-l scoată de acolo, și-așa se face că, la un moment (dramatic) dat, el pleacă pentru totdeauna, sfârșind ars de viu la Crematoriul Cenușa Martore tăcute ale evenimentelor, patrupedele privesc trist. Dacă mă întrebați ce e 15, dramă, comedie, n-aș ști să vă spun e doar un film de Sergiu Nicolaescu. Adevăr și fals în Revoluția din Decembrie Ultimul film al veteranului Sergiu Nicolaescu (Dacii, Mihai Viteazu, Cu mâinile curate, Nea Mărin miliardar, François Villon, Mircea, Orient
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
păcate, nici Sergiu Nicolaescu, nici încercatul său scenarist, prozatorul D.R. Popescu, nu par să și fi dat seama că atât casa bănățeană, cât și animalele domestice prezente în film sunt adevăratele vedete ale filmului și că ar fi meritat o dramă animalier-locativă pe măsură : patrupedele sunt reduse la un rol decorativ (sau simbolic ? e greu de spus), contemplând mute povestea pe cale de desfășurare, în timp ce fabuloasa casă bănățeană (care ar trebui să facă imediat obiectul unei restaurări UNESCO !) pare să alunge sistematic
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
suficient combustibil ca s-ajungă la destinație (marea corupție) sau că a avut, dar n-a putut, căci n-a vrut vreun cine-CNA. în ambele cazuri, e avortat. E cel puțin ciudat că realizatorii Magnatului au ales să focalizeze pe drama lui Mircea Moraru (Dorel Vișan, lemnos), când personajul-cheie era de la o poștă cel jucat de Horațiu Mălăele (perfect) : un Talleyrand de duzină uns cu toate alifiile, eminența cenușie a tuturor matrapazlâcurilor tranziției, tipul canaliei necesare Pe el am fi vrut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
oameni talentați și cu câteva lucruri valabile ; dar, per total, trece pe lângă țintă. Mama RomâNica în 1962, Pier Paolo Pasolini realiza Mamma Roma, unul dintre cele mai copleșitoare portrete ale unei femei, cu Anna Magnani în rolul titular ; în această dramă, Magnani joacă rolul unei prostituate aproape de pensie, care încearcă să devină mamă onorabilă de dragul fiului ei adolescent. în 2005, Mircea Daneliuc iese pe ecrane cu Sistemul nervos, cu siguranță cel mai clocotitor portret al unei femei din cinematograful românesc ; femeia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pentru că acei tineri care mor la-nceput (la sfârșit), cum au murit mulți din eroare la Revoluție, aveau o identitate și o familie, iar filmul lui Muntean asta face : se oprește asupra uneia și alteia, conturând în haosul general o dramă individuală. Opțiunea pentru flashback permite totodată suspansul. Una e să știi că acei tineri au murit și să urmărești fiecare gest al lor cu sufletul la gură, și alta e să-i vezi abia la final, ca o surpriză, pac-pac
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spate, pe dominante de verzui-cenușiu (culori de acvariu...). Montajul Danei Bunescu este perfect, întrucât nu se vede. Iar lipsa muzicii (cu excepția piesei de pe genericul final, folosită mai mult pentru a marca epoca, deși nu era neapărat necesar) accentuează sentimentul de dramă capitonată. 4, 3, 2 este ca un experiment cu oameni, numai că opera nu este a lui Mungiu, ci a lui Ceaușescu ; regizorul-scenarist nu a făcut decât să tragă cortina peste cutiile transparente în care românii avortau zilnic viețile lor
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinematografului românesc, în timp ce filmul lui Ciulei a căpătat aproape un statut de film-cult (împreună cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie din 1969). Dar vizionarea acestor două titluri unul după altul dă impresia că între ele s-ar întinde cel puțin două decenii. Drama rurală a lui Iliu (plasată în secolul al XIX-lea) este filmată într-un alb-negru aproape expresionist. Regia este condusă cu mână sigură, imaginea este epatantă (mai ales în scenele de exterior), iar jocul actorilor este puternic și convingător. “i
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vremea respectivă, pare mai mult un film din anii 30 ajuns la destinație cu întârziere... Asta pentru că nu există nimic memorabil în filmul românesc al anilor 30 ; La moara cu noroc a umplut această lacună douăzeci de ani mai târziu. Drama militară a lui Ciulei (plasată în Primul Război Mondial) este, prin comparație, un film în mod distinct contemporan cu anii 60. Ajutat și de sursa literară, care propune o dilemă morală într-o manieră consistent modernă, psihologică și chiar introspectivă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bunul Dumnezeu în serial ................................ 204 Căderea tovarășei arhitect ............................................... ...... 209 Atenție : regizor periculos aplecat în afară ! ....................... 