11,345 matches
-
prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea, Închideam ochii, plângeam și băgam cu lingura În gură arpacaș. Așa a fost... Ce să vă mai spun eu din Pitești? C-a fost cel mai aspru regim prin care am trecut... Cât ați stat În penitenciarul din Pitești? Am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
prin aprilie-mai, Într-o noapte, ne-a Îmbarcat În tren, dube, În vagoane-dube din astea, și ne-au mutat. Ne-a dat câte-o jumat’ de pâine, niște slănină râncedă și puțină marmeladă, pe care am mâncat-o imediat de foame... Și po urmă am răbdat până a doua zi seara... Unde v-au dus? Ne-a dus cred că În gara Basarab, ne-a oprit și a venit dubele și ne-au luat și ne-am trezit În Jilava. Acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă-tii! Vrei să te omor În bătaie? Ce mă deranjezi?”. „Domnu’ locotenent”, zâc, „venim de pe drum, n-am mâncat de două zile. Făceți-vă pomană, poate a mai rămas pe la bucătărie ceva arpacaș..., ce-o fi, că murim de foame aicea!” „Ia uite, bă! Ce, bă, aici e Crucea Roșie? E azil? Futu-vă dumneză... Nimic!” Și... zdranc cu ușa. A plecat... (zâmbește - n.n.) După vreo juma’ dă oră, auzim trop-trop-trop pe sală iară. Domne, deși să zâcea c-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Trebuia să fugi tare să scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, w.c., tinetă. Era tinetă Înăuntru, nu te scotea la w.c. decât o dată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de două kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că o tăia cu cuțitu și se mai fărâma... Și la 1 Îți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
scapi. Și aveam bătrâni care nu mai puteau să fugă... Nu puteai să faci nici o mișcare, nimic, atât doar: șters, w.c., tinetă. Era tinetă Înăuntru, nu te scotea la w.c. decât o dată pe zi, dimineața... Foamea!? Nu mai zic de foame... că era zi de zi. Dacă 20 de inși mâncam dintr-o pâine de două kile... Deci nu-ți venea nici o sută, că o tăia cu cuțitu și se mai fărâma... Și la 1 Îți trântea o varză din aia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a dat o palmă de a sărit cu cracii În sus. Avea dosarul lui și zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla, fără calorii... Eu, parcă, stăteam În celula 97, cu Focșa, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
zice: „Trebuie să zici și noaptea că ești condamnat «pentru crimă de acte de teroare!»”. Altfel, programul era: trezirea la cinci, stingerea la zece. Dar foamea era cea mai mare teroare. Întotdeauna, după ce Îți dădea să mănânci, Îți era mai foame! Eu nu am fost sătul șase ani jumătate! Era mâncarea inconsistentă... Turtoi de ăla, fără calorii... Eu, parcă, stăteam În celula 97, cu Focșa, cu un unchi care e mort, cu Birche... cu toți am fost acolo. Da’ unii pleca
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
frumos: fiecare muncitor a luat „primă” de circa cinci mii de lei. În ’76 însă, n-au avut furaje. Bineînțeles, n-au reușit să-și îndeplinească planul. Primarul Gheorghe Zaharia îmi spune că era o jale să auzi behăind de foame mii de oi, mai ales noaptea. De mila lor, unii dintre îngrijitori s-au dus și au luat paie și fîn din stogurile C.A.P., riscînd să fie taxați drept hoți! Am reținut, în ipoteza că voi fi întrebat de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe ogoare. Pentru apă trebuia să te scoli devreme, să fii printre primii la fîntînă. Vitele erau adăpate din albia Sucevii. Într-unul din drumurile făcute cu „trenul foamei”, tata l-a luat și pe Leon (fratele lui V.), care avea 16 ani. Fără bani la el, acesta a folosit trocul: a dus la schimb pere contra știuleți de porumb. Un știulete - o pară! S-au dat și ajutoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
