10,695 matches
-
teren, distanță);vospe=teci de fasole, foile de porumb care învelesc știuletele (pănuși), cojile de la semințele de dovleac; vramiță și vrămicuță (cu "m" nu cu "n")= poartă, ușa mai mare respectiv mai mică la gardul de la intrare în curte, șură, ocol de fân, holdă îngrădită; veacă= partea laterală cilindrică de la sită, ciur, râsnița facută de regulă din lemn. -"cu litera Z" -zdrăvuie=strănută ori vântură semințe de cereale, dovleac, cânepă prin aruncare din troc în sus si apoi prindere; zogoni=alunga
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
români neștiutori, părăsiți în multe cazuri și de conducătorii lor. Din aceste drepturi se constituie apoi complexe de păduri însemnate de sute, mii, zeci de mii de iugăre, pe baza așa numitei proporționalizări (aranyasitas) și ieșiri din indiviziune. Numai în Ocolul Silvic Reghin, în care intră și comuna Lunca Bradului s-au expropriat 340 ha de la particulari 9. Odată cu începutul exploatărilor forestiere în defileul Toplița - Deda, de la mijlocul secolului al XIX-lea încep să apară și relațiile capitaliste în localitate. În
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (90,47%), cu o minoritate de penticostali (2,62%). Pentru 6,51% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna a făcut parte la 1803 din județul Neamț (ocolul Siret) sub denumirea de Berești-Ițești, dar la sfârșitul secolului al XIX-lea făcea parte, cu numele de "Berești" din plasa Bistrița de Sus a județului Bacău și era formată din satele Berești, Climești și Pădureni, având în total 1525 de
Comuna Berești-Bistrița, Bacău () [Corola-website/Science/300656_a_301985]
-
județului, Pretura (reședința plășii Turda, până la 24 iunie 1925, după care a fost mutată la Câmpia Turzii), Primăria orașului, Poliția și Serviciul de Siguranță, Administrația Financiară, Serviciul de poduri și șosele. Justiția era reprezentată de Tribunalul Turda și de Judecătoria de Ocol. Din punct de vedere al învățământului, Turda era principalul centru al județului. Aici funcționau: Revizoratul școlar, un liceu de stat de băieți (Liceul „Regele Ferdinand”), un liceu unitarian de băieți, o școală reformat-calvină de fete, o școală de agricultură, o
Județul Turda (interbelic) () [Corola-website/Science/300648_a_301977]
-
hectare, din care suprafața agricolă este de 1448 hectare. În 2004, această suprafață avea următoarele distribuiri: 1001 ha teren arabil, 1 ha livezi, 30 ha vii, 270 ha pășuni și 146 ha fânețe. În nordul comunei, aproape de Racila, se află Ocolul Silvic Fântânele. Prin comună curg 2 ape: pârâul Limpedea și râul Bistrița, pe care se află o hidrocentrală electrică. În nord-vest se află lacul de acumulare Lespezi, cu o suprafață de 233 ha. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei
Comuna Gârleni, Bacău () [Corola-website/Science/300672_a_302001]
-
și acareturi) amplasate pe ulițe înguste, fiind foarte apropiate unele de altele, chiar înghesuite. La periferia satului gospodăriile erau dispuse la distanțe mai mari, fiind spațiile mai aerisite. Curtea gospodăriei în care se desfășurau toate activitățile curente zilnice era denumită ,ocol”. Satul Livadia, așezat la începutul văii Streiului, avea în componență locuitori care nu erau prea bogați deoarece suprafețele de pământ deținute erau reduse și calitatea solului terenurilor era de calitate mai scăzută. Cu toate acestea, ocupația predominantă a locuitorilor a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
căruța ), preferând cumpărarea de la pădurari sau de la sătenii din satele de sub munte „descurcându-se" în stil modern. Spre deosebire de sătenii din alte sate (din jur și din țară) „livedenii" de azi păcătuiesc față de generațiile anterioare prin renunțarea în folosul statului (a ocoalelor silvice) de către actuala generație de săteni la proprietățile moștenite de obște în păduri și munți, dintre aceștia însă foarte mulți nu știu ce este acela composesorat. Foarte puțini mai merg în pădurea de lângă sat (ca părinții lor) după lemne cu: carul, sania
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
sania sau tânjala. De asemenea ne mai practicându-se vara la munte pășunatul animalelor: vite mari sau oi, pe terenurile livedenilor merg la păscut cu vitele sătenii din zona orașului Uricani și pădurea livedenilor este exploatată de intreprinderile de stat (Ocolul Silvic sau IFET-ul din orașul Lupeni) pentru interesul altora, lucrători din domeniul forestier, constituite după 1989. Culmea acestei situații tragice este că sătenii din Livadia din actuala generație, adevărații proprietari, “nu le pasă, nu-i interesează” fie din ignoranță
