10,651 matches
-
inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă, iar în 1959 în franceză, la Editions du Seuil. Este o carte de dimensiuni europene, o marcă a vitalității literelor românești. În 1960 s-a produs marea ruptură în viața lui : fuga în străinătate. Mai plecase, fusese un răsfățat al regimului (Premiul de Stat, 1951; Ordinul Muncii, 1956; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă, 1956; fondator al seriei noi a colecției Biblioteca pentru Toți, 1956). În 1960 se
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
al esteticii onirismului, care se prelungește până în post-modernism prin operele lui Mircea Cărtărescu. Au rămas de la onirici volumele "Lungul drum al prizonierului", romanul parabolă kafkiană al lui Sorin Titel, povestirile lui Dumitru Țepeneag, precum și primele sale romane "Zadarnică e arta fugii", "Nunțile necesare", sau "Cartea de vise" și practic toate poemele lui Leonid Dimov. Nu trebuie uitată nici proza lui Vintilă Ivănceanu, Florin Gabrea și Virgil Tànase. Dumitru Țepeneag, „În căutarea unei definiții” (1968): „În ultima vreme s-a vorbit destul de
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
din vis, dar făcută, construită rațional; la urma urmei, mă întreb dacă ultimele poeme și visele lui Dimov mai pot fi numite poezii? Eu le-aș numi texte onirice pur și simplu.” Gabriel Dimisianu: „ul instituia, ca normă estetică intransigentă, «fuga» din real, transgresarea acestuia și respingea, în orice caz, atingerile artei cu politicul. Atunci? Adevărul este că nemulțumirea față de onirici nu a pornit de la literatura lor, ci de la manifestarea unora dintre ei în viața publică. La cenaclul lui Miron Radu
Onirism () [Corola-website/Science/297610_a_298939]
-
Minore, „Dracula, principe del dubbio”, „Îl Messaggero”, 16 februarie 1993; Ernestina Pellegrini, „Note șu "Îl diario di Dracula"”, „Inventario”, nr. 1, 1994; Roberto Carifi, „Ovidio nel vuoto della solitudine”, „La Nazione”, 27 mai 1997; Dario Fertilio, „Ovidio? Un poeta în fugă che non ne poteva piu delle donne”, „Îl corriere della seră”, 12 octombrie 1997; Giuseppe Cassieri, „Îl mio Ovidio sul Măr Nero”, „La Stampa”, 7 august 1997; Gianpaolo Caprettini, „Come pesce negli abissi”, „L’Indice”, februarie 1998; Sară Noris, „Premio
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
cu Luxemburg, punându-se sub protecția comandantului militar din regiune, unde putea să negocieze de pe poziții de forță cu Adunarea Constituantă părțile neagreate din Constituție. Se spera că o acțiune militară nu va fi necesară, însă regele era conștient că fuga sa putea provoca un război civil. Ludovic a părăsit cu familia sa Parisul, la 20 iunie 1791, iar când a ajuns la Varennes, la 48 de km, fiind recunoscut, a fost oprit. A fost adus înapoi la Paris, în timp ce fratele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în timp ce fratele sau mai mic, contele de Provence, a fugit cu soția lui la 20 iunie, ajungând cu bine la Bruxelles. Regele și-a pierdut popularitatea, iar numele de străzi și firme cu însemne regale au dispărut din tot orașul. Fuga sa i-a convins pe mulți susținători că nu mai pot să-i acorde încredere și deja se vorbea despre instaurarea unei republici, deși se temeau de izbucnirea unui război civil în Franța și la războaie cu alți regi europeni
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
se concentra asupra posesiunilor austriece din Țările de Jos unde s-a desfășurat o revoltă pe care a înăbușit-o în iarna 1790 și și-a îndreptat atenția spre Polonia din care Rusia și Prusia voiau să obțină teritorii. După fuga la Varenne, austriecii au început să-l sprijine pe Ludovic. În august 1791, au semnat împreună cu Prusia Declarația de la Pillnitz, fiind gata să-l readucă pe rege pe poziție. Părea că o intervenție austriacă era improbabilă după ce Leopold a salutat
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
aceștia fiind un grup de deputați și numiți după numele liderului lor, Jacques Brissot. S-au unit cu câțiva deputați și din Gironde, departament din sud-vestul Franței, fiind cunoscuți sub numele de girondini. Brissot era susținătorul unei republici și după fuga de la Varenne, dorea abolirea monarhie și judecarea regelui, înțelegând că acesta nu a acceptat constituția și că se uneltea împotriva revoluției. Erau 130 de girondini în Adunare, astfel, pentru a obține majoritate, aveau nevoie de sprijinul lui La Fayette și
