11,267 matches
-
oglinzilor s-au elaborat numeroase superstiții: Efectul Venus este un fenomen în psihologia percepției, numit după tabloul lui Diego Velázquez ""Venus Fermecată"". Cei care observă tabloul pot să o observe pe Venus admirându-și propria reflexie în oglindă. Totuși, cum observatorul vede fața ei în oglindă, Venus l-ar vedea pe acesta în loc să se vadă pe ea. Acest truc psihologic este folosit în cinematografie, când un actor este arătat uitându-se aparent într-o oglindă, cu camera afară din raza de
Oglindă () [Corola-website/Science/308900_a_310229]
-
În 1882, la recomandarea unui mai vechi redactor-șef, profetul pozitivismului polonez,Aleksander Świętochowski, Prus a reușit să devină redactor-șef la cotidianul de știri din Varșovia (Nowiny). Prus a reușit, în cea mai pozitivista manieră, să-l facă un observator al faptelor sociale-un instrument pentru dezvoltarea țării sale. Cu toate acestea, în mai puțin de 1 an, Nowiny- care a avut un trecut marcat de instabilitate financiară de la schimbarea din iulie 1878 a ziarului dintr-un ziar de duminică
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
Primele școli s-au înființat pe lângă temple. Aici se învățau: scrisul, cititul, recitarea de legende, operațiile aritmetice. S-au găsit urme de săli de clasă, bănci, tăblițe de lut pentru scris exerciții. Existau școli speciale pentru scribi, institute superioare și observatoare astronomice (de exemplu, cele instalate în vârfurile ziguratelor). Popoarele Mesopotamiei au dezvoltat numeroase tehnologii, cum ar fi prelucrarea metalelor, fabricarea sticlei, țesutul textilelor, sisteme de irigații și de apărare împotriva inundațiilor. Ele au fost de asemenea printre primele popoare ale
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe. Dispozitivul experimental constă dintr-un pendul gravitațional capabil să oscileze în orice plan vertical. Prima demonstrație a avut loc în februarie 1851, în Camera Meridianului de la Observatorul din Paris. Câteva săptămâni mai tarziu, Leon Foucault a suspendat o sferă cu o masă de 28 kg, prevăzută cu un vârf ascuțit, de domul Panthéonului, la capătul unui fir lung de 67 m. Pe podea este presărat un strat
Pendul Foucault () [Corola-website/Science/309918_a_311247]
-
italieni îl găsim sub forma Fausto Veranzio). Aparatul a fost numit "Homo Volans" (Omul Zburător). Parașuta modernă a fost inventată în 1783 de către francezul Sébastien Lenormand. La 26 decembrie 1783, acesta a efectuat un salt cu parașuta sa de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier, aterizând cu bine. El a socotit că acest aparat poate să împiedice căderea liberă și l-a numit „parachute” (parașută), denumire care s-a păstrat până astăzi. Mai târziu, Jean-Pierre Blanchard a arătat că parașuta reprezintă un
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
pământ, fiind ținte sigure pentru avioanele inamice, în ciuda apărării antiaeriene puternice. Din cauza hidrogenului cu care erau umflate baloanele, pericolul de explozie în cazul unui atac aerian era foarte mare, iar șansele de supraviețuire ale echipajului erau foarte mici. De aceea observatorii părăseau balonul imediat ce se zăreau aeronavele inamice, coborând la sol cu ajutorul parașutelor. Echipajul de la sol încerca apoi să recupereze și să dezumfle balonul cât mai repede cu putință. Totuși, echipajele aeronavelor Aliaților aveau interdicție să aibă parașute. Se credea că
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
a fost un astronom amator american descoperitor al mai multor comete și observator de variabile. A scris o autobiografie pe care a numito "Starlight Nights", în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absență completă a poluării luminoase. Se pare că a fost primul care a folosit o montura particularizata
Leslie Peltier () [Corola-website/Science/309333_a_310662]
-
de Tribunalul București, în baza actului de constituire din 30 martie 1998, semnat de membrii fondatori, a avizului din 24 sept. 1998 al Ministerului Cercetării și Tehnologiei și a celorlalte documente cerute de lege. Sediul central ASFAN se găsește în Observatorul Astronomic Municipal “Amiral Vasile Urseanu”, din București, Bulevardul Lascăr Catargiu nr.21, în baza aprobării din 14 aprilie 1998 a Primarului General al Capitalei. ASFAN are filiale și în alte localități de pe teritoriul României. ASFAN desfășoara activități de cercetare, analiză