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a dispărut la începutul secolului al XIX-lea: "Măzănăieștii" ("Mădeneștii" - 1848, "Măzăneștii" - 1840, "Măzănceștii" - 1835, "Măzăneeștii" - 1850, "Măzăneștii" - 1848, 1851, 1860, "Măzănieștii" - 1836, "Măzimeștii" - 1848, "Mîzineștii" - 1810 (sau "Buneștii"; legea din 1892), sau "Șoșanii" (1896, 1906, 1908, 1912), moșie în ocolul Tazlăul Sărat (Ocolul Tazlăul de Sus), ținutul Bacăului, în anii 1810, 1815, 1817, 1818, 1836, 1840, satul nu mai era; include trupul de moșie Cotul lui Frunză (1837) și trupul de moșie Ciceiul (?) (1837, 1870); înglobat în satul Podurile (1846
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
începutul secolului al XIX-lea: "Măzănăieștii" ("Mădeneștii" - 1848, "Măzăneștii" - 1840, "Măzănceștii" - 1835, "Măzăneeștii" - 1850, "Măzăneștii" - 1848, 1851, 1860, "Măzănieștii" - 1836, "Măzimeștii" - 1848, "Mîzineștii" - 1810 (sau "Buneștii"; legea din 1892), sau "Șoșanii" (1896, 1906, 1908, 1912), moșie în ocolul Tazlăul Sărat (Ocolul Tazlăul de Sus), ținutul Bacăului, în anii 1810, 1815, 1817, 1818, 1836, 1840, satul nu mai era; include trupul de moșie Cotul lui Frunză (1837) și trupul de moșie Ciceiul (?) (1837, 1870); înglobat în satul Podurile (1846, 1856), unde nu
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Stoica" (fragmente ceramice din secolul al XVII-lea, o râșniță; cercetări dr. Ion Mareș, Muzeul Bucovinei din Suceava). Sate și locuitori din zonă sunt amintiți în revistele din secolul al XIX-lea: „"Borzascii lui Mariș, Prăjășcii, Măzănăeșcii, la ținutul Bacăului, ocolul Tazlăului de Sus, moșie cu părți și răzășească, în care moșie au părți d-lor Căpitanul Constantin Mareș, Luca Mariș și alții. Are satul doi priviligeți, doi mazili, cinci nevolnici, una vădană, pe lângă moșiile Solonții, Cucueții și altele, cu un
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
din Valea Seacă numeau satul lor Bogdanfalava. Denumirea satului se pare că ar proveni de la un proprietar pe nume Bogdan. Satul, probabil, înainte de Ștefan cel Mare, ori în timpul lui, prin cumpărare sau schimb ajunge să fie „dreptu domnescu ascultându de ocolul Bacăului".1 Ca și celelalte sate din Ocolul Bacăului și satul Valea Seacă este scos și vândut, în ultimul sfert al secolului al XVI-lea de Petru Șchiopul, în prima sau în a doua domnie (1574-1579 ;1582-1591) lui Paos vornicul
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
satului se pare că ar proveni de la un proprietar pe nume Bogdan. Satul, probabil, înainte de Ștefan cel Mare, ori în timpul lui, prin cumpărare sau schimb ajunge să fie „dreptu domnescu ascultându de ocolul Bacăului".1 Ca și celelalte sate din Ocolul Bacăului și satul Valea Seacă este scos și vândut, în ultimul sfert al secolului al XVI-lea de Petru Șchiopul, în prima sau în a doua domnie (1574-1579 ;1582-1591) lui Paos vornicul pentru „caii buni" sau „aspri". De la acesta satul
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Ștefan, mare logofăt a lui Vasile Lupu, s-a proclamat domn al Moldovei la data de 3 aprilie 1653. După prematura moarte a lui Alexandrel, după dispariția ilustrului său tată, Ștefan cel Mare, după incendierea în 1538 a curții domnești, Ocolul domnesc a continuat să existe. La acesta au fost adăugate mai mute sate printre care și Valea Seacă și o dumbravă, care mai târziu devine satul Albeni. Includerea acestor sate cu hotarele lor a avut în vedere bogățiile și pozițiile
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
mai târziu devine satul Albeni. Includerea acestor sate cu hotarele lor a avut în vedere bogățiile și pozițiile lor strategice. Alexandru Lăpușneanul, probabil la a doua domnie (1564-1568), a vândut o dumbravă „care acel, loc a fost domesc, ascultător de ocolul Bacăului, unor săteni din Albeni „care au dat domniei sale 2 cai în Bacău".3 Se pare că, din satul Valea Seacă s-au recrutat curierii necesari ștafetelor domești și ținutuale. In virtutea acestei vechi obligații și la 1774 satul dădea
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
fiind posibilă o asimilare a ei de către comunitatea de rit latin. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, și probabil mai înainte de el, satul Valea Seacă, prin mai multe tranzacții de cumpărări și moșteniri, a devenit sat domnesc "dreptu domnescu ascultând de ocolul Bacăului". Antioh Cantemir Vodă care a domnit între anii 1695-1700 și 1705-1707, a luat de soție pe Catrina de Valea Seacă, iar nunta a făcut-o în Câșlegile Crăciunului, și a fost mare veselie câteva săptămâni, fiind cununați chiar de
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
