12,062 matches
-
semnificativ, fiindu-i păstrate prerogativele constituționale în domeniul politicii externe și de apărare. Noua constituție, care urmărea un transfer de suveranitate către populație, nu a putut reglementa anumite domenii precum datoria publică, funcționarea Băncii Otomane sau a Administrației Datoriei Publice Otomane datorită caracterului internațional al acestora. Această situație se datora și implicării unor companii străine în executarea sau exploatarea unor lucrări publice, așa cum era cazul Căii Ferate Bagdad, sau a companiilor din domeniul tutunului. Italia a declarat război Imperiului Otoman pe
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Publice Otomane datorită caracterului internațional al acestora. Această situație se datora și implicării unor companii străine în executarea sau exploatarea unor lucrări publice, așa cum era cazul Căii Ferate Bagdad, sau a companiilor din domeniul tutunului. Italia a declarat război Imperiului Otoman pe 29 septembrie 1911, cerând cedarea regiunii Cirenaica și a orașului Tripoli. Reacția otomană a fost slabă, iar forțele italiene au ocupat regiunea până pe 5 noiembrie al aceluiași an. (Ocupația a fost confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
companii străine în executarea sau exploatarea unor lucrări publice, așa cum era cazul Căii Ferate Bagdad, sau a companiilor din domeniul tutunului. Italia a declarat război Imperiului Otoman pe 29 septembrie 1911, cerând cedarea regiunii Cirenaica și a orașului Tripoli. Reacția otomană a fost slabă, iar forțele italiene au ocupat regiunea până pe 5 noiembrie al aceluiași an. (Ocupația a fost confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor, acest război a fost un precursor
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
aceluiași an. (Ocupația a fost confirmată de o rezoluție a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor, acest război a fost un precursor important al Primului Război Mondial. După ce au remarcat cât de ușor au fost înfrânte trupele otomane în nordul Africii, Liga Balcanică au atacat Imperiul Otoman mai înainte ca războiul cu Italia să se fi terminat. Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a Parlamentului Italian de pe 25 februarie 1912). În ciuda amplorii reduse a luptelor, acest război a fost un precursor important al Primului Război Mondial. După ce au remarcat cât de ușor au fost înfrânte trupele otomane în nordul Africii, Liga Balcanică au atacat Imperiul Otoman mai înainte ca războiul cu Italia să se fi terminat. Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a acestor state naționale cu
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
cu Italia să se fi terminat. Noile state balcanice formate la sfârșitul secolului al XIX-lea și Muntenegru au încercat să acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a acestor state naționale cu teritorii desprinse din Imperiul Otoman a creat condițiile declanșării Războaielor Balcanice. Pe 10 octombrie 1912, puterile europene au prezentat o notă colectivă la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
acapareze noi teritorii din Albania, Macedonia și Tracia. Formarea incompletă a acestor state naționale cu teritorii desprinse din Imperiul Otoman a creat condițiile declanșării Războaielor Balcanice. Pe 10 octombrie 1912, puterile europene au prezentat o notă colectivă la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul. În vreme ce puterile europene cereau otomanilor să facă reforme în Macedonie, statele balcanice, încurajate de Imperiul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
octombrie același an și Muntenegru. Acordul sârbo-bulgar prevedea în mod explicit împărțirea Macedoniei. În 1913 a izbucnit o insurecție naționalistă în Albania, iar pe 8 octombrie, Liga Balcanică (Serbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria) a organizat un atac comun împotriva Imperiului Otoman, declanșând Primul Război Balcanic. Atacul puternic al forțelor bulgare în Tracia a împins forțele otomane până la porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a izbucnit o insurecție naționalistă în Albania, iar pe 8 octombrie, Liga Balcanică (Serbia, Muntenegru, Grecia și Bulgaria) a organizat un atac comun împotriva Imperiului Otoman, declanșând Primul Război Balcanic. Atacul puternic al forțelor bulgare în Tracia a împins forțele otomane până la porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii au fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