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
primul post de organist în orășelul Arnstadt; datorită virtuozității sale deja evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „"Toccata și Fuga în Re minor"". În 1708, Bach obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weimar. În această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
această funcție avea obligația de a compune nu numai muzică pentru orgă, dar și compoziții pentru ansambluri orchestrale, bucurându-se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
prietenia ducelui Johann Ernst, el însuși compozitor. Pasionat de arta contrapunctului, Bach a compus majoritatea repertoriului de fugi în timpul activității sale în Weimar. Din această perioadă datează celebra compoziție „Clavecinul bine temperat” (germană: "Wohltemperiertes Klavier"), care include 48 preludii și fugi, câte două pentru fiecare gamă majoră și minoră, o lucrare monumentală nu numai prin folosirea magistrală a contrapunctului, dar și pentru faptul de a fi explorat pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale. Din cauza deteriorării raporturilor cu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru Crăciun ș.a. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu "Collegium Musicum" din Leipzig sau reprezintă compoziții așa-zise erudite, ca cele patru volume de exerciții pentru clavecin, partitele pentru pian, Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian ș.a. Johann Sebastian Bach s-a căsătorit în 1707 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, din care numai 4 au supraviețuit bolilor copilăriei. După moartea primei sale soții, Bach s-a recăsătorit în 1721 cu
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
și italieni, transcriind numeroase lucrări ale acestora pentru orgă și clavir. La Weimar a transcris concerte pentru orgă (6) și pentru clavir (18) din creația lui Vivaldi, Corelli, Benedetto Marcello, Telemann. Alteori, el prelucra numai anumite teme, utilizate în ample fugi (din Legrenzi, Albinoni, Corelli). Ca muzician de curte, Bach a cunoscut bine muzica franceză, printru-un elev al lui Lully, prezent la curtea de la Celle. Curțile numeroșilor principi germani, oricât de neînsemnați ar fi fost ei, se întreceau în a
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
cantatele „tragice”, Magnificat, Pasiunile și Missa în si minor. Cu ocazia vizitei făcute la Berlin (1747) regelui flautist Friedrich al II-lea al Prusiei, (la curtea căruia funcționa ca clavecinist fiul său K. Philipp Emanuel) Bach a improvizat o magnifică fugă pe searbăda temă dată de rege. Întors la Leipzig, a scris pe această temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre (pentru flaut, vioară și clavir). Reunite, aceste piese au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Generalizând, Bach dă puternice imagini contrastante ale întristării și bucuriei, ale jertfei și biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
biruinței, ale morții și vieții. Este deosebit de importantă această missă pentru modul cum Bach a pus virtuozitatea contrapunctică în slujba expresiei. Dacă în „Ofranda muzicală” și „Arta fugii” virtuozitatea de scriitură polifonică este un scop, în Missă contrapunctul, canonul și fuga, în cele mai ingenioase împletiri, sunt valoroase mijloace de exprimare muzicală, lucrarea fiind considerată de către Hubov o “enciclopedie a artei contrapunctice”. Numeroase corale de mici dimensiuni, de mare simplitate și cu structură armonică, participă la desfășurarea dramei și subliniază expresia
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de coral. În volumul "Orgelbüchlein" (Cărticică de orgă), destinat predării artei organistice, găsim și "Choralvorspielen" (preludii ale coralelor), improvizații pe teme de coral. În corale, în sonatele și concertele pentru orgă predomină țesătura vertical armonică. Cele „Opt mici preludii și fugi”, ca și „Passacaglia”, au fost scrise pentru clavecin cu două claviaturi și pedală. În celebra „Toccată și fugă în re minor”, toccata este o concisă piesă improvizatorică, urmată de severa construcție a unei fugi la patru voci. În canzone, el
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
armonică. Cele „Opt mici preludii și fugi”, ca și „Passacaglia”, au fost scrise pentru clavecin cu două claviaturi și pedală. În celebra „Toccată și fugă în re minor”, toccata este o concisă piesă improvizatorică, urmată de severa construcție a unei fugi la patru voci. În canzone, el este influențat de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
