10,496 matches
-
solda cu repetate come hipoglicemice, impunând reconsiderarea întregului program terapeutic. Fenomenul de „neconștientizare” a hipoglicemiilor pare a fi reversibil atunci când trecerea de la valori glicemice crescute către valori glicemice mai mici este realizată treptat. O problemă importantă este aceea a prevenirii hipoglicemiilor nocturne, care de multe ori survin către ora 3 noaptea. Detectarea lor trebuie făcută prin determinarea glicemiei la această oră și prin avertizarea familiei, care trebuie să sesizeze modificarea tipului de respirație, a tonusului bolnavului și mai ales a transpirațiilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
ales, spuneam, prin includerea determinărilor glicemice de ora 22 și 3, în profilele efectuate în mod regulat. O valoare glicemică <120-140 mg la ora 22 poate anticipa o reacție hipoglicemică nocturnă. O valoare glicemică <120 mg, preprandială, nu exclude o hipoglicemie nocturnă. Analogii de insulină cu acțiune „bazală” (Lantus, Detemir) prezintă ca un avantaj major evitarea hipoglicemiilor nocturne. Creșterea în greutate. După începerea insulinoterapiei, atât în T1DM cât și în T2DM, se pate observa o creștere în greutate, mai ales dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
regulat. O valoare glicemică <120-140 mg la ora 22 poate anticipa o reacție hipoglicemică nocturnă. O valoare glicemică <120 mg, preprandială, nu exclude o hipoglicemie nocturnă. Analogii de insulină cu acțiune „bazală” (Lantus, Detemir) prezintă ca un avantaj major evitarea hipoglicemiilor nocturne. Creșterea în greutate. După începerea insulinoterapiei, atât în T1DM cât și în T2DM, se pate observa o creștere în greutate, mai ales dacă anterior începerii insulinoterapiei s-a înregistrat o scădere ponerală secundară dezechilibrului metabolic. Revenirea la greutatea anterioară
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
ales dacă anterior începerii insulinoterapiei s-a înregistrat o scădere ponerală secundară dezechilibrului metabolic. Revenirea la greutatea anterioară debutului diabetului în T1DM este salutară, dar ulterior trebuie ajustată pentru a se menține greutatea corporală. De menționat că, în cazul unor hipoglicemii frecvente, induse mai ales de supradozarea insulinei, apare și o creștere ponderală oarecum nedorită. O problemă deosebită o reprezintă creșterea ponderală la pacienții cu T2DM insulinotratați, care au deja un exces ponderal la inițierea insulinoterapiei și la care, din cauza insulinorezistenței
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
O problemă deosebită o reprezintă creșterea ponderală la pacienții cu T2DM insulinotratați, care au deja un exces ponderal la inițierea insulinoterapiei și la care, din cauza insulinorezistenței, se poate ajunge la escaladarea dozelor de insulină, nu rareori asociat cu fenomene de hipoglicemie nesesizate, la creșteri ponderale importante, de peste 10 kg în câțiva ani de evoluție a diabetului. Tratamentul actual modern al acestor cazuri folosește asocierea insulinosensibilizatorilor, între care mai ales metforminul, pentru a reduce insulinorezistența și a preveni escaladarea dozelor de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
este multiplu: asigură un aport energetic necesar; blochează cetogeneza și, în consecință, are o acțiune antiacidotică; permite administrarea de "apă neelectrolitică" necesară la pacienții cu tendință la hipernatremie; evită scăderea prea rapidă a glicemiei (prevenind edemul cerebral) și ulterior, apariția hipoglicemiilor tardive. Necesarul insulinic este variabil, uneori mai mic (în special în comele inaugurale), alteori mai mare (în special la pacienții cu infecții severe sau aflați în colaps vascular prelungit). Cea mai mare cantitate (reprezentând aproximativ 2/3 din doza totală
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
