10,390 matches
-
Merită doar amintit, În cadrul policefaliei divine, că statuia lui Rugievithus avea șapte fețe și un singur cap. În sfârșit, mai există și figuri ale folclorului slav care au derivat probabil din divinități minore străvechi. Astfel s-a Întâmplat cu sperietoarea poloneză Bubaxe "Buba" sau cu Rusalcele ruse, spirite feminine malefice legate de ape, care, deși au nume creștine (rusalka fiind un derivat de la termenul rus rusalija, „Rusalii”), sunt probabil o dezvoltare a Vilelor, divinități precreștine. 6. Lumea de „dincolo”tc "6
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al acelui templu. Pe lângă aceasta, exista și un sacerdoțiu feminin, nu doar la nivelul de jos al vrăjitoriei, ci chiar În cazul exercitării unor funcții importante. Avem, de exemplu, informații despre o profetesă care, În 1209, era În fruntea armatei poloneze, iar de la Ibn Fadl³n știm că la Înmormântarea unei căpetenii bulgare, o bătrână a fost cea care a sacrificat-o pe copila care, drogată sau Împinsă de fanatism religios sau, pur și simplu, dintr-o constrângere socială, a vrut să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avut-o distanța și izolarea acesteia, este clar că, la mult timp după instituirea noii religii, popoarele baltice au continuat să vadă În creștinism o religie impusă cu forța de armatele popoarelor străine, În primul rând Cavalerii Teutoni și principii polonezi, astfel Încât fidelitatea față de vechea religie avea, printre altele, și un colorit politic. 2. Zeii principalitc "2. Zeii principali" Faptul că panteonul baltic este bogat mai ales În zeități feminine este explicat de Gimbutas (1990) prin ipoteza unei stratificări: divinitățile feminine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și douăzeci de mii de articole, N. Iorga concurează cu bune șanse pentru titlul de cel mai prolific savant din toate timpurile. În semn de înaltă prețuire a meritelor sale științifice, l-au ales membru Academiile română, franceză, iugoslavă și poloneză, iar multe universități, din toate colțurile lumii, au fost onorate să-i acorde diploma de doctor honoris causa. În plus, acest om de știință a mai găsit timp să se implice și în viața politică a cărei scenă, în primele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dintre cele mai nesigure părți ale Europei. Astfel încît, doar o minusculă comunitate evreiască, majoritatea sefarzi, s-a stabilit în România pe vremea otomanilor. La sfîrșitul Evului Mediu, mulți evrei germani (Ashkenazi) au migrat spre Reczypoczpolita, teritoriile nelocuite ale regatului polonez. Gabriel Bethlen, luminatul principe protestant al Transilvaniei, a invitat comunitatea evreiască sefardă să se stabilească în această regiune. Membrii ei au fost implicați aici în punerea la punct a finanțelor și au participat la întrunirile Consiliului Princiar. Erau totodată și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
punerea la punct a finanțelor și au participat la întrunirile Consiliului Princiar. Erau totodată și medicii familiei princiare. Cum a ajuns prezența unei astfel de comunități evreiești relativ mică să devină o problemă majoră? Trebuie să căutăm răspunsul în Reczypoczpolita poloneză, zonă împărțită între Rusia, Austria și Prusia. Evreii o duceau mai bine în Prusia și în partea repartizată Austriei; în Rusia, ei trebuiau să respecte "Legămîntul de colonizare". Neputînd să devină membri ai breslelor, au fost obligați să-și cîștige
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
explozie demografică și-a făcut apariția în rîndul evreilor, înainte de a se manifesta în rîndul populației locale 27. Creșterea populației, adăugată la intensificarea la maximum a persecuțiilor, umplea viețile evreilor cu un simțămînt de neputință economică. În această perioadă, localnicii polonezi, ucraineni, ruși sau baltici manifestau toate simptomele unei deșteptări a naționalismului. Acest lucru, pe lîngă viața mizerabilă pe care o duceau, i-a adus la disperare și i-a transformat într-o minoritate care nici nu voia să fie asimilată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și al Facultății de Teologie Protestantă a Universității de la Paris (1926). A devenit membru corespondent al Institutului Francez în 1919, al Academiei de Istorie de la Stockholm în 1923, al "Institutului Regal Venețian" de la Veneția în 1928; membru plin al Academiei Poloneze de la Cracovia în 1923; membru asociat al Academiei de Litere, Științe și Arte de la Lyon în 1923; membru corespondent al Academiei Internaționale de Litere și științe de la Napole în 1923 și al Societății de Geografie de la Lisabona în 1926. Cu toate că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naivitatea agresivă a lui Hitler. Pentru Iorga, Hitler era "purtătorul de cuvînt al tuturor nemulțumirilor și simbolul tuturor speranțelor poporului german". Finanțat de industria grea, unii visători naivi sperau că Hitler îi va "nimici pe evrei și va dobîndi coridorul polonez și ținutul Rinului"101. Încotro o va lua Hitler? Va fi oare cooptat? Sau va deveni un fenomen trecător? Așa credea Stalin. Din acest moment, datorită politicii speciale duse de naziști (mai ales în România, cu petrolul ei, cu granița
