11,537 matches
-
cei din țările pe care le-am citat adesea, de la Nordul nostru, dar și Rușii! -, noi vrem să ne sărăcim patrimoniul spiritual cu o inconștiență și o brutalitate explicabile numai printr-o „barbarie a spiritului” de un primitivism și oportunism etern. C.T. Popescu, unul dintre gazetarii „de frunte” ai României, șeful Biroului de presă național și extrem de influent În mass-media, televiziunea inclusă, ca și În rândurile politicienilor, printre numeroasele atacuri pe care le-a proferat, direct sau prin interpuși, la ziarul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe marii noștri romancieri, care erau și remarcabili psihologi și cunoscători ai sufletului și specificului național!Ă În ce privește „orașul”, dl Iliescu mi-a dat un argument perfect ridicol, dar care trăda nu numai o sechelă resentimentară comunistă, ci și o eternă confuzie În legătură cu proprietatea și principiile ei, pe care se bazează, În esență, societatea democratică de profil burghez și capitalist, pe care În discursuri publice o accepta. M-a Întrebat dacă știu cine a fost familia Mociorniță și apoi mi-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
temnițe În care te „Închid” contemporanii, alteori te Închizi tu singur și arunci, ca În filmele de prost gust, cheia pe fereastră. Odată cu apariția acestui „prim eu”, am devenit cumva conștient-inconștient că mă aflu În zona Posibilului, categorie enormă și eternă de care adulții, adevărații și realii adulți, se despart pentru a intra În cealaltă categorie, cea mai apropiată de realitate, a Probabilului. Am specificat: „adulții adevărați, reali”, deoarece există unii adulți, În genere marginali sociali Într-o formă sau alta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iar femeile - prin accederea la „cercuri Închise” și autorități enigmatice, ironice și ultime; și, când am avut acces la lumea, la universul goethean de hârtie, am aderat spontan și definitiv la acel vers celebru: Das ewig weibliche zieht mich an! - eternul feminin mă atrage, mă pasionează ca și la numeroasele și extrem de variate texte pe care le subîntinde. Apoi, devenind de bine-de rău un adult, a trebuit să accept și cealaltă „poartă de a intra În existență”, În „existența psihică”, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă nouă, umanilor, Prezentul care, cum o spuneam mai sus, este el Însuși un zeu, adică este fix, neschimbător, același și etern. (Am Înșirat dublete ale aceluiași adjectiv pentru a-i sublinia atributele.Ă Noi, modernii, i-am uitat pe zei sau i-am redus, printr-un uzual proces de generalizare și abstractizare, la Unul singur - sau la doi, Tatăl și Fiul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de-ai lui, inși cu experiența puterii și posedând elemente de moralitate și de patriotism. (I-am citat mai sus.Ă Străin și dușman așa cum numai unul „de-al nostru” poate fi, un fel de pion al unei alte lumi, eternă și ea, acea marginalitate istorică și morală, lumpenul moral și național, cei fără origini sau cu origini neclare, Îmbibați de o ură colosală, irațională față de tot și de toți cei ce posedă bunuri, relații familiale sau acele calități esențiale care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
opera lor, au Îndrăznit a „provoca” bunul-simț ubicuu și tiranic. Iată cât de puternică, de „devastatoare” poate fi o „lectură” a unui „roman” În care sunt „etalate” resorturile acute și grave, insuportabile uneori, ale firii umane dintotdeauna și de pretutindeni, eterne și anistorice. Adevărul uman care ne atrage, dar care ne și zăpăcește și „distruge” uneori, dacă nu suntem pregătiți a-i face față, ca și privirea meduzei sau ca lumina taborică de pe chipul lui Iisus. „Adevărul” care zace adânc În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul hegelian, când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la urma-urmelor, nu e decât o formă mai Înaltă a sincerității! Și, În acest caz, autorul de care vorbim, ajuns la maturitatea artei sale, exprimându-se „pe sine”, exprimă ceea ce am putea numi „esențe”, adevăruri umane irefutabile și, nu rareori, eterne. O altă „sinceritate” care Îi depășește propria voință și intenție, În cazul că ar fi vrut să se exprime doar pe sine. Dar autorul adevărat, cel pe care-l numim „mare”, nu mai poate pur și simplu să se exprime
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nebuni” ca mine, sunt oricum slabi, perdanți. Frica de viață, de oamenii organizați, de societate este imensă! Agravată de propriile noastre principii atunci când nu putem scăpa de ele. Poate de aceea există un procent infim al umanității - infim, dar persistent, etern! - care fuge de oameni, fuge de această „frică”. Cei care trăiesc o viață În Nordul Înghețat al Canadei sau pustnicii adeseori confundați cu sfinții, preferând un fel de abrutizare a contactului zilnic, „grețos și Înspăimântător”, cu ceilalți, cu cei „asemănători
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care mă fac capabil să diferențiez aproapele de ceea ce este și mi se pare departe, ceea ce este jos de ceea ce este sus, fierbintele de rece, ceea ce este dens de ceea ce este inconsistent, urâtul de frumos, armonicul de dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
