10,806 matches
-
București, 2011 (în colab.); 88. Peter Volker, Agamemnon și Casandra în Lakonia (Plurilingual), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 89. Rafael Soler, Căi de Întoarcere, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 90. Boel Schenlaer, Nomad în Exil, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 91. Julio Pavanetti, Spirala Timpului, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 92. Ivan Geparoski, Straturi ale Istoriei, Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2012 (în colab.); 93. Luz Lescure, Lumea este
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
în Imperiul Otoman, impunându-și abordarea naționalistă asupra politicii imperiului. Începând cu secolul al XVI-lea, imperiul a avut un caracter musulman, iar sultanul a fost calif pentru teritoriile musulmane aflate sub controlul său. Liderii iluminismului panturcic au plecat în exil în Turcia, în Istanbul apărând o puternică mișcare panturcică. Începând cu acele timpuri, mișcarea panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat atotcuprinzător al etnicilor turcici musulmani. În plin proces de prăbușire a
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
condus revista legionară "Chemarea Vremii". Ion Sângiorgiu a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei "Cruciada românismului". După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.
Ion Sân-Giorgiu () [Corola-website/Science/325538_a_326867]
-
scară mică, iar autoritățile răspund declarând legea marțială și instituind starea de asediu. Înmormântările sunt realizate cu o mai mare rapiditate, fără ceremonii și cu puțin respect față de sentimentele familiilor celor decedați. Locuitorii trăiesc pasiv sentimente tot mai intense de exil și de claustrare; descurajați, ei decad atât emoțional, cât și fizic. În septembrie și octombrie, orașul se află sub stăpânirea ciumei. Rieux află de la sanatoriu că starea soției sale se înrăutățește. Inima sa devine tot mai împietrită cu privire la victimele ciumei
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]
-
cabarete unde putea fi ascultat acest gen de muzică, cu o mică orchestră și faimosa figura a Stehgeiger (violonistul care cânta plimbandu-se printre mese). Si la Berlin s-a bucurat de succes în rândurile aristocraților ruși, aflați acum în exil și care frecventau mai ales restaurantul „Föster”. În 1926, după ce a cântat pentru prima dată în fața microfonului unei stații de radio, Boulanger a semnat un contract cu Bote & Bock pentru editarea a șapte dintre lucrările sale, printre care și „Avant
Georges Boulanger () [Corola-website/Science/325797_a_327126]
-
Conspirația lojilor" în 1941 și în volumul "Ordinul Masonic Român", publicat de istoricul Horia Nestorescu-Bălcești. În 1944, în momentul instaurării regimului comunist, Marea Lojă Feminină intră în adormire împreună cu celelalte Mari Loji românești, iar multe dintre membrele ei luând drumul exilului. Numai după trezirea generală a Masoneriei românești în anul 2000, supraviețuitoarele epocii ajutate de masoane inițiate la Marea Lojă Feminină a Franței, se reorganizează și reconstituie Loja Steaua Orientului fondată în 1922, Steaua Sudului fondată în 1883 și Steaua Dunării
Marea Lojă Feminină a României () [Corola-website/Science/325809_a_327138]
-
izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Masaryk a concluzionat că acțiunea cea mai potrivită era să lupte pentru crearea unei țări independente pentru cehi și slovaci și că tratativele pentru obținerea independenței puteau fi realizate numai din exteriorul Austro-Ungariei. A plecat în exil cu fiica sa, Olga, în decembrie 1914, mai întâi la Roma, apoi la Geneva și de acolo la Londra, prin Paris în 1915, în Rusia în mai 1917 și în Statele Unite ale Americii, prin Vladivostok și Tokyo în aprilie 1918
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
Smetana într-o revistă cehă. Greutățile întâmpinate în timpul războiului și-au pus amprenta asupra ei și ea a murit în anul 1923 din cauza unei boli nespecificate. Fiul lor, Jan Masaryk, a servit ca ministru de externe în guvernul cehoslovac în exil (1940-1945) și apoi în guvernele Cehoslovaciei din 1945 până în 1948. Charlotte a dat naștere și altor patru copii: Herbert, Alice, Eleanor (Anna sau Hana) și Olga. Deși s-a născut catolic, Masaryk a devenit în cele din urmă un protestant
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
de zile, Ierusalimul se predă. Conform Bibliei, șeful trupelor babiloniene a ars casa Domnului (Templul din Ierusalim), casa regelui și alte case ale locuitorilor de vază. Regatul lui Iuda a încetat să existe. O mare parte din populație era în exil. Pentru prima dată în istoria lor, evreii nu mai au țară. Evreii din antichitate consideră că acest dezastru care s-a abătut peste ei este consecința neascultării lor față de legea dictată de Dumnezeu, față de recomandările legate de cultul și de
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
edict, autorizează pe evrei să se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască Templul cu ajutorul visteriei persane. În 515, Templul este terminat și se reia cultul în mod firesc. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia. Pentru a vedea împărțirea populației evreiești pe țări în istorie și în contemporaneitate, vezi Evrei după țări. Pentru a vedea populațiile evreiești istorice și contemporane pe țări, vezi Evrei după țări.
