14,797 matches
-
universală, de care ar fi mai bine să râdem privindu-ne unii pe alții. Dar lucrurile nu se petrec astfel. Experiența a fost făcută și de fiecare dată când despoții au alterat moneda... Cine propune să se altereze moneda? Ei, Dumnezeule! A forța oamenii să ia ca plată bucăți mototolite de hârtie pe care le-am intitulat oficial franc înseamnă exact asta, dacă nu chiar mai rău; și toate raționamentele care se pot face în favoarea asignatelor au fost făcute în favoarea falsei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
franci, cum se zice: acest lucru cântărește 5, 10, 20 de grame, acest lucru măsoară 5,10, 20 de metri, acest pământ conține 5, 10, 20 de arii etc., și de aici se trage concluzia că moneda era măsura valorilor. Dumnezeule, așa pare. Da, așa pare, și de asta mă plâng, nu de realitate. O măsură de lungime, de capacitate, de greutate, de suprafață este o cantitate convenită și imuabilă. Nu la fel stau lucrurile cu valoarea aurului și a banilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
corpuri. Nu mai este limita care împlinește hotărnicind, ci aceea care împlinește modelând. Iar hotărârea divină a devenit, la rândul ei, voință de sculptură. Cezura între primele trei zile și ultimele trei ale genezei este distanța între geometrie și sculptură. Dumnezeul Facerii își încheie opera ca artist al formei (pe om sculptîndu-l pur și simplu), deci apolinizînd. Căci apolinia, așa cum a definit-o Nietzsche, este tocmai nevoia de formă. Și înainte de a fi un principiu stilistic în creativitatea umană, apolinicul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos, Iată de ce prăpastia întunecată, abyssos sau chaos, devine simbolul nevrozei dinaintea Facerii, melancolia fundamentală a divinului care nu și-a dat încă o determinare. Un Dumnezeu care nu s-ar elibera în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer.1 Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care astăzi nici măcar nu o întrezărim, ar trebui să reintrăm în scenariul Păltinișului, al unui Păltiniș deschis de astă dată spre istorie, gîndindu-ne la clipa când vom fi chemați la Judecata de Apoi a culturii universale. Să sperăm că Dumnezeul culturii ne va chema laolaltă cu celelalte țări din Europa. G. L. JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ 1977 - 1981 LĂMURIRE Paginile ce urmează pot fi înțelese drept un model laic al tipului de căutare care se petrece pe baza unei prealabile găsiri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
semn al unei culturi vii și frumoase, neintrate în artificiul creației de serie specific Apusului. Discuția se prelungește în posibilitatea spargerii granițelor culturale românești în stilul generației spaniole de la 1896, care intră spectaculos în circuit european. Există poate și un Dumnezeu al culturii noastre și de ce nu ar fi al nostru ceasul marii epifanii? Seara bem ceai în camera lui Andrei. Acesta ne povestește ideea cărții sale Elemente de filozofie a peisajului și ne citește câteva pagini remarcabile despre disjuncția natură-peisaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ta și, totuși, el e cel care lucrează în aceasta din urmă și o face cu putință. "Ne alegem daimonul alegîndu-ne viața", spune Plotin. Alegîndu-ți viața îți alegi deci și instanța ei imediat superioară. Această instanță e daimonul. Așa încît, Dumnezeul îndepărtat, dacă te apropii de el, devine daimonul tău. Din condiția daimoniei nu ieși decât dacă intri în ordinea supremă. Despre această a treia formă de daimonie am vrut să vă vorbesc ca fiind legată de numele lui Plotin. Acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spaimă". Dar toată această comoție nu e semnul nici unei exaltări. Este spaima pe care am avut-o intuind condiția filozofiei "needificatoare", a speculației ultime. Insuportabilă senzația de inițiere condensată și integrală, de ezoterism profan, de glorie a spiritului asistată de Dumnezeul culturii. După spectacolul acestui scrâșnet suprem al minții s-a așezat în mine, nu știu de ce, o tristețe mare. Și după ce Noica a plecat, ca la un semn, am început, Andrei și cu mine, să mâncăm. Am mâncat amândoi imens