Asociația pentru Studiul Fenomenelor Aerospațiale Neidentificate () [Corola-website/Science/309413_a_310742]
-
după publicarea în 1905 a teoriei relativității restrânse, Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur: de la explorarea unor consecințe ale principiului de echivalență cum ar fi influența gravitației și accelerației asupra
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale. O versiune simplificată a acesteia este inclusă în experimentul imaginar al lui Einstein cu liftul, ilustrat în figura din dreapta: pentru un observator aflat într-o cameră închisă, este imposibil de decis, doar prin observarea traiectoriilor corpurilor, cum ar fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al observatorului) se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
al lui Einstein cu liftul, ilustrat în figura din dreapta: pentru un observator aflat într-o cameră închisă, este imposibil de decis, doar prin observarea traiectoriilor corpurilor, cum ar fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al observatorului) se află în repaus într-un câmp gravitațional sau se mișcă accelerat în spațiul lipsit de câmp gravitațional (de exemplu: într-o rachetă accelerată). Dată fiind universalitatea căderii libere, nu se poate face o distincție observabilă între mișcarea inerțială și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
propage cu viteză mai mare decât a luminii (cum ar fi evenimentul B din imagine), și o mulțime de evenimente pentru care o astfel de influență este imposibilă (cum ar fi evenimentul C din imagine). Aceste mulțimi sunt independente de observator. În conjuncție cu liniile de univers ale particulelor în mișcare liberă, conurile luminoase pot fi utilizate pentru a reconstrui metrica semiriemanniană a spațiu-timpului, cel puțin până la un factor scalar pozitiv. În termeni matematici, aceasta definește o structură conformă. Relativitatea restrânsă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
formă în toate sistemele de coordonate. Mai mult, teoria nu conține nicio structură geometrică de bază care să fie invariantă. Astfel, teoria satisface un principiu general al relativității mai restrictiv, anume cel ca legile fizicii să fie aceleași pentru toți observatorii (postulat de către Einstein în teoria relativității restrânse). Local, după cum se specifică în principiul de echivalență, spațiu-timpul este minkowskian, iar legile fizicii prezintă invarianță Lorentz locală. Conceptul de bază al construirii de modele general-relativiste este acela de soluție a ecuației lui
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ca și perioada de orbitație. În sistemul solar, sau pentru stelele duble, efectul este prea mic pentru a putea fi observat. Nu și pentru un pulsar binar, un sistem de două stele neutronice, din care una este pulsar: de la pulsar, observatorii de pe Pământ primesc o serie regulată de impulsuri radio ce pot servi ca ceas de precizie, ceea ce permite măsurători ale perioadei orbitale. Deoarece stelele neutronice sunt foarte masive, ele emit cantități semnificative de energie sub formă de radiație gravitațională. Primele
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
a fost măsurat cu ajutorul laserilor. Mai recent, a fost măsurat pentru mase de test aflate pe satelitul Gravity Probe B la o precesie mai bună de 1 procent. În apropierea unei mase în rotație, apar așa-numitele efecte gravitomagnetice. Un observator aflat la distanță va observa că obiectele mai apropiate de masă sunt antrenate în mișcarea de rotație. Acest efect este mai pronunțat la găurile negre în rotație unde, pentru orice obiect care intră într-o zonă denumită ergosferă, antrenarea în
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Calculele semiclasice indică faptul că ele într-adevăr emit radiație termică, iar gravitația de la suprafață joacă rolul temperaturii în legea lui Planck. Această radiație este denumită radiație Hawking. Există și alte tipuri de orizonturi. Într-un univers în expansiune, un observator ar putea găsi că unele regiuni din trecut nu mai pot fi observate („orizont de particule”), și că unele regiuni din viitor nu pot fi influențate (orizont de evenimente). Chiar și într-un spațiu Minkowski plat, descris de un observator
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
