KorAP: Find »[drukola/base=magic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...409 410 411 ...428 >

10,680 matches

Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343

P. Kapferer, 2002; H. Moore, T. Saunders, 2001; P. Stewart, A. Strathern, 2004; M. Taussig, 1997) atrag atenția asupra transformărilor și funcțiilor complexe ale magiei moderne: ea se reinventează permanent, devenind un loc și un motor al schimbărilor sociale. Manifestările magice sunt asociate frecvent cu apariția unor mecanisme economice (mai ales de consum), cu relații sociale și cu moduri de organizare politică (dominația colonială) diferite de cele anterioare. În toate aceste situații, practicile magice funcționează ca o reacție de apărare, de

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și un motor al schimbărilor sociale. Manifestările magice sunt asociate frecvent cu apariția unor mecanisme economice (mai ales de consum), cu relații sociale și cu moduri de organizare politică (dominația colonială) diferite de cele anterioare. În toate aceste situații, practicile magice funcționează ca o reacție de apărare, de traducere a fenomenelor necunoscute și amenințătoare În termenii culturali disponibili și de asumare a noilor contexte. În formula lui Peter Pels (2003, p. 3), ...magia poate fi modernizată, devenind o contrapondere la Înțelegerea

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
la formele prin care aspectul public și cel secret se completează reciproc, adică la formele prin care dimensiunile persuasive ale simbolurilor cu care trăim dezvoltă o combinație de credință și scepticism, revelație și Îndoială. Dacă ne referim la resurgescența manifestărilor magice În societățile moderne (B. Ankarloo, St. Clark, 1999; W. De Blécourt, 1999; B. Levack, 2001; J.R. Lewis, 1996; B. Meyer, P. Pels, 2003; J. Pearson et alii, 1998), două mi se par a fi procesele prin care magia Își menține

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
P. Pels, 2003; J. Pearson et alii, 1998), două mi se par a fi procesele prin care magia Își menține „actualitatea”: a) modernizarea ipostazelor sale arhaice; b) arhaizarea unor fenomene moderne. În primul caz este vorba despre reactivarea unor rituri magice pe care modernitatea părea să le fi eliminat. Astfel, divinația reapare În ipostaza horoscoapelor incluse de mass-media În produsele lor, a specialiștilor În ghicit care oferă servicii atât persoanelor, cât și firmelor, a micilor rituri ludice din relațiile interpersonale (ghicitul

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
Astfel, divinația reapare În ipostaza horoscoapelor incluse de mass-media În produsele lor, a specialiștilor În ghicit care oferă servicii atât persoanelor, cât și firmelor, a micilor rituri ludice din relațiile interpersonale (ghicitul În cafea, În cărți, În palmă etc.). Vindecarea magică este prezentă nu numai În formele popularizate și intens mediatizate de amulete sau alte obiecte care protejează și mențin sănătatea (brățările magnetice, colierul ionizat), ci și În proiecte complexe precum sectele mistice (Templul Soarelui, MISA) ori medicina naturistă. Riturile individuale

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
au ecouri În riturile vrăjitorești sau șamanistice ale mișcărilor cunoscute sub denumirea de „neopăgânism”. În al doilea caz, numeroase voci susțin că instituții și manifestări asociate În mod curent cu modernitatea pun În aplicare mecanisme mentale și proceduri specifice sistemului magic. Două exemple sunt elocvente: sistemul publicitar și politica statului național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pun În aplicare mecanisme mentale și proceduri specifice sistemului magic. Două exemple sunt elocvente: sistemul publicitar și politica statului național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la nivel personal, cu prețul păstrării irealității nivelului general, pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și proceduri specifice sistemului magic. Două exemple sunt elocvente: sistemul publicitar și politica statului național. Dezvoltând intuițiile lui Raymond Williams, care spunea că publicitatea este „un sistem organizat și profesionalizat de sugestii și de satisfacții magice, funcționând asemănător cu sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la nivel personal, cu prețul păstrării irealității nivelului general, pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
sistemele magice din societățile mai simple”, care „validează fanteziile la nivel personal, cu prețul păstrării irealității nivelului general, pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre exemplu, Roland Barthes (1997) a prezentat reclamele la săpunuri și detergenți ca expresii ale unei gândiri magice, iar Jill Dubish (1985) arată că discursul publicitar referitor la hrana „naturală”, sănătoasă, pune În mișcare categorii specifice magiei. Astfel, alimentele care