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
a vieții sociale. Codul acorda capului familiei puteri prerogative foarte întinse asupra tuturor persoanelor care o alcătuiau (copii, soție). Codul situa de asemenea proprietatea privată în centrul reglementărilor sale juridice, privind-o drept sorgintea originară a oricăror libertăți individuale. În timpul exilului pe insula Sfânta Elena, Napoleon I cita Codul Civil ca fiind cea mai mare realizare a sa, afirmație confirmată de faptul că acesta este încă în vigoare în Franța și a fost preluat de majoritatea țărilor europene, precum și în mlte
Codul Civil din 1865 () [Corola-website/Science/325044_a_326373]
-
dat, conform scripturii biblice, o proclamație si in ceea ce priveste evreii antici, in care ar fi amintit in mod detaliat si recladirea Templului din Ierusalim. Cirus a permis așa numita Întoarcere în Sion (Shivat Tzion) - întoarcerea în exilaților iudei din Exilul Babilonean în Țara Israel (Eretz Israel). După cum povestește Biblia, evreii repatriați au reclădit Templul (prin 516 î.Hr.), care a devenit cunoscut ca Cel de-al Doilea Templu. Clădirea acestuia a fost de dimensiuni relativ mai mici decât Templul lui Solomon
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
ale lui Mawlana Muhammad Ali, conducător al musulmanilor din India, care a murit la Londra în anul 1931. De asemenea, în acelaș an a permis un gest asemănător față de fostul rege hașemit al Hedjazului, Hussein Ibn Ali, care murise în exil la Amman. În 1934 a fost înmormântat acolo și unchiul muftiului, Mussa Khatem Al Husseini, fost primar al Ierusalimului și el însuși lider al mișcării naționale palestiniene. În cursul Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
cuprinsul Italiei, cele mai multe încheiate cu succes. De asemenea, el a profitat de slăbiciunile bizantine pentru a-și extinde stăpânirea în regiunea Emilia-Romagna. Prima parte a vieții lui Liutprand a început în condiții vitrege. Tatăl său, Ansprand a fost trimis în exil printre bavarezi, fratele său mai mare a fost orbit de către regele Aripert al II-lea al longobarzilor, iar mama sa Theodarada și sora sa Aurona au fost mutilate prin tăierea nasului și urechilor. Liutprand a fost cruțat doar datorită vârstei
Liutprand al longobarzilor () [Corola-website/Science/325085_a_326414]
-
refuzat să ratifice tratatul de pace, care ar fi presupus cedarea unei părți din Ducatul de Benevento către Papalitate. După ce Arechis a murit, Adelperga a continuat politica de intrigi, în special prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol, atunci când acesta a revenit în sudul Italiei în fruntea unei armate, pentru a-și revendica tronul. Fiul Adelpergăi, Grimoald, moștenitor al ducatului, a revenit din captivitatea de la curtea francilor și, luând partea lui Carol cel Mare, l-a
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
au trecut în mâinile rudelor împăratului. Slăbit de pe urma înfrângerii suferite în 982 în fața Kalbizilor din Sicilia în bătălia de la Stilo și confruntat cu moartea ducelui Otto I de Suabia și Bavaria împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în 983, instalându-l ca duce de Bavaria în cadrul adunării de la Verona. Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric "cel Certăreț" și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa-văduvă Theofano, în numele succcesiunii fiului ei
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
Eberhard I de Zürich: nu se știe dacă a fost surghiunit de către contele Erchanger, care a succedat tatălui spu, sau s-a autoexilat pentru a ajunge la rudele sale de dincolo de Alpi. În jur de 913, Burchard a revenit din exil și a reluat controlul asupra proprietății tatălui său. În 915, el s-a raliat fostului dușman, Erchanger și ducelui Arnulf de Bavaria, pentru a lupta împotriva maghiarilor. În continuare, Burchard și Erchanger s-au îndreptat împpotriva regelui Conrad I al
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