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în urmă, când Noica a izbucnit în cultura noastră, el a venit în întîmpinarea nevoilor noastre de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica ne-a trimis către "marile texte" și instrumente ale culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pesemne că o spaimă a sfârșitului începuse să crească undeva în sufletul lui. Ne-a spus în repetate rânduri că trebuie să fii în permanent atac, pentru a nu te lăsa cuprins de moleșeala care prevestește sfârșitul. Și într-adevăr, Dumnezeule, vorbea fără încetare, parcă temîndu-se de orice clipă de tăcere. În prima dimineață am făcut "turul Păltinișului", dar fără ritmul pe care știa să-l imprime de obicei acestei plimbări pregătitoare; a ținut să ne arate încă o dată locul de lângă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în spirit. Ahoreticii - și eu sânt unul dintre ei - pot intra ușor în asceză.") La Câmpulung a fost găsit în cameră, îmbrăcat în palton, cu șoșoni și cu căciulă, citind Augustin; apa din ligheanul care se afla în mijlocul camerei înghețase. "Dumnezeul culturii", singurul în care credea și la judecata căruia era încredințat că va fi chemat, laolaltă cu toți trebnicii și netrebnicii acestei culturi, îl orbise, desigur, făcând din el nu un om, ci un mediu, care dobândise dreptul - asemenea tuturor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani de tăcere, Noica a reapărut în cultura română, el a venit în întîmpinarea unor nevoi de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica ne-a trimis către marile texte și instrumente ale culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
om tind să devină o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul nu a preluat-o decât accidental ca fiind a lui), dar el nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spusele oratorului), și jocul mâinilor, care avea logica lui și care dezvolta o cu totul altă partitură, m-a fascinat. Pe antebrațul stâng, colega mea ținea o poșetă pe care a mutat-o discret cu mâna dreaptă mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenești că începe să mănînce!" în dreptul ei, farfuriile și tacâmurile erau frumos așezate, iar dincolo de ele, ca într-o redută prost păzită, se odihneau platourile cu mâncare. Mâna dreaptă a doamnei directoare a pornit, ridicîndu-se ușor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe a căreia delegați nici ridicolul ce li se aruncă-n față, nici dușmănia guvernului nu-i va opri de-a vorbi deocamdată poate defectuos, dar totuși numai românește, de-a simți însă cu atâta mai bine și etern românește. Dumnezeul mulțimilor însetate de dreptate a început să adieze cu sufletul său de foc și prin flamurele noastre. Sus flamura, jos masca! Dacă acuzațiunea ce li s-a făcut prin rândurile de mai sus e nedreaptă, e treaba dumnealor ca prin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a cuvintelor românești, încît auzeai următoarele intonații: "Ei bine, domnuleee! " "D-zeul m e e e u" ș. a., pe când urechea românească cunoaște îndată că tonul vorbirei în esclamația dentîi cade pe bi (în bine), în a doua pe ze (în Dumnezeul). Din această pronunție rutinată a mai rămas câteva urme la d. Ionescu. A doua observație însemnată ce am făcut-o e că tinerii noștri au început a caracteriza sau, cum se zice în limbagiul teatrului, a "crea rolurile". În piesa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a neamului domnesc, de la stingerea matcei în roiul Moldovei datează căderea Moldovei. Domnii pe care îi alege întîmplarea și intriga mor mai toți de moarte nefirească, boierii sunt toți aspiranți la un tron pe care nu mai ședea unsul lui Dumnezeu, și astfel se urmează repede unul după altul când printr-o influență străină când prin alta. Țara devine vatra deschisă a influințelor străine. Despot Vodă ucis cu buzduganul, Lăpușneanu otrăvit cu sila, Bogdan Vodă gonit la Moscva, Ioan Vodă ucis