212 Un kitsch perfect ............................................... ..................... 215 Alla gloria militar ............................................... ........................ 218 Un film urgent ............................................... ......................... 222 Un road-movie imobil ............................................... ................ 224 Grenada de la Jean Monnet .............................................. 226 O comedie în locul dramei ............................................... .... 228 Deportări, debarcări etc. ............................................... ......... 231 Evrei naziști ............................................... .............................. 234 R.P.R. face ordine ............................................... .................... 236 Duru-duru ............................................... ............................. 239 Adevăr și fals în Revoluția din Decembrie ........................ 241 Omul din umbră ............................................... ...................... 244 Scuipatul pe ecran ............................................... ................... 246 Dumnezeu cu Ro-mila ............................................... ............ 248 Filme românești. Vai ! ............................................... ............. 250 Ce tristă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
individual alunecând în cel universal: ,,(...) influență oculta a lungii nopți magnetice”. Oglindă, creatoare de ficțiune, protejează somnul, uitarea, eroul putând intra în mit: ,, ( ...) gheață Lacului întins crapă cu un bubuit înfundat și peștii tresăriră în malul veșnic.” Dezghețul lacului induce drame existențiale prin pierderea armoniei. Somnul care îl domină pe erou chiar de la inceput declanșează nu doar onirism (prin suprapunerea imaginilor dispersate, prin îndepărtarea coerentei), ci și o stare interioară placentara ce presupune descoperirea identității, revelația sinelui, o nouă naștere: ,, Ceva
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
esențialitatea umană - Eros, Mithos și Thanatos - urmărind destinul eroului alternează cu lipsa unui scop clar, cu gratuitatea. Valeriu Cristea crede că ambiguitatea, caracterul indefinit ale personajului își au modelul în Gogol. Artistul nu se poate smulge procesului creator care presupune dramă neputinței de a cunoaște, acceptarea misterului indescifrabil. Antipa se creează și pe sine însuși, împlinind rolul unui farsor. Destinul e generat de propria imaginație:,, (...) avea cinismul să încerce până unde poate împinge glumă, cât de mare este puterea farsei? Sau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cale să nu și amărască părinții, adică să studieze medicină și pe cealaltă cale să-și urmeze vocația de artist. Personal, confesiunile epistolare ale artistului Viorel Huși îmi par de o dramatică autenticitate, iar pictorul - un personaj dilematic, într-o dramă psihologică. Chiar în scrisoarea din 15 iunie 1929 (ziua majoratului!), la Paris fiind, deși se arătă mulțumit de aprecierea profesorului de botanica, completează deznădăjduit: „Dar la un singur lucru mă gândesc, că nu pot face pictură și dorința mea s-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în mod paradoxal, un destin dilematic: pe masura ce pictorul atingea noi culmi ale artei, în aceeași măsură ființa-i omenească era adânc rănită de boală necruțătoare. Criticul de artă Radu Ionescu, într-o cronică din 1996, concentrează într-o frază toată dramă existențiala a artistului: „Făcând din creația să o suferință, Viorel Huși trăia, în fața fiecărei lucrări, teama de a nu fi putut spune tot: «Cum să prinzi clipă asta? Cum să-i dai semnele eternității?» - iată întrebările care i-au apăsat
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
că în trecut” (p. 60); „un foarte fin observator, curios și atent la toate acele nuanțe care, puse în lumina de un gest, de o miscare, caracterizează un om” (p. 59). Fin analist al structurii psihice, tot Radu Ionescu surprinde dramă artistului supus unor stări contradictorii, de supliciu: „Luptând cu el însuși și împotriva lui însuși, el continuă să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Brândușelor (gândit pe structura celui de la Săvinești, unde autorul însuși muncea zi de zi ca fizician), conflictele directe sau doar mocnite contraziceau flagrant declarațiile triumfaliste ale puternicilor zilei. Romanele lui îndeosebi alimentau în mod evident nemulțumirea și ofereau o speranță. Dramele individuale nu puteau fi însă ascunse. El era purtătorul lor de cuvânt. Lansările de carte deveneau răsunătoare evenimente și cititorii făureau sporite speranțe că răul va lua totuși sfârșit. Cărțile lui curajoase, directe, cu impact revelator la cititori se cumpărau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