tratați convențional la 8% în cazul celor tratați intensiv). În ceea ce privește complicațiile macrovasculare, nivelul mediu a glicemiei necesar pentru prevenirea acestora este mai mic decât în cazul complicațiilor microvasculare (81, 84). Prețul plătit pentru atingerea acestor obiective a fost creșterea incidenței hipoglicemiilor, mai ales a celor severe. În studiul DCCT (21) incidența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare în grupul celor tratați intensiv, comparativ cu cei tratați convențional. Se poate spune că hipoglicemia este principalul factor limitant al obținerii
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
macrovasculare, nivelul mediu a glicemiei necesar pentru prevenirea acestora este mai mic decât în cazul complicațiilor microvasculare (81, 84). Prețul plătit pentru atingerea acestor obiective a fost creșterea incidenței hipoglicemiilor, mai ales a celor severe. În studiul DCCT (21) incidența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare în grupul celor tratați intensiv, comparativ cu cei tratați convențional. Se poate spune că hipoglicemia este principalul factor limitant al obținerii unui control glicemic adecvat, hipoglicemiile severe rămânând o problemă serioasă în ciuda
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
acestor obiective a fost creșterea incidenței hipoglicemiilor, mai ales a celor severe. În studiul DCCT (21) incidența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare în grupul celor tratați intensiv, comparativ cu cei tratați convențional. Se poate spune că hipoglicemia este principalul factor limitant al obținerii unui control glicemic adecvat, hipoglicemiile severe rămânând o problemă serioasă în ciuda educației individuale și regimurilor terapeutice adaptate fiecărui pacient. Date concordante au fost obținute și în cadrul studiului București-Düsseldorf, desfășurat pe parcursul a doi ani, care
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
severe. În studiul DCCT (21) incidența hipoglicemiilor severe a fost de 3 ori mai mare în grupul celor tratați intensiv, comparativ cu cei tratați convențional. Se poate spune că hipoglicemia este principalul factor limitant al obținerii unui control glicemic adecvat, hipoglicemiile severe rămânând o problemă serioasă în ciuda educației individuale și regimurilor terapeutice adaptate fiecărui pacient. Date concordante au fost obținute și în cadrul studiului București-Düsseldorf, desfășurat pe parcursul a doi ani, care a coincis cu introducerea pentru prima dată a autocontrolului glicemic sistematic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
glicemic sistematic, ca o componentă importantă a programului de educație, la persoanele tinere cu T1DM. Paralel cu o scădere semnificativă a HbA1c cu >1% pe parcursul a 6 luni, s-a înregistrat și o frecvență crescută a episoadelor hipoglicemice (55, 66). Hipoglicemiile recurente sau prelungite pot conduce la tulburări neuropsihice, iar dacă apar la vârste mici pot cauza alterarea funcțiilor cognitive. În cursul episoadelor de hipoglicemie severă pot apărea diverse accidente, unele extrem de severe. 2-4% din decesele întâlnite la pacienții cu T1DM
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pe parcursul a 6 luni, s-a înregistrat și o frecvență crescută a episoadelor hipoglicemice (55, 66). Hipoglicemiile recurente sau prelungite pot conduce la tulburări neuropsihice, iar dacă apar la vârste mici pot cauza alterarea funcțiilor cognitive. În cursul episoadelor de hipoglicemie severă pot apărea diverse accidente, unele extrem de severe. 2-4% din decesele întâlnite la pacienții cu T1DM au drept cauză hipoglicemiile severe (16), acestea fiind considerate unul din principalii factori cauzali ai sindromului „morții în somn” întâlnit la pacienții diabetici cu
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pot conduce la tulburări neuropsihice, iar dacă apar la vârste mici pot cauza alterarea funcțiilor cognitive. În cursul episoadelor de hipoglicemie severă pot apărea diverse accidente, unele extrem de severe. 2-4% din decesele întâlnite la pacienții cu T1DM au drept cauză hipoglicemiile severe (16), acestea fiind considerate unul din principalii factori cauzali ai sindromului „morții în somn” întâlnit la pacienții diabetici cu vârsta între 15-34 ani (9, 69). Totodată, hipoglicemiile severe se asociază cu scăderea calității vieții, provocând în rândul pacienților și