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de a închia pacea cu Muntenegrul. [23 martie 1877] {EminescuOpIX 351} PRELEGERILE JUNIMEI ["DUMINICA TRECUTĂ D. POGOR A ȚINUT... "] Duminica trecută d. Pogor a ținut prelegerea sa asupra monoteismului. În cursul vorbirei, d-sa a constatat cum că ideea unui dumnezeu e relativ nouă și de origine semitică. Necrezând a putea constata mai de aproape izvorul psicologic al monismului teologic, d-sa a arătat numai că această idee s-a manifestat la evrei sub două forme deosebite, și anume sub aceea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și de origine semitică. Necrezând a putea constata mai de aproape izvorul psicologic al monismului teologic, d-sa a arătat numai că această idee s-a manifestat la evrei sub două forme deosebite, și anume sub aceea de "Eloim " sau dumnezeu al puterei și "Iehovah " sau ființa care există prin sine însăși; au arătat apoi că ideea din urmă este cu mult mai naltă decât cea dintâi și că este prototipul închipuirei și mai curate monoteiste pe care și-au făcut
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Istoricii noștri vor găsi că aceste tâlcuiri clerice sunt de o origine tot atât de grea de constatat ca și obiceiurile înșile, dar, fiind atât de curioase, le așezăm aicea precum le găsim și în limba, nu fără farmec, a originalului. 1) Dumnezeii limbelor elinești era foarte mulți, dintre carii unul anume Perun, carele se numea al locului, că și în mâna lui ținea o piatră scumpă ce după feliul ei lumina ca jeraticul. Încă și foc de-a pururea ardea înaintea lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fac și unii din creștini până în ziua de astăzi, adecă focuri în bălii în ziua de joi mari și se petrec peste dânsele; însă neștiind ei ce închipuiesc. 2) Alt idol era, ce-i zicea Ládco. Pre acesta îl avea Dumnezeul veseliilor și al bunei norociri. Acestui aduceau jertfe cei ce avea a face nunți și veselii, părîndu-li-se că cu agiutorul lui Lad [k ]o își vor câștiga veselie frumoasă și viață cu dragoste. Aseminea și aceasta o cântă creștinii pe la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
altora. Aceasta acum și la unii din creștini vedem făcîndu-se, adecă a doua zi după Paști, numindu-se trasul în vale, dintru care "tras în vale" prin îndemînarea diavolului se fac multe sfezi, gâlcevi și bătăi. 4) Alții avea alt Dumnezeu, ce-i zicea Caleada, carii ei, adunîndu-se la praznicele și "zborurile " lor cele idolești, cânta lăudând pre acel Coleada, pomenindu-i de multe ori numele. Și aceasta o vedem că se ține la unii din creștini și până astăzi, că
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mai primesc la casele lor Turca sau Brezaia, având cu sine și "măscărici ghiduș ", carele, schimbîndu-și fața sa, zice cuvinte urâte. 5) în cetatea Rodostol aproape de apa Istrului, în vremile închinătorilor de idoli, se afla un idol anume Cron, adecă Dumnezeul morților, care acela era un elin mort întru carele, încuibîndu-se diavolul de multă vreme, îl ținea neputred. Aceluia îi jertfea rătăciții întru acest fel, adecă de-și bătea trupurile sale până la sânge, chiuia și toată altă fără de lege făcea. Cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu am nevoie de mănuși de cauciuc, pentru că ei știu să se poarte frumos și au avut parte de o educație aleasă. Dar Mariedl zice NU, pentru că Doamne-Doamne a făcut întreaga lume, așa că tot el a făcut și balega. ERNA: Dumnezeule, Mariedl, ești o scroafă veritabilă, iartă-mă, dar te rog să termini. E și așa destul de rău că omul trebuie să facă mereu o grămăjoară și că deseori are remușcări. Chiar m-am întrebat deseori de ce îi trebuie omului un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a rupt și copacul fără vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în păr și părul de sub pom aruncă pomul în înghețată și înghețata peste păr înfulecă burta și botul... Primăvară și cerul este verde și Dumnezeul peste înghețată și pom înfulecă pomul și înghețata acolo noi ședem fără înghețată și fără pom rupți în bucăți și foarte maro. DOAMNA GROLLFEUER: O producție încântătoare. DOAMNA KOVACIC: O compunere originală. DESIRÉE: A fost probabil vorba despre futut... sau
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]