funestele greșeli de care îl acuz. Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla mîlului, care păcălește vitregia firii îndoindu-se la pămînt. O dă ca exemplu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au rămas secrete: n-am pomenit nimic despre grija ce-o am în legătură cu felul în care îmi sînt receptate și, mai ales, raportate lucrurile ce le spun. *„Dacă cămara țării va fi plină, nimeni, tovarăși țărani, nu va muri de foame”. Agricultura constituie o obsesie națională: dacă doi inși se întîlnesc, discută în cele din urmă despre agricultură și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de foame, ci de a mă aproviziona
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
țărani, nu va muri de foame”. Agricultura constituie o obsesie națională: dacă doi inși se întîlnesc, discută în cele din urmă despre agricultură și despre consecințele ei asupra nivelului de trai. Pentru mine, problema nu-i c-o să mor de foame, ci de a mă aproviziona cu cele necesare fără să pierd timp și fără să fiu umilit. Ca să-și îndulcească relația cu vînzătoarele, unii au ajuns de le fac curte. Nu mă văd capabil s-o alint pe cea de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a rostit primele cuvinte în limba țării gazdă: «Ho Toanto!»” în cel de-al doilea banc, „un ins ajuns în beciul Securității e întrebat de un altul, aflat mai de dinainte acolo, ce-a făcut. «Am spus că mi-e foame!» « Ia te uită ce capricioși au devenit, domnule!», se miră acela. «Eu, din contră, am spus că: M-am săturat!»” Al treilea banc se referă la întîlnirea dintre Vanea și Azorel (variantă a celui cu Laika și Grivei) și discuția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a găsit decît o bucată de stofă. Nevastă-sa (îmbrăcată cu cojoc) așteaptă mofluză lîngă un cărucior. *Numai cei fixați în clișee mai pot crede într-o „înflorire a culturii” în condițiile de azi, cînd preocuparea numărul 1 e astîmpărarea foamei. La alții, lucrul ăsta, cel puțin, se poate spune: „Mais même sans tomber dans le matérialisme vulgaire, on comprend qu’avec l’estomac creux, la culture n’est assimilée que difficilement...” (Lev Kopélev, în interviul acordat revistei „Temps nouveaux” nr.
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sau chiar la îndemnul ei? S-au ridicat dintr-odată barierele comunicării? Poate (dacă-l ține curajul) orice român să răspundă solicitării unui jurnalist sau unui post de radio străin? S-a făcut excepție cu D.P. pentru că tocmai declarase greva foamei? Este D.P. - cum pretinde Constantin Pavel - „omul Securității”? Mai e valabilă replica pe care i-am dat-o acestuia că „dacă toți oamenii Securității s ar comporta ca D.P., provocator, atunci înseamnă că Securitatea se poate considera o instituție de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
domnule Eugen Dimitriu, Izbutesc să Înapoiez cele 19 publicații apărute În județul nostru În cursul anului 1990. multe și felurite. Să stai și să le răsfoiești. Unele descrețesc frunțile, dar nu vor rezista după liberalizarea prețurilor - nici pe cale de abonament. Foamea spirituală moare dacă nu-i Înlăturată foamea fizică. Cu sănătatea șubrezită și singurătatea mă mișc În și pe lângă gospodărie. Răsfoiesc presa ce primesc, deschid aparatul de radio sau televizorul ca să aflu vești tot mai bune. De acasă nu ies decât
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
19 publicații apărute În județul nostru În cursul anului 1990. multe și felurite. Să stai și să le răsfoiești. Unele descrețesc frunțile, dar nu vor rezista după liberalizarea prețurilor - nici pe cale de abonament. Foamea spirituală moare dacă nu-i Înlăturată foamea fizică. Cu sănătatea șubrezită și singurătatea mă mișc În și pe lângă gospodărie. Răsfoiesc presa ce primesc, deschid aparatul de radio sau televizorul ca să aflu vești tot mai bune. De acasă nu ies decât f.f. rar - până la magazin când se dă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