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era mulțumită cu granițele stabilite" în urma Primului Război Mondial și era gata să pornească un alt război și mai înspăimîntător. Etapele acestui proces vor fi constituite de anexarea Austriei și distrugerea Cehoslovaciei, după care Hitler va încerca să pună stăpînire pe coridorul polonez. Atunci cînd Hitler a promis "25 de ani de pace", Iorga a replicat: "Nu-l cred pe Hitler, ci în Mein Kampf"111. Ascensiunea și atracția nazismului nu constituiau o problemă numai pentru România. O mare parte a Europei ieșite
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
benefic pentru toată lumea 136. Celălalt vecin important, Polonia, figura pe lista prioritară a intereselor manifestate de Iorga. Lui Iorga nu-i plăceau iluziile de grandoare ale Poloniei. El (ca și mulți alții) nutrea o antipatie profundă față de ministrul de externe polonez, colonelul Beck, și față de politica excentrică a acestuia, mai ales că, după spusele lui Iorga, Beck "nu avea încredere în armata română"137. Să aruncăm o privire asupra relației lui Iorga cu evoluția situației interne din acești ani fatidici. Odată cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui originar era probabil Corniș, ceea ce însemna că era român. L. Tamás era atenționat că, doar cu cîțiva ani în urmă, purta numele Tremel, un nume german. Originea croată a lui I. Lukinici a fost atent analizată, ca și originea poloneză a lui Dománovszky; Ferenc Eckhart își păstrase numele german, fapt care i-a fost amintit. Lui Bálint Hóman i s-a amintit că numele lui adevărat era Hochman, un nume german 205. Nu a fost uitată nici originea germană a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Versailles începea să se clatine. Mulți români urmăreau cu groază acest proces. Alții din cadrul "Pămîntului nimănui" anticipau cu nerăbdare acest lucru, ca, de exemplu, cea mai mare parte a austriecilor, ungurilor, destul de mulți slovaci, croați sau ucraineni (aflați sub dominație poloneză, ca și lituanienii și chiar și un mare număr de bulgari. Oamenii aceștia așteptau cu nerăbdare prăbușirea lumii interbelice, negîndindu-se prea mult la ce vor aduce în locul acesteia un Hitler sau un Mussolini. Chiar și cei din vestul Europei au
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tratat încheiat cu Polonia pentru exact o asemenea situație. Iorga nu a făcut nici un comentariu. În schimb, date fiind zecile de mii de polonezi care au fugit în România (inclusiv guvernul Poloniei) el scria: "Să ne deschidem inimile în fața refugiaților polonezi"93. Între timp, Garda de Fier își continua isprăvile. La 21 septembrie 1939, ea a prins la București, într-o ambuscadă, mașina lui Călinescu și l-a împușcat mortal pe neînduplecatul ei vrăjmaș. Gardiștii s-au dus la sediul postului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
este de mirare că Biserica Catolică era îngrijorată. (Dmowski, spre deosebire de agnosticul Iorga, era un catolic declarat). Ideologul "Solidarității", A. Michnik, deși îl condamnă pe Dmowski ca șovin, obscurantist și xenofob, îi recunoaște totuși "realismul extrem". Pentru strălucitul istoric și intelectual polonez A. Walicki, Dmowski era "principalul teoretician al realismului politic din Polonia" și totodată un reprezentant al "unui naționalism de interes național". Toate acestea seamănă cu "Legea Supremă" a lui Eminescu. Diferența constă mai curînd în gradul de coeziune decît în privința
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deschise în România, cu excepția celor care devin sincer români!", scria Iorga despre Sionism 194 Iorga a scris despre Conferința Socialistă Internațională de la București, numind socialismul "visul care nu poate fi realizat", atacîndu-i pe participanți. Țintele lui speciale erau Cristian Rakovski, polonezul bucovinean Grigorowitz și sasul Auerbach, pe care-i numea cu dispreț "bădărani puturoși care au luat-o pe căi greșite" (adică nu cea a propriilor lor națiuni); și-a bătut joc de Gelehrter și Păcurariu afirmînd că "ei încearcă să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noi și vechi de imperiu, precum Trieste, Sarajevo, Salonic, Cernăuți, Vilna sau Odessa - erau veritabile societăți multiculturale avant le mot, unde catolicii, ortodocșii, musulmanii, evreii și ceilalți trăiau Într-o vecinătate familiară. Această veche Europă nu trebuie idealizată. Ceea ce scriitorul polonez Tadeusz Borowski numea „talmeș-balmeșul incredibil, aproape comic, de popoare și naționalități care mocnea periculos În inima Europei” era răvășit periodic de revolte, masacre și pogromuri - dar el era real și a rămas În amintirea oamenilor. Între 1914 și 1945 Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai multe femei au fost violate În Berlin pe durata marșului sovietic, majoritatea Între 2 și 7 mai, cu o săptămână Înaintea capitulării germane. Ambele cifre sunt, cu siguranță, subestimări și nu includ nenumăratele atacuri asupra femeilor din satele austriece, poloneze și germane aflate În calea forțelor sovietice. Comportamentul Armatei Roșii nu era un secret. Milovan Djilas, colaborator apropiat al lui Tito În armata iugoslavă de partizani și, pe atunci, comunist fervent, a abordat subiectul cu Însuși Stalin. Răspunsul dictatorului, consemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