Les Principautés danubiennes. Madame Rosetti, 1848) Iar pictorul C. D. Rosenthal a ales-o drept model pentru celebrele sale tablouri: România revoluționară și România descătușânu-și lanțurile pe Câmpia Libertății. Maria Rosetti va fi alături de soțul ei în anii grei ai exilului, apoi, după revenirea în țară, va susține mișcarea pentru unirea Principatelor Române. În timpul războiului de independență (1877 - 1878), ea se va afla în fruntea Comitetului de femei din București care aduna ajutoare pentru front șui pentru familiile celor mobilizați; din
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
venind în sprijinul ducelui depus și orbit Manso al II-lea, Guaimar l-a forțat pe noul duce de Amalfi, Ioan al II-lea și pe mama acestuia, Maria, o soră a lui Pandulf, să abdice și să plece în exil. Guaimar s-a autoinstalat ca duce de Amalfi. Apoi, în iulie, el a cucerit Sorrento, care fusese cucerit de către Pandulf în 1034. Apoi, Guaimar va oferi Sorrento fratelui său, Guy, odată cu titlul ducal. De asemenea, el a primit omagiul din partea
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
succesiunii vărului lui Asclettin, Rainulf Trincanocte, însă din nou rezultatul i-a fost împotrivă. Aceste dispute au făcut ca Aversa, până atunci loială lui Guaimar, să revină în stăpânirea lui Pandulf al IV-lea de Capua, de curând revenit din exilul de la Constantinopol. Războiul cu Pandulf a continuat între 1042 și 1047. Totuși, Guaimar și-a asigurat poziția, prin recunoașterea lui Drogo, fratele lui Guillaume Braț de Fier, după moartea acestuia din urmă din 1046, căruia Guaimar i-a dat-o
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
End of the Earth: the Hunt for the Jackal", afirmă că "Istoria este scrisă, întotdeauna, de învingători". Documentele ONU prevedeau o împărțire echitabilă a teritoriului Palestinei britanice între evrei și palestinieni. Milionul de palestinieni care, în 1948, a luat calea exilului au devenit un fel de "cetățeni de mâna a doua", staționați în taberele de refugiați din țările vecine. Existența acestei populații a fost negata nu numai de Golda Meir - care a declarat că acest milion de palestinieni din taberele de
Masacrul de la Deir Yassin () [Corola-website/Science/324586_a_325915]
-
iar Balduin al IV-lea a continuat sădomnească până la moarte, petrecută în anul 1035. Balduin al V-lea a găzduit-o în 1039 pe Ema de Normandia, mama regelui Eduard Confesorul al Angliei și posesoarea unei dote extrem de generoase, pe parcursul exilului forțat al acesteia de la Bruges. El i-a oferit acesteia o pază sigură, dar și bună dispoziție, inclusiv un grup de menestreli. Orașul Bruges forfotea la acea vreme de negustori și devenise un important centru comercial, iar s-a simțit
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
al Angliei din Ungaria și, în drum spre Germania, acesta ar fi trecut și prin Flandra. Sora vitregă a lui Balduin se căsătorise cu Tostig, cel de al treilea fiu al marelui potentat Godwin de Wessex. Familia Godwinsonilor își petrecuse exilul forțat la Dublin, într-o vreme în care Guillaume al III-lea de Normandia lupta din greu pentru a-și proteja ducatul. Totuși, nu pare realist să se considere că Balduin ar fi intervenit pentru a zădărnici planurile de invadare
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
în 973. Fiu al principelui Atenulf al II-lea of Benevento, Landulf a trecut la guvernarea principatului de Benevento la moartea tatălui său din 940, fiind co-principe alături de unchiul său, Landulf I, care imediat după aceea l-a trimis în exil. Inițial, Landulf s-a refugiat la curtea ducelui Marin al II-lea de Neapole, de unde a găsit adăpost la Salerno, cu ajutorul surorii sale, Gaitelgrima, care devenise cea de a doua soție a principelui Guaimar al II-lea de Salerno. Aici
Landulf de Conza () [Corola-website/Science/324591_a_325920]
-
Capua nu la multă vreme după episod, căutând protecția din partea lui Pandulf, care i-a oferit-o cu bucurie. În schimb el a transformat Capua înt-o arhidioceză, iar fratele lui Pandulf, Ioan a primit un "pallium". După zece luni de exil, o nouă schimbare de regim de la Roma i-a dat papei ocazia să revină în Statul papal, iar Pandulf l-a trimis însoțit de o escortă capuană. În 967, împăratul Otto I cel Mare a sosit la Roma, de unde i-
Pandulf Cap de Fier () [Corola-website/Science/324614_a_325943]