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
severe. 2-4% din decesele întâlnite la pacienții cu T1DM au drept cauză hipoglicemiile severe (16), acestea fiind considerate unul din principalii factori cauzali ai sindromului „morții în somn” întâlnit la pacienții diabetici cu vârsta între 15-34 ani (9, 69). Totodată, hipoglicemiile severe se asociază cu scăderea calității vieții, provocând în rândul pacienților și rudelor acestora un grad de anxietate mai mare decât complicațiile cronice (10). De aceea, hipoglicemiile severe trebuie prevenite fără compromiterea controlului glicemic, esențiale fiind în acest scop educația
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
somn” întâlnit la pacienții diabetici cu vârsta între 15-34 ani (9, 69). Totodată, hipoglicemiile severe se asociază cu scăderea calității vieții, provocând în rândul pacienților și rudelor acestora un grad de anxietate mai mare decât complicațiile cronice (10). De aceea, hipoglicemiile severe trebuie prevenite fără compromiterea controlului glicemic, esențiale fiind în acest scop educația pacienților și autocontrolul. 2. Mecanismele de apărare împotriva hipoglicemiei Deprivarea țesutului cerebral de glucoză produce rapid neuroglicopenie, cu efecte variate, incluzând alterarea funcțiilor cognitive. Intervenția unor mecanisme
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
în rândul pacienților și rudelor acestora un grad de anxietate mai mare decât complicațiile cronice (10). De aceea, hipoglicemiile severe trebuie prevenite fără compromiterea controlului glicemic, esențiale fiind în acest scop educația pacienților și autocontrolul. 2. Mecanismele de apărare împotriva hipoglicemiei Deprivarea țesutului cerebral de glucoză produce rapid neuroglicopenie, cu efecte variate, incluzând alterarea funcțiilor cognitive. Intervenția unor mecanisme de apărare împotriva hipoglicemiei protejează integritatea și funcționarea normală a creierului (14). La persoanele fără diabet zaharat scăderea glicemiei este urmată de
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
fără compromiterea controlului glicemic, esențiale fiind în acest scop educația pacienților și autocontrolul. 2. Mecanismele de apărare împotriva hipoglicemiei Deprivarea țesutului cerebral de glucoză produce rapid neuroglicopenie, cu efecte variate, incluzând alterarea funcțiilor cognitive. Intervenția unor mecanisme de apărare împotriva hipoglicemiei protejează integritatea și funcționarea normală a creierului (14). La persoanele fără diabet zaharat scăderea glicemiei este urmată de activarea în trepte a unor mecanisme neurohormonale care, printr-o acțiune concordantă, restabilesc nivelul normal al glicemiei. Prima linie de apărare împotriva
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
protejează integritatea și funcționarea normală a creierului (14). La persoanele fără diabet zaharat scăderea glicemiei este urmată de activarea în trepte a unor mecanisme neurohormonale care, printr-o acțiune concordantă, restabilesc nivelul normal al glicemiei. Prima linie de apărare împotriva hipoglicemiei este reprezentată de scăderea secreției de insulină, ce apare la o valoare a glicemiei de aproximativ 80 mg/dl (4, 5 mmol/l) și este urmată de creșterea producției hepatice și renale de glucoză și de scăderea utilizării periferice a
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
periferice a glucozei (15). O scădere a glicemiei sub 80 mg/dl duce la creșterea secreției pancreatice de glucagon ce stimulează glicogenoliza și neoglucogeneza hepatică. Stimularea simpatică și creșterea secreției de epinefrine apar la un nivel ușor mai accentuat al hipoglicemiei și are drept efect inhibarea secreției de insulină, scăderea utilizării periferice a glucozei, stimularea lipolizei și proteolizei, ca și susținerea glicogenolizei în mușchii periferici, asigurând astfel cantitățile substrat necesare pentru neoglucogeneza hepatică și renală. Asocierea unui complex de simptome, ce
