12,301 matches
-
fi crearea unui antrepozit. Împreună cu colegii de Cameră, "François Régis de La Bourdonnais", "conte de Breteche" și "baronul de Vitrolles", el controlează o parte din presa ultra-regalistă, începând cu "La Quotidienne" și "Le Drapeau Blanc". În ianuarie 1823, se pronunță în favoarea "Expediției din Spania" și este numit membru al comisiei de anchetă cerută de Rege și prezidată de mareșalul Macdonald, pentru a examina "exacțiunile" comise. Este din nou numit în "Consiliul de Stat" la 25 iulie 1830, cu promisiunea scrisă să fie
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
lui Cristofor Columb de a ajunge în Indii prin vest. Condițiile puse de acesta (să fie numit amiral; să fie numit guvernator în teritoriile descoperite de el, și postul să devină ereditar; zece la sută din profituri) au fost acceptate. Expediția a început pe 3 august și s-a terminat pe 12 octombrie. Columb s-a întors în anul următor, prezentându-și descoperirile monarhilor spanioli, aducând aur și nativi ai insulelor descoperite, și fiind primit ca un erou. Spania a intrat
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
în luna decembrie a aceluiși an. În ultimul saă an de cârmuire ca despot la Mistra, Constantin a fost vizitat de umanistul și colecționarul de antichități italian Ciriaci d’Ancona. Ciriaco era un neobosit călător și autor de însemnări despre expedițiile sale. Aceste expediții îi mai îndreptaseră o dată pașii spre Morea, în 1437, când fusese primit de fratele lui Constantin, despotul Teodor al II-lea. S-a întors 10 ani mai târziu, venind dinspre nord, pe uscat, prin corint și Leondari
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a aceluiși an. În ultimul saă an de cârmuire ca despot la Mistra, Constantin a fost vizitat de umanistul și colecționarul de antichități italian Ciriaci d’Ancona. Ciriaco era un neobosit călător și autor de însemnări despre expedițiile sale. Aceste expediții îi mai îndreptaseră o dată pașii spre Morea, în 1437, când fusese primit de fratele lui Constantin, despotul Teodor al II-lea. S-a întors 10 ani mai târziu, venind dinspre nord, pe uscat, prin corint și Leondari, unde s-a
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
unul dintre descendenții regelui Achaemenes, Cyrus, învinge pe ultimul rege al mezilor, Astyages, și fondează Imperiul Medo-Persan. În 547 î.Hr. împăratul persan Cyrus cel Mare cucerește Sciția Mică până la Dunăre în Bulgaria de azi. În anul 529 î.Hr. într-o expediție împotriva triburilor nomade Cyrus îl capturează pe Spargapises, fiul reginei geților Tomiris și conducătorul armatei, care se sinucide, determinând împăratul să treacă fluviul în zona Brăila, unde moare în luptă cu massogeții. Una din problemele de rezolvat este acea de
Romii din România () [Corola-website/Science/309364_a_310693]
-
dovezi că era preferabilă în raport cu descrierea anterioară a gravitației, cea datorată lui Newton: Einstein însuși arătase în 1915 că precesia periheliului planetei Mercur, inexplicabilă până la acea dată prin considerente de mecanică newtoniană, poate fi explicată prin noua sa teorie O expediție din 1919, condusă de Eddington, care avea scopul de a face măsurători de mare precizie asupra paralaxei stelelor îndepărtate cu ocazia unei eclipse solare totale, a reușit să pună în evidență prin măsurători directe fenomenul curbării razelor luminoase, atunci când ele
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
lui Perdiccas. În 321 î.Hr., Seleucus I Nicator, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, devine satrap al Babiloniei, in urma rascoalei diadohilor, împotriva regenței lui Perdiccas. Seleucus fusese unul din generalii lui Alexandru, care se afirmase mai ales în expediția din India (326 î.Hr.) și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul Nilului. În timpul celui de-al doilea război al diadohilor (319 î.Hr. - 316 î.Hr.), Seleucus va fi izgonit din
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
satrap al Babiloniei, in urma rascoalei diadohilor, împotriva regenței lui Perdiccas. Seleucus fusese unul din generalii lui Alexandru, care se afirmase mai ales în expediția din India (326 î.Hr.) și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul Nilului. În timpul celui de-al doilea război al diadohilor (319 î.Hr. - 316 î.Hr.), Seleucus va fi izgonit din Babilon, iar Antigonos Monophtalmos, satrapul Pamfiliei și Liciei, va deveni stăpân al Asiei. Încercarea acestuia de
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