porțile Constantinopolului. Acest război nu a rezolvat conflictul din regiune. La scurtă vreme a izbucnit Al Doilea Război Balcanic. Albania și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii au fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile teritoriale otomane au fost consfințite prin tratatele de la Londra și de la București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar Imperiul Otoman a pierdut aproape toate teritoriile europene în favoarea statelor balcanice. Convenția anglo-otomană din 1913 a fost un acord efemer semnat în
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și-a proclamat independența pe 28 noiembrie. Otomanii au fost de acord să înceteze conflictul pe 2 decembrie. Pierderile teritoriale otomane au fost consfințite prin tratatele de la Londra și de la București (1913). Albaniei i-a fost recunoscută independența, iar Imperiul Otoman a pierdut aproape toate teritoriile europene în favoarea statelor balcanice. Convenția anglo-otomană din 1913 a fost un acord efemer semnat în 1913 între sultanul Mehmed al VI-lea și guvernul britanic asupra mai multor probleme de interes comun, printre care și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
german Wilhelm de Wied. Wilhelm a rămas efectiv pe tron din martie până în septembrie 1914, când a fost obligat să plece în exil. Țara sa a fost ocupată de forțele beligerante din prima conflagrație mondială. La începutul anului 1914, guvernul otoman era concentrat pentru rezolvarea a trei mari probleme. Prima era îmbunătățirea relațiilor cu Bulgaria, a doua era obținerea unui sprijin mai puternic din partea Germaniei și al treilea era negocierile cu puterile europene cu privire la reforma din Armenia. În ceea ce privește relația cu Bulgaria
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
-lea. Marele vizir Halim Pașa și ministrul de război Ahmet Izzet Pașa au fost cei care au inițiat această cooperare militară. Kaiserul Wilhelm al II-lea a ordonat generalului Colmar Freiherr von der Goltz să organizeze misiunea germană în Imperiul Otoman. În ceea ce privește Armenia, pachetul de reforme a fost negociat cu Imperiul Rus, protectorul creștinilor armeni, care acționa ca împuternicit al Marilor puteri europene. Pachetul de reforme, care a fost definitivat în februarie 1914, a fost bazat pe aranjamente semnate încă în
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
inspector general pe o perioadă de 10 ani, ale cărui puteri și îndatoriri erau de fapt cheia întregii probleme. Acest inspector urmau să nu poată fi revocat pe întreaga perioadă a mandatului. Atunci când s-a luat hotărârea instituirii capitulațiilor, liderii otomani au considerat că imperiul va beneficia de asistența puterilor străine. Capitulațiile prevedeau ca privilegiile să fie bazate pe criterii religioase. Relațiile dintre lumile creștină și musulmană erau fundamentate pe principii diferite. Străinii și-au asigurat numeroase privilegii (sau „capitulații”) care
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
supuse codurilor juridice din propriile țări și erau administrate prin intermediul propriilor lor curți consulare. Ca urmare, aproape toate afacerile importante ale imperiului au intrat sub controlul ne-musulmanilor - armeni, evrei, italienei, francezi, germani sau britanici, care nu erau supuși jurisdicției otomane. Indiferent dacă se deschideau mine, se construiau căi ferate sau sisteme de irigații, capitalul și inginerii străini erau implicați în exclusivitate. Acest sistem produsese un mediu social și de afaceri în care otomanii musulmani rămâneau săraci, iar nivelul lor de
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
capitulații erau motiv și mijloc de corupție. Oficialii reprezentanți ai diferitelor structuri administrative pretindeau mită ori de câte ori aveau prilejul, favorizând în schimb afaceriștii străini printr-o politică fiscală separată, împiedicând dezvoltarea industriilor locale și sufocând orice încercare de independență a afaceriștilor otomani. Cetățenii puterilor străine erau practic exceptați de la plata taxelor și impozitelor, spre deosebire de supușii imperiului. Cetățenii străini nu puteau fi cercetați de autoritățile juridice otomane, se bucurau de libertate de mișcare și pașapoarte sigure din partea consulilor lor și puteau fi judecați
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
o politică fiscală separată, împiedicând dezvoltarea industriilor locale și sufocând orice încercare de independență a afaceriștilor otomani. Cetățenii puterilor străine erau practic exceptați de la plata taxelor și impozitelor, spre deosebire de supușii imperiului. Cetățenii străini nu puteau fi cercetați de autoritățile juridice otomane, se bucurau de libertate de mișcare și pașapoarte sigure din partea consulilor lor și puteau fi judecați doar de curți de justiție din țările de origine. Toate aceste privilegii speciale erau cunoscute cu numele de „capitulații”. Pe 10 septembrie 1915, Talal