capabil să diferențiez aproapele de ceea ce este și mi se pare departe, ceea ce este jos de ceea ce este sus, fierbintele de rece, ceea ce este dens de ceea ce este inconsistent, urâtul de frumos, armonicul de dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care afirma neostenit Unul și ceea ce este fix, au și au avut Întotdeauna dreptate. Astfel, trebuie să acceptăm, spre dezolarea, mereu, a unor spirite pedante, că adevărul este duplice, intratabil și, aș zice, creator duplice! Și, din această neostenită, eternă duplicitate Își trage el ceea ce numim adevărul, vigoarea sa inextinguibilă. Da, moartea, luciditatea ei trăită cu un anume calm curajos, nu ne face vii, dar, e drept, Într-un fel ne Învie, pentru a folosi un termen pompos pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Gândul ne face ușori și Înțelepți, „supraumani”, ci trupul, aflat Într-o beatitudine neînfrânată și care, prin mișcările sale, aceleași și mereu altele, ne leagă, deodată și miraculos, precum memoria, În momentele ei privilegiate, de timpuri vechi și de omul etern, bucuros și uimit de cea de a doua naștere a sa, de „ieșirea din sine”, de negarea continuă, fluidă și inventivă a „animalicului”, păstrîndu-i, „acestuia”, Însă, darurile-i Înnăscute cu care el se leagă de pămînt, de fire, de timp
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
copilărit În Nord și apoi În Vestul țării, În anii mei cei mai sensibili, mai vii, mai „lacomi de realitate”, și ochii acelui copil - ce sunt aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar și la el acasă, În vacanțele lungi la mătușile mele, Nemțoaice, În Banatul sârbesc și cel românesc! -, intelectualul care era adesea profesorul, deci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu toată fermitatea și candoarea, nu toate formele de existență se potrivesc oricui. Eu am ales-o de la Început pe aceasta, ne-adaptarea sau, episodic, falsa-adaptare, caracterul, temperamentul și tipul meu de reflexe ideatice și umorale se potrivesc acestui „război etern, cu toată lumea”! Pentru a ilustra cu amuzament această „poziție”, eu dau uneori, În colocviile pe care le am cu unii tineri care mai au răbdarea sau curiozitatea să stea la un taifas cu un bătrân meșter, exemplul strategiilor creatorilor de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă rog, Încă n-au filosofie! - comparabilă chiar și cu vîrfurile de mâna a doua ale filosofiei europene, post-carteziene, empiriste sau romantice germane - nu vorbim de Greci, ei, presocraticii și cei care urmează plutesc deasupra tuturor și ființează ca principiile eterne a tot „ce va veni!” -, și nu au nici modele artistice sau literare comparabile cu cele europene; nu, să fiu bine Înțeles: nu vreau să militez În aceste rânduri pentru o ierarhizare elitistă Între continente și pot să adaug imediat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din jur mi-o atestă! -, modul meu de a gândi, viteza și o anume perspicacitate care Îi surprinde pe cei mai „molcomi”, mai „didactici”, „nerăbdarea” mea puerilă față de obtuzitatea senină și previzibilă din jur, mă „rețin” Încă În acea „post-adolescență” eternă, tipică unui sangvino-coleric. Sufăr din „ambele”; așa cum adesea mă „nemulțumește” stilul meu literar, criticat nu de puține ori, zeflemisit chiar, și care, el Însuși, a devenit o mică legendă - „Breban scrie neîngrijit!” -, Încât cei mai mulți nu se mai obosesc să verifice
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
planurile complexe ale socialului, dar și ale creației, trebuie să se comporte cu minimă ambiguitate sau dualitate a personalității: adaptabil, cu precădere În anii adesea dificili ai debutului și ai „impregnării” profilului său În conștiința contemporană, dar și ca un etern inadaptat, la marginile „originalității exprese”, dacă nu chiar marginile a ceea ce numim nebunie. Geniul, spun mulți comentatori - Ibrăileanu, mi se pare, printre alții! -, este „permanența copilăriei În maturitate”! Un alt comentator francez definea geniul ca „o realizare În maturitate a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și de trăire, de existență, deci, lumii. Tragică ar fi În consecință obnubilarea lucidității creatoare la treizeci și trei de ani la junele, Încă, Eminescu, ca și la nu puțini creatori morți tineri, În plin avânt și entuziasm creator. Tragice - neevident și etern tragice! - morțile atâtor tineri pe diversele fronturi de luptă, tineri dintre care unii vor fi avut talentul și energia de a face să sclipească Terra noastră În forme spectaculoase, profund umane În esența lor. Poeții morți pe câmpul de luptă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau altul, să „răstorni” acea ordine și așezare pe care ai găsit-o În societate când te-ai născut și de „erorile” sau chiar de „injustiția” căreia te-ai convins În anii Înflăcărați ai formării propriului caracter. Este, bineînțeles, disputa eternă Între „evoluție” și „revoluție”, iar timpurile moderne, odată, mai ales, cu cele două mari revoluții, cea engleză și cea franceză, care au semnificat sfârșitul unei perioade glorioase de aproape o mie de ani, numită feudalitate, nu mai pot vota la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lume ca a noastră, impregnată de reflexele unei optici balcanice sau fatalist asiatice. Unitatea, despre care Goethe și alți Înțelepți ai culturii afirmă a fi prima calitate a unui organism viu, dar și a unui fenomen durabil, În felul lui etern. Dacă visăm eternitatea, dacă o „iubim” - O, ich liebe Dich, du, Ewigkeit! -, drumul către „ea” este, cu siguranță, această prima condiție - o unitate de fond a reflexelor noastre, a principiilor noastre, acele puține și directoare, Într-o asemenea măsură Încât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]