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pe neoglucogeneză este întârziată și de lungă durată. Limitele glicemice prezentate mai sus sunt modificate la persoanele cu diabet zaharat în funcție de statusul glicemic predominant anterior, crescând la pacienții slab controlați și scăzând la cei strict controlați (1) sau după o hipoglicemie (19, 65). S-a observat că timp de 24-48 h după o hipoglicemie ce a durat cel puțin 1 h magnitudinea răspunsului simptomatic și neuroendocrin la o nouă hipoglicemie este scăzută, acesta putând fi unul din mecanismele ce induc hipoglicemie
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
sunt modificate la persoanele cu diabet zaharat în funcție de statusul glicemic predominant anterior, crescând la pacienții slab controlați și scăzând la cei strict controlați (1) sau după o hipoglicemie (19, 65). S-a observat că timp de 24-48 h după o hipoglicemie ce a durat cel puțin 1 h magnitudinea răspunsului simptomatic și neuroendocrin la o nouă hipoglicemie este scăzută, acesta putând fi unul din mecanismele ce induc hipoglicemie nesesizată la pacienții cu T1DM (25). Scăderea secreției de insulină și creșterea secreției
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
controlați și scăzând la cei strict controlați (1) sau după o hipoglicemie (19, 65). S-a observat că timp de 24-48 h după o hipoglicemie ce a durat cel puțin 1 h magnitudinea răspunsului simptomatic și neuroendocrin la o nouă hipoglicemie este scăzută, acesta putând fi unul din mecanismele ce induc hipoglicemie nesesizată la pacienții cu T1DM (25). Scăderea secreției de insulină și creșterea secreției de glucagon sunt reglate în special de factori locali de la nivelul pancreasului, existând însă date și
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
hipoglicemie (19, 65). S-a observat că timp de 24-48 h după o hipoglicemie ce a durat cel puțin 1 h magnitudinea răspunsului simptomatic și neuroendocrin la o nouă hipoglicemie este scăzută, acesta putând fi unul din mecanismele ce induc hipoglicemie nesesizată la pacienții cu T1DM (25). Scăderea secreției de insulină și creșterea secreției de glucagon sunt reglate în special de factori locali de la nivelul pancreasului, existând însă date și ale implicării centrale în răspunsul glucagonului, prin activarea sistemului nervos simpatic
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
9). Deși glucagonul este hormonul cu rolul cel mai important în contrareglarea glicemică, adrenalina devine extrem de importantă dacă răspunsul secretor al glucagonului este deficitar. Alți hormoni, cum ar fi cortizolul și GH-ul au importanță mai mare în recuperarea după hipoglicemia prelungită. 3. Alterarea răspunsului de contrareglare la pacienții cu diabet zaharat În general, pacientul diabetic este protejat împotriva apariției unor hipoglicemii severe de mecanismele endogene descrise anterior, dar mai ales de percepția simptomelor asociate scăderii glicemiei, urmată de ingestia de
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
glucagonului este deficitar. Alți hormoni, cum ar fi cortizolul și GH-ul au importanță mai mare în recuperarea după hipoglicemia prelungită. 3. Alterarea răspunsului de contrareglare la pacienții cu diabet zaharat În general, pacientul diabetic este protejat împotriva apariției unor hipoglicemii severe de mecanismele endogene descrise anterior, dar mai ales de percepția simptomelor asociate scăderii glicemiei, urmată de ingestia de hrană. Apariția hipoglicemiilor severe se datorează excesului de insulină exogenă sau endogenă (administrarea de sulfonilureice), asociată cu o insuficiență a mecanismelor
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]