406 (...) (am făcut o Întinse noțiuni asupra trecutului cultural al zonei, puteam să mă impun, dar cu prețul unei munci epuizante. și așa, cu povestea lui Jean Valjean bine memorată (cu deosebirea că n-am furat, chiar dacă mi-a fost foame!), am ajuns să-l simt tot mai aproape, să-l iubesc ca pe un frate. Sărmanul, plătise de atâtea ori pentru aceeași faptă. S-a distrus destinul unui om, dar În schimb fusese apărat principiul „sacrosanct” al proprietății!... În miez
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
retrage copiii de la școală, că n-are niciun rost să mai frecventeze cursurile, apoi voi renunța la cetățenia română și voi demonstra în fața Comitetului Central al Partidului cu pancarte; iar dacă va fi nevoie și de asta, voi declara greva foamei împreună cu întreaga mea familie. Mai bine mort decât să trăiești într-o țară în care nu ai niciun drept, ci numai obligația de muncă. Suntem mai rău ca sclavii sau ca țăranii iobagi din trecut, care erau legați de glie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
familiei mele, metode care pe unii i-au și determinat să aleagă drumul pe care am pornit eu. Pentru aceștia vă rog să dispuneți eliberarea pașapoartelor în cel mai scurt timp posibil. Am protestat timp de 15 zile prin greva foamei pentru eliberarea acestor pașapoarte și nu voi înceta să protestez, indiferent de mod, până când fratele meu Alexandru și cumnatul Roșu Ioan nu vor veni lângă mine, împreună cu familia lor. Lidia-Sorina Rusu, Corbeil, Franța, 11 februarie 1981, difuzată la 14 martie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca să ni se elibereze cât mai curând pașapoartele pentru plecarea definitivă! Nu mai putem îndura și aștepta! Dacă la 20 de zile după difuzarea acestei scrisori la Radio Europa Liberă nu vom primi pașapoartele, voi fi silit să încep greva foamei și voi înștiința toate forurile competente de acest lucru. Nu e drept să se distrugă o viață de om nevinovat pentru că nu se respectă legea. Toți suntem oameni, toți avem dreptul la viață, oriunde am fi și oriunde am dori
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țări pe care dumneata și cu soțul dumitale, alături cu restul familiei, o conduceți zâmbind, așa cum vă arătați chipurile în toate tablourile pe care vi le expuneți în fiece fabrică, pe străzi, în birouri, vi le pomădați, în timp ce poporul îndură foamea și lipsa de tot ce i-ar trebui și nu găsește în magazinele statului nostru socialist multilateral dezvoltat... V-ați îngăduit, totuși, să pretindeți că noi am fi prea grași, iar asta pentru că mâncăm prea mult. Da, ne îngrășăm, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
trebui și nu găsește în magazinele statului nostru socialist multilateral dezvoltat... V-ați îngăduit, totuși, să pretindeți că noi am fi prea grași, iar asta pentru că mâncăm prea mult. Da, ne îngrășăm, dar nu cu mâncare, ci umflându-ne de foame, de lipsa alimentelor strict necesare pentru a exista. De exemplu, cartofii, ceapa, fasolea, ba chiar și zarzavaturile au dispărut din magazinele statului. Începând din toamna anului 1980 și până în prezent nu am mai putut găsi în magazinele statului cartofi! Chiar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
respective, la cozi după lapte. Pentru cei cca 500 de oameni ce așteptau la cozi s-au adus câte trei-patru sute de litri. Vai de bieții oameni tineri, bătrâni, femei, copii, unii însoțiți de obișnuitele scăunele ce așteptau la rând! Foamea și dorul de lapte îi făcea să uite că sunt oameni, se împingeau, se îmbrânceau mai rău ca animalele! Mulți i-au trântit la pământ pe bătrâni, strigându-le: Lapte vă trebuie? Ați făurit socialismul, acum mâncați-l! Ce să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să înjure și Partidul, iar asta numai din cauza celor care îl conduc așa cum îl conduc! Faceți bine și scutiți pe mai departe poporul acesta de foame și de goana după alimente! Faceți-o până nu e prea târziu, căci soții și părinții și copiii noștri, precum și noi, femeile, am avut ceva de învățat de la poporul polonez! Și poate se va găsi și la noi un al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]