12,937 matches
-
ce te sfâșie” am înțeles că Vasile Tărâțeanu, fostul lui redactor șef, rămâne un optimist... Optimism pe care lam întâlnit în tot ceea ce se face la revista Glasul Bucovinei. Ca în versurile „Din una în alta” de Marcel Mureșanu. „La miezul nopții / nu se mai poate scrie nimic / ce să nu fie contestat / trec pe furiș granița / dintre azi și mâine / dorm paznicii / numai gâștele și cocoșii / îmi descoperă urmele / dorm paznicii / vin vremuri de glorie / era geografiei a apus / deși
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
baștină, puși la munci silnice, desconsiderați fizic și moral, cu sute și mii de nume, de la copii la bătrâni, fete și femei, fără deosebire de pregătire intelectuală, nu demobilizează ci încrâncenează și îndeamnă la neuitare și continuă documentare... Ridicați în miez de noapte de la căminele lor, românii din satele bucovinene sunt astăzi istorie. E meritul celor care nu-i uită și știu să vorbească, să scrie, să păstreze și să valorifice trecutul istorie, dăruindu ni-l. Aceasta fac cu succes în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul său, în virtutea educației sale strict europene, Wikander este un filolog al textelor religioase iraniene și, dincolo de ele, al intangibilelor instituții arhaice iraniene și indo-iraniene: comunitățile războinice indo-iraniene anterioare emergenței istorice a zoroastrismului, cu minima
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
discutând mai ales istoria religiilor indo-europenepe care în ultimii zece ani o reînnoise, atât de strălucit, Georges Dumézil”- cf. Memorii II, p. 113. „A venit Stig Wikander la Paris. Stă la hotelul meu. Asta înseamnă că vom discuta indianistică până la miezul nopții, înfiecare seară, și voi neglija romanul” - Jurnal I (3 noiembrie 1949), p. 158. Va rămâne cel puțin până la începutul lui ianuarie, când participă la ceremonia nunții lui Eliade cu Christinel. Alături de Herescu, Cioran, soții Dumézil și Puech, Wikander va
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade își amintește anumite detalii ale descoperirii campusului de la Chicago - Quadrangle Club și restaurantul Tropical Hut: „Tropical Hut era atât de mult parte a campusului, încât nu-mi puteam imagina Universitatea din Chicago fără el. Era mereu plin până după miezul nopții (...). Numai Stig Wikander nu era prea mulțumit: nu-și putea imagina un asemenea restaurant fără să se poată consuma alcool. A declarat că nu luase niciodată o așa excelentă masă simțindu-se atât de deprimat” - cf. Jurnal, 15 iunie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
greci. Conspectul lui «scitic» pleacă de la Zaratustra șsic!ț, trece prin Maris, Anacharsis și ceilalți sciți și termină cu Zamolxis. În fond e Iranul și crestele Caucazului. Nu puteam găsiantecedent mai excelent pentru teoria mea...” - cf. Al. Busuioceanu, Caietele de la miezul nopții. Jurnal (1924-1957), Jurnalul literar, București, 2001, ediție îngrijită de C. Popescu-Cadem, p. 190 (însemnare din 21 februarie 1955); sau: „Trebuie pusă în lumină versiunea despre Zamolxis din Herodot, prin această nouă descoperire care duce, prin Empedocle, direct la Zaratustra
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ales doamnele sunt complet acaparate de el. Fără jenă, el își îndreaptă farmecele către tânăra logodnică, ce nu este, de altfel, întru totul fermecatăde logodnicul său corect și plictisitor. În cele din urmă, întregul grup înnoptează la un hotel. La miezul nopții, tânărul străin vine și ia tânăra logodnică, o duce la o barcă ancorată lângă ponton, apoi, de-a lungul luciului lunii, până în insula fermecată. Deși nu se spune, știm deja ce reprezintă tânărul străin, fata și insula din lumina