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
curți de justiție din țările de origine. Toate aceste privilegii speciale erau cunoscute cu numele de „capitulații”. Pe 10 septembrie 1915, Talal Pașa a abolit sistemul capitulațiilor, acțiune pe care însă beneficiarii privilegiilor au refuzat să o recunoască. Datoria publică otomană era o parte a unei scheme mai largi de control politic, prin care marile puteri căutau să obține avantaje care erau însă în împotriva intereselor imperiului. Datoria publică otomană totală era în anul izbucnirii Primului Război Mondial de 716.000.000$. Franța
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
otomană totală era în anul izbucnirii Primului Război Mondial de 716.000.000$. Franța creditase cu 60% din suma totală, Germania cu 20% și Regatul Unit cu 15%. Datoria era administrată de Administrația Datoriei Publice, iar autoritatea se extindea asupra Băncii Centrale Otoman. Administrația Datoriei Publice controla cele mai importante surse de venituri ale imperiului. Controlul se extindea chiar și în domeniul stabilirii taxelor agricole din provincii. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Administrația Datoriei Publice, iar autoritatea se extindea asupra Băncii Centrale Otoman. Administrația Datoriei Publice controla cele mai importante surse de venituri ale imperiului. Controlul se extindea chiar și în domeniul stabilirii taxelor agricole din provincii. În momentul izbucnirii Primului Război Mondial, guvernul otoman a proclamat neutralitatea țării. Pe 10 septembrie, marele vizir Said Halim Pașa a anulat capitulațiile, care garantau privilegii speciale cetățenilor străini. Pe 28 septembrie, strâmtorile Bosfor și Dardanele au fost închise traficului naval internațional. Traficul prin strâmtori era vital pentru
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
semnarea unei înțelegeri cu misiunea militară germană, Comitetul Unității și Progresului a fost de acord să păstreze echipajele germane. Pe 21 octombrie s-a anunțat că încă 600 de ofițeri germani urmau să se alăture misiunii lor militare din Imperiul Otoman. Pe 29 octombrie, "Breslau" a bombardat portul rus Feodosia de la Marea Neagră. Pe 2 noiembrie, marele vizir și-a exprimat regretele pentru această operațiune navală. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Sazonov, a declarat în schimb că scuzele au venit prea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
vizir și-a exprimat regretele pentru această operațiune navală. Ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Sazonov, a declarat în schimb că scuzele au venit prea târziu și că Imperiul Țarist consideră că acest raid este un act de război. Guvernul otoman a încercat să explice că ostilitățile au fost declanșate de ofițerii germani, care nu au respectat ordinele otomane. Aliații au insistat ca otomanii să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani de pe cele două vase și să interneze
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
în schimb că scuzele au venit prea târziu și că Imperiul Țarist consideră că acest raid este un act de război. Guvernul otoman a încercat să explice că ostilitățile au fost declanșate de ofițerii germani, care nu au respectat ordinele otomane. Aliații au insistat ca otomanii să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani de pe cele două vase și să interneze echipajele până la sfârșitul războiului. Pe 5 noiembrie însă, mai înainte ca să primească răspunsul oficial otoman, guvernele francez și
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
au respectat ordinele otomane. Aliații au insistat ca otomanii să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani de pe cele două vase și să interneze echipajele până la sfârșitul războiului. Pe 5 noiembrie însă, mai înainte ca să primească răspunsul oficial otoman, guvernele francez și britanic au declarat război Imperiului Otoman. Pe 14 noiembrie, otomanii declarau la rândul lor război Aliaților. Pe 29 octombrie, Aliații prezentaseră marelui vizir Said Halim Pașa o notă, prin care îi avertiza pe otomani că Aliații au
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
să plătească daune Rusiei, să demită pe toți ofițerii germani de pe cele două vase și să interneze echipajele până la sfârșitul războiului. Pe 5 noiembrie însă, mai înainte ca să primească răspunsul oficial otoman, guvernele francez și britanic au declarat război Imperiului Otoman. Pe 14 noiembrie, otomanii declarau la rândul lor război Aliaților. Pe 29 octombrie, Aliații prezentaseră marelui vizir Said Halim Pașa o notă, prin care îi avertiza pe otomani că Aliații au semnat o înțelegere cu Egiptul, iar orice acțiuni ostilă
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]