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pe care Îl ascunde” (apud, R. Styers, 2004, p. 203), numeroși cercetători analizează acest sistem drept unul axat pe logici și practici magice. Spre exemplu, Roland Barthes (1997) a prezentat reclamele la săpunuri și detergenți ca expresii ale unei gândiri magice, iar Jill Dubish (1985) arată că discursul publicitar referitor la hrana „naturală”, sănătoasă, pune În mișcare categorii specifice magiei. Astfel, alimentele care fac parte din categoria celor sănătoase sunt considerate a avea un nivel Înalt de mana, oferind „energie”, „forță

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
devotați și acolo pot fi Învățați de paznicii zonei sacre (1985, p. 72). Referindu-se la altă dimensiune a modernității, Michael Taussig, Într-o lucrare frecvent citată, consideră că statul modern Își Întemeiază puterea și prestigiul pe mecanisme specifice gândirii magice. Astfel, comentând simbolistica Arcului de Trimf (asociat victimelor unui război și conținând adesea un osuar la baza lui, Taussig scrie: Imaginați-vă acest mormânt al Soldatului Necunoscut, spațiu privilegiat al morții, revărsând spirit după spirit din Întunecatul său adânc și

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
și alte moduri de omorâre rituală, care nu urmează logica sacrificială - aceste „rituri de eliminare” sunt identificate de unii cercetători sub numele generic de rituri ale „țapului ispășitor”. Ele constau În: a) transferarea simbolică (prin atingere sau prin formule verbale magice) a unor rele (boli, păcate morale sau religioase), care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p.

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
specifice Înmormântărilor regale din Antichitate sau schimburilor rituale de daruri (gen potlatch), care nu consacră și stabilesc comunicarea cu divinitatea; c) execuțiile criminalilor: pedepsele capitale; d) sacrificiile vrăjitorești: folosite În diverse rituri secrete și au ca scop obținerea unor puteri magice; e) sacrificiile Împotriva amenințărilor: actele sacrificiale efectuate pentru a preveni molimele, catastrofele, războaiele, pentru a apăra de blesteme și vrăji; f) sacrificiile religioase: exprimă idei, credințe și valori fundamentale pentru un individ sau pentru o colectivitate. O perspectivă mai subtilă

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
rituale „apotropaice”, prin care se Încearcă Îndepărtarea spiritului morților sau a unei divinități malefice (sacrificii de exorcizare); c) sacrificii pentru a obține accesul la puterea divină: este vorba despre cele Îndeplinite pentru a obține transferul de energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
energie sacră, În acte magice de vindecare sau În rituri de inițiere a tinerilor războinici sau a șamanilor; d) sacrificii pentru a Îndepărta anumite forme de putere supranaturală: În această categorie intră sacrificiile de purificare În urma unei poluții de natură magică, de expiere (a unor greșeli) sau de mărturisire a unor păcate. Literatura referitoare la complexul ritual al sacrificiului este enormă: numeroase descrieri etnografice și numeroase reconstituiri cu caracter istoric descriu performarea acestor rituri În mai multe culturi și propun diferite

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
uman și divin. Relația cu puterile sacrale instituită prin intermediul sacrificiului este radical diferită de alte forme de raportare la sacru. În sistemul magiei, spre exemplu, medierea era realizată de stăpânirea unor tehnici, obiecte sau puteri specifice - prin acestea, performerul actului magic dobândea controlul asupra puterilor oculte și obținea ceea ce Își dorea, prin Însăși acțiunea lui concretă. Altfel spus, el era actorul principal al medierii, el controla procesul de mediere și el declanșa schimbările dorite. Sacrificiul instituie o distanță mai mare Între

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
substitut simbolic pentru omorârea din actul vânătorii, un substitut care redirecționează agresivitatea originară către o victimă non-umană și care Înlocuiește actul sălbatic al vânării cu un act controlat simbolic. La rândul său, mitul, concretizat Întâi În forma rugăciunilor cu scop magic, punea În povestire evenimentele legate de vânătoare și de omorâre și muta În imaginar agresivitatea biologică. Ritul și mitul sunt deci sisteme complementare, care, prin mijloace diferite, Îndeplinesc aceeași funcție - cea de a deplasa simbolic agresivitatea naturală: Riturile sunt modele