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este nici o organizațiune, nici o structură, într-un cuvînt nici o idee poetică e clar, nu este poezie dacă nu-i prezentă ideea poetică (?) și mai sînt alte cîteva propozițiuni de aceeași adîncime și claritate. Pentru cel care a scris Lauda lucrurilor, miezul oricărui lirism se află în faptul că poeții, prin textele lor, au de spus ceva, chiar în afara unui interes de conținut. O constatare de domeniul banalității, dar de continuă actualitate, se referă la lipsa receptării și pătrunderii poeziei moderne de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Popic, venit din U.R.S.S. cu misiune evidentă. Ofițerul anchetator care participase la arestarea mea se numea Lungu. O figură de țigan, de care ți se făcea frică ziua-n amiaza mare. Darămite aunci cînd ne scula, pentru anchetă, la miezul nopții! Anchetatorul meu, Iacob Feller, era un ins de vreo 30 de ani, cu figură de intelectual manierat. Sub această înfățișare se ascundea însă o brută, un cîine!" Sîmbăta aveau parte și de distracție: "Seara, într-o clădire vecină, petreceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîmplare ce merită citată pentru unele subtilități de parabolă: "Înainte de '89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri, cu miez de nucă. Cooperativa cumpăra nuci, oamenii le dezghiocau, iar miezul era trimis la Focșani. I-am cerut și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri, cu miez de nucă. Cooperativa cumpăra nuci, oamenii le dezghiocau, iar miezul era trimis la Focșani. I-am cerut și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri, cu miez de nucă. Cooperativa cumpăra nuci, oamenii le dezghiocau, iar miezul era trimis la Focșani. I-am cerut și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-am dat "dreptul" și ne-am dus împreună la bufet, să bem ceva. Eram în trei, cu bufetierul. Și le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
biserică, este arestat în nov. 1948, acuzat de deținerea unor publicații interzise, pe care, în realitate, nu le văzuse niciodată. La Darabani va intra pe mîna comisarului-șef Carol Hudescu (Segal) specialist în anchetă și tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
transformat într-un panaceu. Nici folclorul nu scapă de sita ideologică. Sînt amendați Alecsandri, C. Dem. Teodorescu, care ar fi cules doar balade și doine în consens cu interesele claselor exploatatoare. În realitate ar fi fost refuzat acel folclor cu miez revoluționar. Folcloristica cu amprentă marxistă reselectează textele în grilă maniheistă. Mihai Beniuc, partinic în Despre poezie (ESPLA, 1953), susține fără argumente sau exemple reale: "Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă, de luptă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1945, circa optzeci de mii de persoane, femei cu vîrste între șaptesprezece și treizeci de ani și bărbați între șaptesprezece și patruzeci și cinci de ani, în majoritate șvabi din Banat și țărani sași din Transilvania, au fost ridicate în miez de noapte, despărțite de familiile lor și trimise în minele din Dombas sau în Siberia. România încheiase un armistițiu cu Rusia, dar nici un articol nu prevedea reparații de război sub formă de muncă silită în deportare și, în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și supusă unei deznaționalizări forțate. Dacă mama lor, Anița, nu le-ar fi ținut vie amintirea satului, probabil că ar fi fost sortiți să rămînă definitiv în Rusia. Nu acesta era, în fond, scopul dezrădăcinării? Bucovinenii au fost ridicați în miez de noapte din casele lor, cu ce au avut pe ei. Din satul Mahala, se spune că au fost deportate circa o mie șapte sute de suflete. Scenele petrecute în acea noapte au semănat groaza în oameni. La lumina farurilor aprinse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