peste un milion de oameni din vestul Ucrainei și țărilor baltice și din Polonia aflată sub ocupație sovietică au fost deportați În Est. În aceiași ani, naziștii au expulzat și ei din vestul Poloniei către est 750.000 de țărani polonezi, oferind pământul rămas acelor Volksdeutsche, minoritari germani din estul Europei, pe care i-au invitat să se „Întoarcă acasă”, În Reichul recent extins. Oferta a atras 120.000 de germani din zona baltică, alți 136.000 din Polonia ocupată de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
populației sau al elementelor germane din Polonia, Cehoslovacia și Ungaria În Germania”. Era o justificare a deplasărilor deja efectuate, dar și o recunoaștere oficială a consecințelor extinderii Poloniei spre vest. șapte milioane de nemți trăiau acum În Polonia, iar autoritățile poloneze (și forțele de ocupație sovietice) voiau să-i Înlăture - pentru ca polonezii și alte etnii dezmoștenite prin includerea regiunilor estice În URSS să poată ocupa, la rândul lor, pământurile din vest. Efectul a fost recunoașterea de jure a unei noi realități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și-a pierdut nimic din complexitatea etnică, În ciuda sângeroaselor lupte intercomunitare din timpul războiului. România avea Încă o importantă minoritate maghiară În Transilvania și nenumărați rromi (de ordinul milioanelor). Dar Polonia trecuse de la 68% polonezi În 1938 la o majoritate poloneză covârșitoare În 1946. Germania era aproape toată germană (dacă nu luăm În calcul refugiații străini și persoanele strămutate). Populația Cehoslovaciei, care Înainte de München cuprindea 22% germani, 5% maghiari, 3% ucraineni carpatici și 1,5% evrei, era acum aproape exclusiv cehă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Belgia a preluat 22.000 de persoane strămutate (Împreună cu familiile lor) pentru a lucra În minele din Valonia. Franța a acceptat 38.000 de oameni pentru diverse slujbe manuale. Marea Britanie a primit 86.000 de refugiați, inclusiv veterani din armata poloneză și ucraineni care luptaseră În divizia Waffen SS Galițiană 8. Criteriile de admitere erau simple: statele vest-europene căutau lucrători manuali zdraveni (bărbați) și, din această cauză, i-au favorizat vădit pe baltici, polonezi și ucraineni, indiferent de partea cui fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Sovietică. În special ucrainenii au făcut tot posibilul să profite de ocupația germană de după 1941, pentru a căpăta mult visata independență, iar teritoriile din estul Galiției și vestul Ucrainei au fost scena unui conflict civil sângeros Între partizanii ucraineni și polonezi, care se opuneau atât naziștilor, cât și sovieticilor. În aceste condiții, distincțiile subtile dintre război ideologic, conflict interetnic și luptă pentru independența politică și-au pierdut relevanța: În special pentru populația locală, care era de fiecare dată victima predilectă. În funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prea simpatici alegătorilor. Singura lor șansă politică, În afară de forța brută și frauda electorală, era să facă apel la interesul electorilor. În est și sud, comuniștii au promovat expulzarea etnicilor germani și s-au erijat În garanți și protectori ai sârbilor/polonezilor/slovacilor care preluaseră fermele, casele și afacerile rămase În urma nemților. În Germania trebuia găsită altă tactică. La alegerile din Austria, la sfârșitul anului 1945, partidul comunist local a comis greșeala de a respinge sprijinul potențial al naziștilor de rând și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu un mandat foarte diferit. În restul regiunii, naționalizările de amploare, precum cele dictate În Polonia prin Legea Naționalizării din ianuarie 1946, erau opera guvernelor de coaliție dominate de comuniști. Dar și acolo existau rădăcini precomuniste: guvernul autoritar din Republica Poloneză interbelică inaugurase În 1936, prin Planul de Investiții Cvadrienal, un sistem rudimentar de planificare directivă centralizată. Obiectivul principal al planificării În Europa continentală postbelică Îl constituiau investițiile publice. Într-o perioadă de acută criză de capital, cu o cerere imensă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]