observator ar putea găsi că unele regiuni din trecut nu mai pot fi observate („orizont de particule”), și că unele regiuni din viitor nu pot fi influențate (orizont de evenimente). Chiar și într-un spațiu Minkowski plat, descris de un observator accelerat (spațiu Rindler), vor fi orizonturi asociate cu o radiație semiclasică, denumită radiație Unruh. O altă caracteristică generală a acestei teorii o reprezintă apariția în spațiu-timp a unor discontinuități numite singularități. Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont, și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță. Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta, simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său. Fiecare soluție a ecuațiilor lui Einstein cuprinde întreaga istorie a unui univers—nu este doar o imagine a stadiului momentan al universului, ci un
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
deoarece câmpul gravitațional—ca orice câmp—trebuie să aibă o anumită energie asociată, dar acea energie se dovedește a fi imposibil de localizat. Cu toate acestea, se poate defini masa totală a unui sistem, fie folosind o noțiune ipotetică de „observator aflat la distanță infinită” (masă ADM) fie folosind unele simetrii utile (masa Komar). Dacă se exclude din masa totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale, rezultatul este așa-numita masă Bondi. Ca și în fizica clasică, se
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
2005. "" este anagramarea aproximativă a cuvântului "simurgh", ce reprezintă o pasare gigantică din mitologia persana. Este, de asemenea, primul român al scriitorului de origine indiană Salman Rushdie, cel care a făcut anagramarea. În sala mică de repetiții a Clubului Cultural Observator din Cluj-Napoca repeta mai multe trupe, printre care și "Revers". La sfârșitul lui 2004, componența trupei Revers se modifică prin plecarea toboșarului Ionuț Sandu și a vocalistului Sorin Bularca. Cei trei rămași, Vali Rauca, Criști Csapo și Paul Pătraș se
Grimus () [Corola-website/Science/309520_a_310849]
-
să fie mai tânăr ca celălalt. Cu toate acestea, tot este util să se arate că relativitatea restrânsă este consistentă, și cum se fac calculele din punctul de vedere al fratelui geamăn care călătorește. Relativitatea restrânsă nu susține că toți observatorii sunt echivalenți, ci doar aceia din sistemele de referință inerțiale. Dar nava spațială accelerează la întoarcere. În contrast, fratele geamăn care rămâne acasă rămâne în sistemul inerțial pe toată durata zborului fratelui său. Asupra lui nu se aplică forțe de
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
sistemul de referință. În acel moment trebuie să-și ajusteze vârsta calculată a fratelui rămas acasă. În relativitatea restrânsă, nu există conceptul de "prezent absolut". Prezentul este definit ca o mulțime de evenimente simultane din punctul de vedere al unui observator dat. Noțiunea de simultaneitate depinde de sistemul de referință, și astfel trecerea de la un sistem la altul necesită o ajustare a definiției "prezentului". Dacă ne închipuim prezentul ca pe un plan de simultaneitate (tridimensional) într-un spațiu Minkowski, atunci trecerea
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
ceasurilor de pe Pământ. Atunci ceasul călătorului va ajunge să fie în urmă cu 2 zile față de ceasurile de pe Pământ, după cum stipulează relativitatea restrânsă. Mecanismul care determină ceasul fratelui rămas acasă să o ia înainte este dilatarea temporală gravitațională. Când un observator găsește că obiectele în mișcare inerțială sunt accelerate în raport cu ele însele, acele obiecte sunt într-un câmp gravitațional din punctul de vedere al relativității. Pentru fratele călător, la punctul de întoarcere, acest câmp gravitațional umple universul. (Trebuie accentuată ideea că
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
alt câmp, dar în interpretarea modernă el este doar perceput deoarece este cauzat de accelerarea navei). Într-un câmp gravitațional, ceasurile bat într-un ritm de formula 19 unde formula 20 este potențialul gravitațional. În acest caz, formula 21 unde "g" este accelerația observatorului în deplasare în timpul întoarcerii, iar "h" este distanța până la fratele rămas acasă. "h" este o valoare pozitivă în acest caz, fiindcă nava este accelerată către fratele rămas acasă, plasându-l astfel pe acesta la un potențial gravitațional mai mare. Datorită
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]