patru, schimbă între ei priviri mirate. Poate că-n următoarele clipe voi fi invitat să ies. Băiatule, începe Graur, o piesă despre uzină nu poate fi decît o poveste cu un inventator și o invenție Să enumerăm cazurile posibile; unu: drama inventatorului care a realizat ceva, dar din cauza șicanelor s-a retras într-un post de funcționar ăla sînt eu. Doi: drama inventatorului paranoic, care decretează că numai ce spune el e sfînt. Trei: inventatorul care a realizat ceva, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
despre uzină nu poate fi decît o poveste cu un inventator și o invenție Să enumerăm cazurile posibile; unu: drama inventatorului care a realizat ceva, dar din cauza șicanelor s-a retras într-un post de funcționar ăla sînt eu. Doi: drama inventatorului paranoic, care decretează că numai ce spune el e sfînt. Trei: inventatorul care a realizat ceva, a fost recunoscut, a ajuns șef de secție, dar care, ca om, e laș ăla e șeful tău, Ștefănescu. Cam atît. Din "vechea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așa cum o face privirea mea. Azi, însă, nu mă mai pot mulțumi cu atît. Numai cu atît. Ieri știam că exiști, azi vreau să exiști pentru mine. Vreau să fim mereu împreună, să-ți vorbesc despre personajele lucrărilor mele, de drama fiecăruia, de demnitatea cu care știe fiecare să și-o trăiască. Aș vrea ca tu să-mi fii sfătuitor, să-mi stimulezi ori chiar să-mi temperezi elanul dacă e nevoie. Ce mult înseamnă un tovarăș sincer la un drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
zău, Mihai, confirmă Cristina. Închipuie-ți că-n studenție, și eu, și Brîndușa am suferit din cauză că nu eram curtate... Cum să-ți spun... Noi eram mai elegante, mai... frumoase, iar băieții se temeau să nu-i respingem. Este, dacă vrei, drama multora dintre fetele frumoase. Uite, devine ea gravă, să presupunem că eu nu aș fi avut nici o obligație morală, că mi-ar fi plăcut de tine, că și ție ți-ar fi plăcut de mine... Cui revenea sarcina primului pas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
limbă, poate ca să obții material faptic pentru o piesă teatru; o piesă puțin diferită de cele scrise de tine pînă acum. Una în care, în centru, să nu mai stea un conflict de producție, ci un conflict uman... Spre exemplu, drama unei tinere fete: frumoasă și mîndră, naivă într-un fel, e atrasă de șeful ei într-o cameră de oaspeți a combinatului și e violată. Fata se teme să se adreseze organelor în drept; se teme c-o să se audă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
început deja să sugă seva florilor pe la rădăcină. Cred că există ceva din toate astea în tristețea, în melancolia exasperantă pe care-o târăște după ea ca pe un steag în bernă. Și-apoi Ly asta, imposibilă, care făcea o dramă când rămânea fără proteză dentară, seara, când o scotea înainte de culcare! Ca s-o scoată, se uita în oglindă și, în fiecare seară, gestul îi dădea un complex de inferioritate. Se considera infirmă, oribilă. Mi-era milă de ea. Pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am limba ascuțită, nu-i așa? Nu, mai degrabă aș vrea să te fac să zâmbești, draga mea, să aduc o notă veselă în scrisoarea asta care seamănă a trage die și pe care vreau s-o transform într-o dramă de actualitate, nu lipsită de latura ei comică. Lungă convorbire cu Camil; o declarație semnată Membru al Ac[ademiei] RPR, asta e tot ce a putut face ca să-mi fie de folos și să-i impresioneze pe asesorii populari. [...] Te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
perspicace, că vezi realitatea vieții în mers, că îți dai seama de tot. Singură aici, nu sunt și singură pe lume, de vreme ce inimile noastre bat împreună, de vreme ce felul nostru de a înțelege și de a „lua“ viața este același. Există drame mai cumplite decât a noastră. [...] 31/1950 25 februarie [1950], duminică dimineața [...] Doamne, ți-am spus de atâtea ori, ca Muma, că m-aș putea prăpădi în lipsa ta. [...] Mi-aduc aminte că, întâlnind-o pe Miss Al. V. la șase
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
săptămâni, când, la vagile condoleanțe pentru excludere, am răspuns cu gluma care circulă pe toate drumurile: „Am intrat tov. și-am ieșit doamnă“. „Niciodată n-ați încetat să fiți o doamnă“, mi-a răspuns o fată din clasa burghezo-moșierească. Ce dramă a mai ieșit! [...] M. 34/1950 I 1 aprilie [1950], sâmbătă Draga mea, dulcea mea dragă, Vai, nu e păcăleală de 1 aprilie: bărbatul lui Mimi s a instalat de-adevăratelea în apartament. M-a dat afară din birou. Bolnavă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]