care se hotărăște retragerea dincolo de Munții Taurus și plătirea unor despăgubiri de război Romei. Aliatele Romei din Asia Mică, Regatul Pergamului și Republica Rodosului, ocupă fostele teritorii seleucide anatoliene. Antioch căutând să obțină bani pentru a despăgubi Roma, organizează o expediție în est, dar moare în 187 î.Hr. După anul 100 î.Hr., Imperiul Seleucid mai cuprindea Antiohia și câteva orașe siriene. Deși, puteau fi absorbiți de orice stat vecin, nobili își continuau războaiele civile intermitente. De asemenea, aceste așezări seleucide au
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
atacul să vină din două părți: o parte a trupelor sub comanda lui Argyll urma să debarce în Scoția, unde contele avea mulți prieteni și era susținut de clanul Campbell; cealaltă parte condusă de Monmouth, urma să mărșăluiască spre Londra. Expediția condusă de Argyll s-a sfârșit repede: contele a fost luat prizonier lângă un sătuc din Scoția, Inchinnan, în 18 iunie 1685. A fost dus la Edinburgh, iar în 30 iunie a fost condamnat la moarte pentru trădare. Monmouth a
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
muntos Karakorum, în regiunea cea mai afectată de glaciații după zona polara. Înălțimea de 8.611m a vârfului K2, împreună cu înclinația foarte mare a pantei și condițiile climaterice dificile îl situează în topul celor mai mari provocări pentru alpiniști. Opt expediții s-au încheiat cu un eșec înainte ca un grup de italieni să reușească să escaladeze vârful în 1954. Britanicul T.G.Montgomery a botezat vârful „K2” după ce în 1856 a efectuat primele măsurători ale acestuia și a ajuns la concluzia
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
suficient de rezistență pentru a tine cârligele și frânghiile. Aproximativ 50 de alpiniști au plătit cu viața încercarea de a cuceri acest vârf. Prima încercare de cucerire a piscului, în 1892, a fost un fiasco. A urmat în 1902 o expediție austriaco-britanica, condusă de Oscar Eckenstein, care a ajuns până la înălțimea de 6.600 m. Recordul a fost doborât din nou în 1938 de expediția americană condusă de Charles Houston, care a reușit să atingă altitudinea de 8.000 m și
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
încercare de cucerire a piscului, în 1892, a fost un fiasco. A urmat în 1902 o expediție austriaco-britanica, condusă de Oscar Eckenstein, care a ajuns până la înălțimea de 6.600 m. Recordul a fost doborât din nou în 1938 de expediția americană condusă de Charles Houston, care a reușit să atingă altitudinea de 8.000 m și un an mai târziu pe cea de 8.300 m. Houston a denumit K2 „muntele sălbatic” dar nu s-a dat bătut. În 1953
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
s-a dat bătut. În 1953 a revenit pe munte și mai mult ca sigur l-ar fi cucerit dacă nu s-ar fi pornit o furtună de zăpadă care a durat 10 zile. Primul succes a fost repurtat de expediția condusă de italianul Ardito Desio, ai cărei membri, Achille Compagnoni și Lino Lacedelli, au atins vârful în iulie 1954.Termenul „Karakorum” se poate referi la:
Karakorum (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/310488_a_311817]
-
anexarea acestora la Regatul Sardeniei. Pentru a avea în continuare sprijinul francez în tentativa sa, care era acum aceea de a unifica peninsula italiană, a cedat Franței orașele Nizza și Savoia. În mod ascuns îl ajuta pe Garibaldi să organizeze "Expediția celor 1000" ("La Spedizione dei Mille") și apoi, cu scuza de a opri acest periculos revoluționar obținu aprobarea Franței de a ocupa statul Pontificio, cu excepția Romei. Ajuns din urmă de către armata sabauda, Garibaldi donă regelui Vittorio Emanuele al II-lea
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
guvernatorului statului Illinois, Frank Tancredi (John Heard). De asemenea, el construiețte o relație cu directorul penitanciarului Henry Pope (Stacy Keach), pe care îl ajuta să termine de construit macheta Taj Mahalului. Într-o noapte, când se afla în una din expedițiile sale nocturne de cercetare a terenului, se arde pe spate fiind distrusă o parte din tatuaj și fiind astfel pus in pericol întregul plan. Pentru a recupera porțiunea pierdută a hărții, se preface nebun pentru a pătrunde în clădirea unde
Michael Scofield () [Corola-website/Science/304951_a_306280]
-
dorința de a rupe lanțurile stăpânirii spaniole, aprobând părerile baronului german că America spaniolă este coaptă pentru a fi liberă; are însă nevoie de un mare bărbat care să înceapă opera. Când Francisco de Miranda pornește în 1806 din New York expediția de eliberare a Venezuelei, crede că acesta este "marele bărbat" dar se înșală; expediția eșuează. Condițiile politice din Europa au avut repercusiuni asupra statelor din America, iar valul stârnit de Napoleon a generat și dorința de eliberare a coloniilor ca