începe să urce șerpuind, peisajul devenind din ce în ce mai sălbatic. La vreo 7 Km de Bistrița Bârgăului, apare barajul de acumulare și lacul Colibița. Privind de la baraj nu reuești să zărești decât o parte a lacului care este destul de mare , un "mic" ocol al acestuia durând 2 ore cu mașina, bineințeles admirand frumusețile naturii ce te înconjoară, iar în zare poți zări munții ce străjuie lacul: Strunioru și Bistricioru. Zona oferă vaste posibilități de destindere pentru iubitorii muntelui, în orice anotimp: excursii, drumeții
Colibița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300873_a_302202]
-
drept al Crișului Repede. Până în secolul al XVIII-lea, Vadul de pe malul drept a făcut parte din domeniul cetății Sinteu, mai târziu Alesd, iar cel de pe malul stâng a aparținut domeniului familiei Telegdi de la Tileagd. Topa de Criș aparținea de Ocolul nobilier romanesc al Borodului. Dezvoltarea deosebită a așezării de pe malul drept, poziția sa geografică, l-a determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, să declare localitatea oraș liber crăiesc, privilegiu de care nu s-a bucurat nici orașul Oradea (1405
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
se numește Cotul Tuchilați, iar partea dinspre N-V se numește Cotul Florești; câmpia este reprezentată prin Șesul Burlei, teren folosit pentru pășune și fânețe, des inundat primăvara; satul Blândești a aparținut din punct de vedere administrativ până in 1864 Ocolului Târgului, Ținutul Botoșani; din 1864 și până spre sfârșitul sec XIX a aparținut de comuna Gorbănești, ca apoi până în anul 1926 să aparțină de comuna Vânători; în 1926 s-a înființat comuna Blândești, care a ființat astfel până în anul 1968
Comuna Blândești, Botoșani () [Corola-website/Science/300892_a_302221]
-
localitățile comunei Copălău. . Spre exemplu, din datele recensământului din 1772-1774 rezultă că în satul Cotu (Ruși) existau 40 de case, cu un număr de 38 de birnici. In Condica vistieriei Moldovei din anul 1816, satul Copălău este trecut ca aparținând Ocolului Târgului Botoșani cu 5 I de locuitori; actualele sate Copălău și Cotu au o vechime de peste 250 de ani. Ocupațiile de bază din trecut ale locuitorilor au fost agricultura (se lucra pe moșia Flămânzi, în suprafață de 38. 593 stânjeni
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
II-lea Tomșa (1611-1615) Mănăstirii Solca (Anexa 3). La 18 martie 1615 Ștefan Tomșa dăruiește Mănăstirii Solca, ctitorită de el „satul numit Costești pe râul Siret și mori pe apa Siretului cu toate hotarele și cu toate veniturile-fost ascultător de Ocolul și de curțile noastre din Botoșani“. La recensămintele (catagrafiile) populației Moldovei efectuate în anii 1772 - 1773 și 1774, de către Imperiul Țarist, apare în fișa de recensământ localitatea Cornul din ținutul Botoșanilor, alcătuită din 24 e locuitori, șase case în care
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
populației Moldovei efectuate în anii 1772 - 1773 și 1774, de către Imperiul Țarist, apare în fișa de recensământ localitatea Cornul din ținutul Botoșanilor, alcătuită din 24 e locuitori, șase case în care locuiai șase familii. În cadrul catagrafiei din 1772 - 1773, în cadrul Ocolului Siret - Botoșani, este trecut satul Costești, dăruit Mănăstirii Salcea, „ cu 23 case locuite și două case goale, cu 22 moldoveni semtiți, un vornic, un vatman, un bejenar sosit în acest an, care încă nu-i supus la bir”. Catografia din
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
iasă din ouă. De asemenea nu se ,face clisă”- nu se taie porcul în această perioadă deoarece se fac „gujulii” (viermi în carne și în slănină). Perioadele propice pentru orice lucrare sunt cele cu lună nouă și cu lună plină. Ocolul în jurul lunii vestește ploaia. Alte semne care vestesc ploaia sunt: rândunelele zboară ,pă jos”, se spală pisica, oaia își scutură clopotul, se moaie sarea, vuiește pădurea, porcul poartă paie în gură, orăcăie broasca verde, copilul mic salivează.( Traian Copil) Dintre
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
mare regat iar în țară domnea regele Carol al II-lea, localitatea Toderita era comună rurală și făcea parte din județul Făgăraș. În această comună erau înregistrate la aceea dată 946 de locuitori. Comună Toderita era arondata la Judecătoria de ocol Sercaia și la Tribunalul Făgăraș care judecau toate pricinile ivite între oameni, dar asemenea situații erau destul de rare printre locuitorii comunei. Comună avea primărie, cu primar ales și notar împuternicit a soluționa cererile oamenilor. În comuna funcționa o școală primară
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul verbal din 5 octombrie 1922 al "Comisiunii IV județene de expropriere, ocol Viziru", la prețul de 2.600 lei/hectar terenul arabil și 1.900 lei/hectar terenul de pășune din lunca Călmățuiului. Efectul principal, pe plan local, al acestei legi avea să-l constituie apariția unei noi așezări, satul Vintilești, în
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]