pedală. În celebra „Toccată și fugă în re minor”, toccata este o concisă piesă improvizatorică, urmată de severa construcție a unei fugi la patru voci. În canzone, el este influențat de stilul luminos al italienilor. În schimb, în toccate și fugi, cu imagini atât de variate și de puternice, a îmbinat gravitatea și patosul organiștilor germani cu suavitatea și sugestiva cantilenă italiană. Și în muzica de orgă, ca și în creația vocal-simfonică, îmbină stilul somptuos și solemn cu efuziunea lirică intensă
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
piese provenite din dansuri, ca și partitele. Dar Bach nu se rezumă numai la cele patru dansuri tipice: allemanda, couranta, sarabanda, giga, ci amplifică suita, introducând și alte dansuri, ca menuete, gavote, poloneze sau chiar „arii”. Interesantă este „Fantezia și fuga cromatică”, cu un suflu nou și îndrăzneț prin frecvente cromatisme, dar și "Goldberg-Variationen" (1742), o arie cu 30 de variațiuni, care marchează un moment important din istoria temei cu variațiuni. Compuse pe tema unei arii, variațiunile nu sunt numai prezentări
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Arioso" - îndemnurile duioase ale prietenilor, care-l sfătuiesc să rămână în patrie, "Andante" - diferite întâmplări, care pot avea loc printre străini, "Adagissimo" - jalea generală a prietenilor, "Un poco largo" - prietenii își iau rămas bun și "„Aria di postaglione”", urmată de "„Fuga all imitazione della cornetta di postiglione”". Invențiunile (15 la două voci și 15 la trei voci), piesele destinate soției sale A. Magdalena, ca și „Clavecinul bine temperat” (primul volum în 1722, al doilea în 1742) sunt lucrări didactice pentru clavecin
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
15 la trei voci), piesele destinate soției sale A. Magdalena, ca și „Clavecinul bine temperat” (primul volum în 1722, al doilea în 1742) sunt lucrări didactice pentru clavecin. Deși scrise cu scop didactic, ele poartă pecetea geniului bachian, în special, fugile Clavecinului bine temperat sunt strălucite fugi artistice, lipsite de orice urmă de pedanterie sau schematism didactic. Clavecinul a avut un rol important în creația concertantă. Piesele solistice, cu acompaniament de orchestră, se executau în saloanele principilor, fiind un gen adresat
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
soției sale A. Magdalena, ca și „Clavecinul bine temperat” (primul volum în 1722, al doilea în 1742) sunt lucrări didactice pentru clavecin. Deși scrise cu scop didactic, ele poartă pecetea geniului bachian, în special, fugile Clavecinului bine temperat sunt strălucite fugi artistice, lipsite de orice urmă de pedanterie sau schematism didactic. Clavecinul a avut un rol important în creația concertantă. Piesele solistice, cu acompaniament de orchestră, se executau în saloanele principilor, fiind un gen adresat unei elite, și nu publicului larg
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
fără acompaniament (trei Sonate și trei Partite din 1720), sunt lucrări ce solicită instrumentistului maximum de expresie. Preludiul Sonatei în sol minor are la bază o monodie liberă, marcată cu jaloane armonice, ca niște acorduri ale unei lăute acompaniatoare, iar fuga este construită polifonic, implicând o deosebită virtuozitate. Vioara devine instrumentul care vorbește nu numai în limbajul monodic, ci și în cel plurivocal, armonic și polifonic, realizând efecte armonice și polifonice, specifice lăutei. I se valorifică posibilitățile melodice, vioara fiind instrumental
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
două caiete de exerciții, intitulate " Klavierbüchlein für Anna Magdalena" (Cărticică pentru clavir pentru A. Magdalena) și "Klavierbüchlein für Wilhelm Friedmann" (Cărticică pentru W. Friedmann). Foarte importante sunt cele două volume din „Clavecinul bine temperat”, ce cuprind 48 de Preludii și fugi, în toate tonalitățile treptelor gamei cromatice, constituind o demonstrație pentru acordarea clavecinului în sistemul egal temperat. Este meritul lui Andreas Werckmeister (1645-1706) de a fi realizat temperarea egală, prin împărțirea octavei în 12 semitonuri egale și neglijarea comei sintonice. Acordarea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]