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
pentru stagiul de nesiguranță dintre sfârșitul unui anotimp și Începerea celuilalt (spre exemplu, ceremoniile folclorice europene legate de Înnoirea anului cunosc numeroase rituri de apărare de duhurile malefice, rituri de propițiere, confruntări simbolice cu măștile care Întrupează forțele răului, acte magice, ofrande și sacrificii). Întregul ansamblu „este conceput pentru a dramatiza concluzia unei anumite etape a vieții și pentru a aduce, prin proceduri cvasimagice, fertilitate, prosperitate, căldură sau ploi În anul care vine” (Th. Gaster, 1987, vol. XIII, p. 148). Prin

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
interdicții și prescripții, referitoare la statutul femeii Însărcinate. Aceasta nu avea voie să mănânce anumite alimente, să se intersecteze cu anumite animale sau persoane (de obicei cu malformații) etc. De asemenea, ea trebuia să se spovedească Înainte de naștere. Alte rituri magice vizau alungarea unor apariții malefice precum Samca, Zburătorul, strigoii sau apărarea de posibilele farmece rele ale unor persoane invidioase. Femeile mai În vârstă vegheau la Îndeplinirea lor (numele de „moașă” dat celei care asista nașterea desemna cea mai bătrână femeie

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
era efectuată de moașă, În prezența bătrânilor și a nașilor. După ce termina Îmbăiatul, ea rostea urări care aveau menirea să apere pruncul de rău și să aducă puterile benefice să vegheze asupra lui. În albie se puneau plante cu semnificații magice precum busuiocul, bujorul, grâul, macul, cânepa și unele alimente cu valoare simbolică (miere, lapte, ouă, zahăr). Apa de baie era apoi scoasă din casă, În mod solemn, de toate femeile: ea era vărsată fie pe râu, fie la tulpina unui

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
moașa pregătește o cină pentru ele, care este lăsată pe fereastră și instruiește membrii familiei cu privire la interdicțiile ceremoniale (nu au voie să privească pe fereastră În timpul nopții, să se certe sau să fie supărați, să stingă lumina etc.). Aceste microrituri magice au drept scop ospețirea și Îmbunarea ursitoarelor, deoarece calitățile, defectele și evenimentele stabilite de acestea nu pot fi schimbate, nici prin eforturi personale, nici prin magie, nici prin devoțiune religioasă. Copilul era botezat În biserică pentru ca, prin ritul religios, să

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
devoțiune religioasă. Copilul era botezat În biserică pentru ca, prin ritul religios, să fie integrat În ordinea sacră a universului (pruncii care mureau Înainte de botez erau Înmormântați În marginea cimitirului, fără cruce, fără nume sau cu mențiunea „moroi”. Mai multe credințe magice Îi asociau cu diavolul, pricolicii sau vârcolacii, precum și cu actele de vrăjitorie malefică). După șase luni sau un an de la naștere, avea loc obiceiul tăierii moțului (băieți) sau ruperii turtei (fete), care marca sfârșitul statutului de nou-născut: acum, diferite microrituri

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
După ce lua o vadră de apă, ea se oprea În mijlocul curții și stropea cu un mănunchi de busuioc În cele patru zări. Fetele se stropeau cu apa rămasă ca să se căsătorească mai repede ( În acest caz, apa funcționează ca substanță magică ce apără acel teritoriu de intruziunile malefice și ca agent ori numai simbol al fertilității). Apoi, lăutarii cântau și tinerii jucau o horă. După aceea, mireasa intra În casă și era Îmbrăcată cu rochia de mireasă și Împodobită cu beteală

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
spiritele rele etc.). În planul economiei rurale, ele realizează o redistribuire a bunurilor către cei mai nevoiași. În planul relațiilor sociale, cimentează sistemele de obligații reciproce Între rude și vecini. În groapă, alături de sicriu se pun unele lucruri cu valori magice (bani, lumânari). La capătul mormântului se pune crucea, pomul sau bradul. După Îngropare, participanții se spală pe mâini, iar rudele și apropiații se Întorc la casa celui dispărut, unde are loc o masă de comemorare (considerată și ea drept o

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
muream eu” (E. Bernea, 1998, pp. 46-48). Această etapă a ritualului implică o ieșire din spațiul cultural, o incursiune În natura Îndepărtată, neatinsă de om, „curată” și o revenire cu un element al naturii considerat a fi Încărcat cu puteri magice (mișcarea este analoagă cu aceea din riturile feminine de culegere a mătrăgunei sau cu aceea a eroului vânător din colinde - vezi M. Coman, 1980). Bradul apare În trei ipostaze: a) ca un substitut al tânărului mort (trebuie să fie frumos

[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]