13,415 matches
-
și utilizarea de către teroriști a armelor de distrugere în masă. Ideile liberalilor, cele ale lui Fukuyama, în special, sunt contrazise de S. Huntington, care susține că lumea contemporană este, în continuare, marcată de conflicte, iar cauzele acestora sunt de natură ideologică sau economică, în viitor urmând a predomina conflictele de ordin cultural, între opt mari civilizații: occidentală și latino-americană, africană, islamică, chineză, hindusă, ortodoxă, budistă, japoneză. Z. Brzezinsky (consilier în administrațiile Kennedy și Johnson, consilier pe probleme de securitate națională al
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
potrivit lui Kagan, dovedit de reacțiile față de diferite evenimente de pe scena internațională, față de situația Iranului, unde Europa a optat pentru dialog, în contrapondere la politica de dual containment, în general, față de politica nucleară a axei răului, precum și în ceea ce privește apărarea antirachetă. Diferențele ideologice se regăsesc și în atitudinea față de noțiunea de putere, în special de cea de putere militară, și de aici și față de cheltuielile militare. Conflictele balcanice de după Războiul Rece au redefinit locul Europei în strategia și politica americană, argument în acest
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
la dezarmarea Irakului); Organizația Tratatului de Interzicere a Experiențelor Nucleare, prevăzută a fi creată la Viena, de către CTBT, care, însă, nu a intrat în vigoare.158 Stadiul reglementărilor vizând dezarmarea și reducerea proliferării nucleare Realitățile Războiului Rece, bazat pe diferențe ideologice ireconciliabile și lipsă de încredere reciprocă, ceea ce a condus la două decade de blocaj aproape complet al contactelor bilaterale dintre cele două superputeri: Moscova și Washingtonul erau puse în situația de a nu-și putea rezolva problemele de securitate printr-
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
statele deținătoare sau aspirante în a deține capacități militare nucleare. Dacă Marea Britanie și Franța și-au dezvoltat armament nuclear sub imperiul impresiei generate de cel de-al Doilea Război Mondial, acționând totuși în consens cu SUA în confruntarea cu adversarul ideologic comun, China a ales să devină stat nuclear pentru a-și asigura independența atât față de Washington, cât și față de Moscova, ambele fiind considerate potențial adversare. Obținerea armamentului nuclear de către China a generat o mișcare de domino în Asia, India și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
BMDS, ideea operaționalizării unui scut antirachetă de nivel strategic a generat dezbateri aprinse. O primă sursă a acestor dezbateri o constituie suportul doctrinar al confruntării, în condițiile în care sfârșitul Războiului Rece nu a condus la eradicarea completă a confruntării ideologice dintre cele două sisteme sociale care se excludeau reciproc, aceasta menținându-se în pofida dispariției substratului ideologic. În esență, în realitatea post-Război Rece, cele două foste părți antagoniste sunt nevoite să abordeze o dilemă dificilă: cum să rezolve problema costurilor imense
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a acestor dezbateri o constituie suportul doctrinar al confruntării, în condițiile în care sfârșitul Războiului Rece nu a condus la eradicarea completă a confruntării ideologice dintre cele două sisteme sociale care se excludeau reciproc, aceasta menținându-se în pofida dispariției substratului ideologic. În esență, în realitatea post-Război Rece, cele două foste părți antagoniste sunt nevoite să abordeze o dilemă dificilă: cum să rezolve problema costurilor imense presupuse de menținerea acumulării de armament strategic, concomitent cu conservarea avantajelor provenite din statutul de superputere
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
a semnificației dimensiunii militare, odată cu intrarea în scenă a altor forme de securitate socială, politică, economică și de mediu și, implicit, a reducerii amenințărilor militare, pe măsura creșterii în amploare a manifestării celor asimetrice. Odată cu sfârșitul confruntării bipolare de natură ideologică și militară s-a manifestat un oarecare optimism și în ceea ce privește reglementarea pe baze diplomatice a problematicii armelor nucleare, în general, preocupările internaționale fiind îndreptate pentru securizarea fostului arsenal al URSS, pentru limitarea și chiar desființarea anumitor tipuri de arme, precum și
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
perspectivă "pozitivistă", asupra evoluției arhitecturii regimului postcomunist. În acest context, populismului i-a fost alocată mai ales o dimensiune socio-economică la care ar recurge, din considerente strict electorale, agenții politici instituționalizați partidist, făcându-se abstracție de profilul său cultural și ideologic. Or, atât abordările normative, cât și cele empirice de dată recentă, identificabile în literatura internațională și, în spațiul românesc, în volumele semnate sau editate de cei mai sus pomeniți atestă complexitatea conceptuală și fenomenală a problematicii populismului. Relevarea acestei situații