psihică, comparabilă cu iadul celor trecuți pe la Pitești. Cităm din Gherla: "Nu mai trăgeam aer în piept ca să pot urla. Am fost plimbat cu lovituri de picioare prin toată încăperea. Nu mai vedeam decît traiectorii de picioare în cap, în miezul capului, lovituri de bîtă și de vergea în cap, numai în cap. Eu urlam. Taci, mă! Nu tac, nu tac. Comuniștii, torționarii loveau numai în cap (depun mărturie în acest sens, ca unul trecut prin anchetele securității, după eliberare am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îl numesc comuniștii) Noica-Pillat a fost condamnat la ani grei de pușcărie pentru lectura unei cărți primite din străinătate, la Pavlovici crima a fost lectura unor volume existente inclusiv în biblioteca facultății pe care o urma. În februarie 1959, la miez de noapte, după bunul lor obicei, doi securiști bat în ușa familiei Pavlovici și au somat să deschidă în numele poporului. Precum în Simfonia a V-a, bătăile în ușă ale celor doi mesageri ai infernului îi vor schimba pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
scrisoare către părinți, pe care ar fi trebuit să o pun la poștă a doua zi, o proiectată întîlnire cu o cunoștință mai veche, la care nu voi putea fi prezent, ca și rușinea de a trezi un prieten în miez de noapte, punîndu-l în situația de a-și expune infirmitatea. Toate acestea mă preocupau pînă la obsesie. Era un fel de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
părerea despre ea. Plictisit de logica martorului, căpitanul judecător Prună l-a concediat fără întîrziere. Este condamnat la cinci ani de detenție. Calvarul detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a izbit doar o putoare de neînchipuit, o putoare esențială, cosmică amețitoare, ucigașă otravă. Cineva dintr-un pat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
praful unei lumi noi, moderne, pline de artă și de eleganță. Un praf de stele, și nu de mizerie. Dar nimeni nu i-a spus că, pentru a exista acele povești, este nevoie și de celelalte. De coșmarurile ratării din miezul Bucureștilor, unde agitația și distracția fără sfârșit ale aristo- craților răsfățați, ale femeilor frumoase și prea scumpe, ale țiganilor cu șișurile lor perfect ascuțite încât o simplă zgârietură poate deveni fatală, sunetul jazzului și al tangoului care plutea în aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza de la miezul nopții de la Kogălniceanu, înțelegi ? — Cristi, măcar tu spune-mi că mai ai un dram de luci- ditate. — N-oi fi eu atât de poetic ca Sachi, dar nimic n-o să mă oprească până la Răcaru. Nici nu știu, sincer, ce anume
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iubirea publicului, să devină nemuritor, ca pe o scenă de operă ? Sau nu putea vedea clar cum își vinde sufletul pen- tru un simplu succes de câteva ceasuri ? S-a frământat ore în șir, plimbându-se ca o stafie prin miezul Bucureștiului. De pe Victoriei pe Elisabeta, apoi înapoi pe Lipscani, învârtindu- se în gol pe Șelari, pe Smârdan sau pe Stavropoleos. A fumat niște tutun și în parcul primăriei, vizavi de Universitate. A răsfoit cărți care nu-l interesau în câteva
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chiar pe Elisabeta, la nici doi pași de Victoriei, vizavi de Cartea Românească, da ! și toți încep să aplaude și să chiuie, bucurându-se că în sfârșit Cristi mai face un pas spre visul său de a cânta chiar în miezul capi- talei. Dar nu de aceea v-am chemat aici, dragii mei. — Ei, dar e mai mult decât mutatul în centru ? — Prieteni, contractul meu cu Răcaru expiră în două săptămâni. — Ei, și nu ne spune nouă că nu ți-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era Bucureștiul plin de bunătăți și petrecere, care înflorea pe zi ce trece, unde pe străzi puteai auzi toate limbile lumii, de parcă tocmai s-ar fi prăbușit turnul Babel. Un București plin de viață, dinamic, care clocotea și aduna în miezul său crema artiștilor din țară și nu numai, alăturând orașul celorlalte centre europene culturale de elită. Formele lui Brâncuși și unitatea esenței lor colindă prin expoziții întreaga lume. Tristan Tzara, Barbu Fundoianu și alți suprarealiști și dadaiști pleacă să cucerească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]