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
este coaptă pentru a fi liberă; are însă nevoie de un mare bărbat care să înceapă opera. Când Francisco de Miranda pornește în 1806 din New York expediția de eliberare a Venezuelei, crede că acesta este "marele bărbat" dar se înșală; expediția eșuează. Condițiile politice din Europa au avut repercusiuni asupra statelor din America, iar valul stârnit de Napoleon a generat și dorința de eliberare a coloniilor ca Bătălia de la Ayacucho. Președintele Venezuelei
Simón Bolívar () [Corola-website/Science/304950_a_306279]
-
epopeea lui Homer, "Iliada", dar și în celelalte epopei care prezintă războiul troian. Pentru a fi deosebit de Aiax din Locres, fiul lui Oileu, acest erou este numit adesea Marele Aiax sau Aiax Telamonianul. O legendă consemnează că atunci când Heracles pregătea expediția împotriva cetății Troia a venit să îl invite pe Telamon să ia parte la această aventură și l-a găsit pe acesta petrecând. Heracles l-a rugat atunci pe Zeus să-i ofere lui Telamon un fiu la fel de viteaz ca
Aiax din Salamina () [Corola-website/Science/304956_a_306285]
-
născut la Quartesana, fracțiune a comunei Ferrara în 6 iunie 1896. Fiu al lui Camillo Balbo și al Malvinei Zuffi, amândoi învățători. După nașterea sa, familia Balbo se mută la Ferrara. În 1911 fuge de acasă și se atașează unei expediții militare organizată de Ricciotti Garibaldi, pentru a elibera Albania de sub controlul turcilor. Nu va reuși să participe la expediție, fiind blocat de către poliția avizată de către tatăl său. În 1914 participă la o manifestație la Milano unde întâlnește pe Benito Mussolini
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
Zuffi, amândoi învățători. După nașterea sa, familia Balbo se mută la Ferrara. În 1911 fuge de acasă și se atașează unei expediții militare organizată de Ricciotti Garibaldi, pentru a elibera Albania de sub controlul turcilor. Nu va reuși să participe la expediție, fiind blocat de către poliția avizată de către tatăl său. În 1914 participă la o manifestație la Milano unde întâlnește pe Benito Mussolini. Balbo va deveni garda de corp a lui Cesare Battisti în timpul conferințelor ținute de către acesta în favoarea intervenției Italiei în
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
după război, aderă la fascism și curând deveni secretarul federației fasciste din Ferrara. Începu să organizeze echipe și formă un grup al său denumit Celibano, după numele băuturii sale preferate. Grupul împiedica grevele în contul proprietarilor de pământuri locali prin expediții de pedepsire care loveau în comuniști și socialiști și în organizațiile de țărani din Portomaggiore, Ravenna, Modena, Bologna. În octombrie 1922 participă la marșul spre Roma, alături de Emilio de Bono, Cesare Maria De Vecchi și Michele Bianchi. În 1923 fu
Italo Balbo () [Corola-website/Science/304957_a_306286]
-
sciri, heruli, longobarzi, sarmați, alani și slavi, precum și populația daco-romană din Dacia și cea romanizata din Pannonia. Hunii și-au stabilit în Pannonia centrul confederației Europa centrală oferise surse reduse de hrană, fapt ce i-a determinat să recurgă la expediții facile de pradă. Hunii s-au specializat în atacarea și extorcarea orașelor și provinciilor, obligându-i pe români să le plătească tribut. Attila, de exemplu, primea de la români, între [[447]]-[[450]], 2100 de livre de aur, plus 6000 de livre
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
2014.08.09 (1).JPG|thumb|Călăreți huni]] Luptele dintre huni s-au încheiat când a început guvernarea fraților Bleda și [[Attila]]. Profitând de deruta din imperiu, cauzată de cucerirea Cartaginei de către vandali în [[439]], hunii au declanșat prima lor expediție în imperiu, în [[441]], ajungând până la Sirmium. În [[443]], au ajuns în zona Constantinopolului. Au devastat provinciile balcanice și în [[447]], bizantinii au cumpărat retragerea prin subsidii de aur. În [[451]], conduși doar de Attila, hunii s-au îndreptat către
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și RPU au declanșat "Operațiunea Kiev", care avea ca scop securizarea teritoriului pentru guvernul lui Petliura și crearea unei zone tampon între Polonia și Rusia. 65.000 de soldați polonezi și 15.000 de soldați ucraineni au luat parte la expediția inițială, al cărei obiectiv militar principal era depășirea prin flanc a forțelor bolșevice și distrugera lor dintr-o singură lovitură. După cucerirea unei victorii în sud, Marele Stat Major polonez a planificat o retragere rapidă a Armatei a III-a
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]