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicii democratice. Și nu e puțin lucru, în condițiile în care (dincolo de momentele electorale, atunci când populismul socio-economic își face simțită prezența cu acuitate) în societatea românească actuală rămâne prezentă, fie numai într-un stadiu recesiv, o predispoziție deopotrivă culturală și ideologică pentru cântecul de sirenă al mirajului populist. Odată cu identificarea unei atari predispoziții devine inteligibilă, cred, și evoluția greoaie a procesului de democratizare în România postcomunistă. Chiar înțeles în sensul unui agent "democratizator" - așa cum propune și una dintre concluziile volumului de
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a procesului de democratizare în România postcomunistă. Chiar înțeles în sensul unui agent "democratizator" - așa cum propune și una dintre concluziile volumului de față, cel puțin pe latura inclusivă a modului în care definește democrația, în manieră minimală, Robert Dahl3 - populismul ideologic și cultural (având drept caracteristici transdoctrinarismul și procesualismul și exercitând, în plan societal, ceea ce numesc un efect de influență asupra actorilor și instituțiilor politice 4) poate explica disfuncțiile democratice ale societății noastre. Ca atare, și din această perspectivă, înțelegerea complexității
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
întruchipează. Astfel, una dintre sarcinile cruciale este aceea de a separa populismul de acele trăsături care ar putea apărea odată cu el, dar care nu sunt parte a lui. De exemplu, partidele populiste de extremă dreaptă din Europa împărtășesc un nucleu ideologic compus din autohtonism, autoritarism și populism (Mudde, 2007); toate cele trei trăsături au o relație conflictuală cu democrația liberală, însă, aici, suntem interesați doar de efectele populismului (și asta chiar dacă trebuie să admitem că, în realitate, aceste efecte nu sunt
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
coaliții între mai multe clase și să mobilizeze clasele de jos. (Drake, 2009: capitolul 6). De fapt, mișcările și partidele populiste au reprezentat o provocare importantă adresată stângii Marxiste din America Latină, deoarece acestea nu erau niciodată constrânse de o ortodoxie ideologică, fiind astfel în măsură să dezvolte un profil care să se adreseze unui electorat mai larg, mai degrabă decât unei avagarde intelectuale (Angell, 1998). În Europa de Vest, populismul a intrat în scenă abia la sfârșitul secolului trecut. Printre puținele excepții se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de apariție). Fiind o "ideologie rarefiată" și manifestând un nucleu limitat atașat unui spectru mai larg de concepte politice (Freeden, 1998: 750), populismul poate fi atașat altor ideologii, fie ele dense (liberalism, socialism) sau rarefiate (ecologism sau naționalism). Această flexibilitate ideologică este ceea ce Paul Taggart (2000) numește "natura cameleonică a populismului". Însă, acest aspect nu trebuie să ne distragă atenția de la caracteristicile de bază clare și distincte ale populismului. Și pentru a o mai spune încă o dată, suntem interesați, în primul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
excesivă asupra lidershipului este unilaterală, generând un fel de versiune modernă a așa-numitei teorii a Marilor Oameni, a lui Carlyle, care presupune faptul că liderul este principalul și aproape singurul factor care explică dezvoltarea politică. Prin contrast, o definiție ideologică a populismului ia în calcul toate fațetele fenomenului populist, atât latura de cerere, cât și cea de efort, din moment ce această abordare asumă faptul că formarea, propagarea și transformarea ideologiei populiste depinde de existența unor antreprenori politici dibaci și a unor
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate mobiliza sectoarele excluse ale societății (de exemplu, "clasele de jos") contribuind la îmbunătățirea integrării lor politice. (3) Populismul poate reprezenta sectoarele excluse ale societății implementând acele politici care beneficiază de adeziunea acestora. (4) Populismul poate funcționa ca o punte ideologică care să susțină formarea unor importante coaliții politice și sociale (coaliții care urmează adesea liniile de demarcație dintre clase) și care furnizează astfel un element cheie care dinamizează evoluția sistemelor de partide și a modurilor de reprezentare asociate. (5) Populismul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o referință la formațiunea de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, intitulată Liga Națională Flamandă (Vlaamsch Nationaal Verbond). Dillen a conturat ideologia partidului într-un manifest cunoscut sub numele "Cărticica portocalie" (Oranje Boekje). Aici, el prezintă cei trei piloni ideologici ai VB-ului, și anume: conservatorismul, naționalismul secesionist și solidarismul, declarând totodată că independența Flandrei reprezintă ținta politică supremă. Cu toate acestea, seducția ideologică a VB-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
într-un manifest cunoscut sub numele "Cărticica portocalie" (Oranje Boekje). Aici, el prezintă cei trei piloni ideologici ai VB-ului, și anume: conservatorismul, naționalismul secesionist și solidarismul, declarând totodată că independența Flandrei reprezintă ținta politică supremă. Cu toate acestea, seducția ideologică a VB-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în parlamentul federal, i s-a alăturat Gerolf Annemans. La începutul anilor 1980, VP-ul și lărgit profilul ideologic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ideologică a VB-ului s-a dovedit deosebit de limitată în anii 1980, Dillen rămânând singurul reprezentant ales al partidului, până în 1987, când, în parlamentul federal, i s-a alăturat Gerolf Annemans. La începutul anilor 1980, VP-ul și lărgit profilul ideologic, îmbrățișând entuziast autohtonismul și populismul. În 1982, la alegerile locale din Antwerp, partidul a început să-și centreze campania pe temele imigrației și integrării străinilor, iar în 1992 a publicat programul în 70 de puncte (70 - puntenplan), în care se
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
expedierea imigranților în țările lor de origine (Mudde, 2000; Spruyt, 1995). De asemenea, membrii Blocului Flamand au început să aibă o atitudine din ce în ce mai ostilă față de partidele mai vechi, susținând că acestea au trădat poporul. Pentru a mări impactul acestor transformări ideologice, Dillen a recrutat un număr de politicieni tineri, precum Filip Dewinter, Frank Vanhecke și deja menționatul Annemans, pentru a se putea adresa și a acelor alegători care nu proveneau din mediul naționalismului flamand. Aceste schimbări s-au dovedit de succes
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
diverselor programe ale VB demonstrează că schimbarea numelui în 2004 nu a antrenat nicio transformare semnificativă (Coffé, 2005b; Erk, 2005). Chiar dacă rezultatele obținute de VB la alegerile din 2007 au fost bune, au apărut unele dispute în partid, cu privire la linia ideologică pe care acesta ar trebui să o îmbrățișeze. Un prim grup de Realos (realiști) considerau că partidul va trebui să-și modereze pozițiile pentru a atrage mai mulți votanți și pentru a deveni un partener acceptat de către partidele tradiționale, în timp ce
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politicile publice. În manifestul "Democrația Cetățenilor", autorul susține că inițiativele cetățenești și referendumurile reprezintă un mijloc important pentru a umple golul dintre politicieni și votanți. Astfel, schimbarea numelui din PVV în VLD nu a fost doar una cosmetică, ci și ideologică 3. PVV a impus un trend. Începând cu 2003, Mișcarea Agalev a devenit Groen! (Verde!), în 2001, Christelijke Volkspartij- Partidul Creștin al Poporului (CVP) a devenit Christen-Democratisch en Vlaams - Partidul Creștin Democrat și Flamand (CD&V), iar, în același an
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
CD&V), iar, în același an, Socialistische Partij (SP) - Partidul Socialist și-a luat denumirea de Socialistische Partij Anders (SP.A) Partidul Socialist Alternativ. În acest din urmă caz, schimbarea numelui partidului a fost urmată de o perioadă de reorientare ideologică și organizațională. În 2003, membri SP.A, l-au ales pe Steve Stevaert, cunoscut pentru bancurile sale seci, în funcția de lider al partidului. Numeroși membri au sperat că Stevaert va reuși să oprească declinul electoral al partidului, care pierduse
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ordinea", ba mai mult, a reușit să dețină monopolul pe aceste problematici 4. Partidul a profitat din plin de rolul mass-mediei de formator de opinie, care a acordat o atenție considerabilă pozițiilor VB și care a contribuit la întârirea monopolului ideologic al partidului pe temele amintite (Walgrave și De Swert, 2004, 2007). Ca o reacție la succesul electoral al VB, partidele consacrate au ajuns să includă, din ce în ce mai mult, în manifestele electorale temele imigrației integrării și pe cele ale legii și ordinii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numai că a silit partidele consacrate să asume aceste probleme, ci le-a impulsionat și să clarifice și să-și ajusteze pozițiile. Este un lucru demonstrat, că numeroase asemenea partide în Europa de Vest s-au mutat către dreapta, atât în raport cu axa ideologică stânga/dreapta, dar și în raport cu chestiunea imigrației și a integrării străinilor, încercând să răspundă insatisfacțiilor cetățenești, care susțin partidele populiste de dreapta și contracarând succesul electoral al acestora (Bale, 2003; Carter, 2005; Meguid, 2005; Norris, 2005; Van Spanje, 2010). Figura
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și SP.A care nu și-au propus să contracareze reușita electorală a VB, copiindu-i atitudinile. Mai degrabă, aceste partide au adoptat o poziție de adversitate (cf. Meguid, 2005) deplasându-se și mai mult spre stânga, pe această axă ideologică. Astfel, succesul VB a antrenat și o creștere a polarizării politice 5. În ciuda acestui impact al VB asupra programelor partidelor consacrate, elaborarea politicilor publice belgiene nu poartă amprenta acestei formațiuni. Partidele cu tradiție nu s-au grăabit să schimbe acele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]