10,865 matches
-
există doar patru reprezentări în care este orientat spre lună pecetea lui Radu Mihnea, pe un document din 1623; sigiliul lui Radu Vodă Șerban, din 1604 și pe stema Țării Românești în "Învățături pentru toate zilele", din 1642. Pe stema principatului Transilvaniei, corbul este reprezentat deasupra celor 7 turnuri, cu aripile deschise între soare și lună (luna-crai nou), între simbolul luminii și al întunericului. Simbolismul corbului este contradictoriu; fiind considerat o pasăre solară, mesager solar al cerului, o "pasăre divinatorie", corbul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de cetățean și datoria ei către patrie. Mărturie stau și cele ce urmează: La 21 iulie 1861 o circulară otomană semnată Aali Pașa către Sublima Poartă, adresa ambasadorului de acolo „copia unui raport al prințului Cuza" care explica starea administrativă a Principatelor, reformele pe care intenționa să le îndeplinească și la ce se aștepta de la Sublima Poartă, ca putere suzerană, în măsură să tragă „băgarea de seamă a marilor puteri garante asupra situației. Circulara în cauză a fost reprodusă în ziarul „Unirea" și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cauză a fost reprodusă în ziarul „Unirea" și apoi în „Tribuna română" de la lași, la 21 iulie 1861 (Uricarul, vol.IX, p.488-492). În octombrie 1866, prin Firman de la Constanrinopol, 168 principele Carol de Hohenzollern era investit ca principe al Principatelor Unite (Uricarul IX) p.478-481). La 20 octombrie 1866 a fost dat publicității răspunsul Alteței Sale, principele Carol către Alteța Sa Marele Vizir. Documentul fusese publicat în ziarul francez „La Gazette des Etrangers" care apărea la Viena. El însă a fost
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
parte din ceea ce semna Carol și se publica în „Semănătorul" de la Bârlad: „Alteță, am primit epistola ce ați binevoit să-mi adresați și în care îmi faceți cunoscute simțămintele de înaltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vor fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele ce-mi voi da ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce le sunt asigurate
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
simțămintele de înaltă bunăvoință ce animează pe M. S. I Sultanul, în privința Principatelor Unite... ... Simțămintele binevoitoare ale Sultanului vor fi pentru mine de un puternic ajutor în silințele ce-mi voi da ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce le sunt asigurate prin principiul european al integrității imperiului otoman, pre care tot atât de mult este de datoria mea, ca și în interesul Principatelor Unite de a-1 respecta totdeauna..." Cu alte
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca să strâng din nou legăturile seculare ce unesc Principatele Unite cu Turcia, și recunosc cu energie avantajele ce le sunt asigurate prin principiul european al integrității imperiului otoman, pre care tot atât de mult este de datoria mea, ca și în interesul Principatelor Unite de a-1 respecta totdeauna..." Cu alte cuvinte, în anul 1872, ziarul „Semănătorul" și redactorii lui de la Bârlad nu stăteau indiferenți față de situația țării lor în Europa acelor timpuri, ci făceau politică... Ultima parte a textului a fost publicat
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
s-au întâlnit des, pe ascuns, fruntașii unioniști ai Moldovei - Manolache Costache Epureanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Iorgu Radu, iar când, după lupte și lupte, la 24 ianuarie 1859, la București, s-a declarat Unirea Principatelor, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, oamenii revoluției de la 1848 și ai Unirii, toți s-au alăturat domnitorului - drept sprijin. Manolache Costache Epureanu, Alexandru Romalo, Nicu Catargi ca miniștri, Constantin Costache, Gheorghe Lambrino, ca prefecți de județe, Emanoil
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
localitatea unde se redactează publicația, periodicinecesare pentru identificare și măsurarea activității desfășurate. Realizată pe o hârtie de calitate, ilustrată cu interes, format 21x31 cm, 22 pagini împreună cu coperțile, revista este o promisiune. Marcată, deocamdată, de articolele “File de monografie”, “Unirea principatelor”, “Noul dicționar...”, rubrici precum “Curiozități”, “Credința în forțe miraculoase”, “Cerul văzut de noi...” Răsfoind reviste surori, împrumutând experiență, cerând consilierea celor avansați, redacția poate face ca “Sclipiri de stele” să fie la nivelul așteptărilor. * tatea, data apariției numerelor, 422 Scrisul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
rămâne un regat independent, restul peninsulei iberice este unificat prin căsătoria Isabellei de Castillia cu Ferdinand de Aragon. În toată țara se organizează o puternică administrație regală . În Europa Centrală și Italia, Imperiul romano-german se compune din aproximativ 300 de principate, conduse de o putere temporală , dar și spirituală, în cazul celor ce au în frunte principi-episcopi și orașe libere. Deși partea nordică a Italiei este disputată de suveranii Franței și Spaniei, transformându-se de multe ori în câmp de luptă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Curierul românesc” și „Albina românească”, s-a impus ca un important difuzor de informație pentru românii de pretutindeni. De altfel, Barițiu a și conceput gazeta ca pe o tipăritură pentru toți românii, scop în care și-a asigurat corespondenți în Principate (de pildă, pe I. Maiorescu) și a obținut colaborarea celor mai cunoscuți scriitori din Moldova și Muntenia: I. Heliade-Rădulescu, C. Negruzzi, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri. În același scop, al circulației pe întreg teritoriul românesc, Barițiu s-a arătat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
iar limba în care se redactau articolele se va curăța și de germanisme, regionalisme etc. În anii revoluției de la 1848, în anii premergători Unirii și în vremea Războiului pentru Independență, gazeta a susținut revendicările și cauza dreaptă a românilor din Principate și a informat obiectiv și prompt asupra mersului evenimentelor, publicând până la 1859 articole și informații pe care foile din Iași și București nu le puteau tipări din cauza cenzurii. Un alt obiectiv permanent era acela de a ține la curent cititorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
la Brașov, unde editează „Espatriatul” (1849) și pledează pentru apropierea dintre revoluționarii români și unguri. Hărțuit din pricina unei afaceri cu diamante, fuge la Atena și, de acolo, la Paris, unde, prin scrisori și memorii, prin articole și poezii, susține cauza Principatelor, făcând o intensă propagandă pentru Unire. În același scop, scriitorul - care colaborează și la ziarul „Republica rumână” (1853) - editează foaia „Buciumul” (1857). Revenit în țară, în 1857, îndeplinește funcția de director al „Monitorului Adunării ad-hoc”. Se declară pentru alegerea concomitentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
doar a unei anumite parți a unei clase, a marii boierimi, constituia totuși o formă incipientă de parlament sau de instituție de consultare pentru domnitor. Procesul de creare și modernizare a instituțiilor politice a început odată cu aplicarea în cele două Principate a Regulamentelor organice 60. Concepute pe baza principiului separării puterilor în stat, Regulamentele organice impuneau pentru prima dată împărțirea puterii legislative între domn și Adunarea legiuitoare care se constituie ca un adevărat parlament. Convenția de la Paris din 7-19 august 1858
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
15 I. ORIGINILE: DE LA REGATUL FRANCILOR LA REGATUL GERMAN / 19 1. Vechi iyvoare despre germani / 19 2. Regatul Franc / 28 3. Renașterea Carolingiană / 30 4. Anul 911: Regatul German / 37 II. O NOUĂ ORDINE: DER STÄNDESTAAT / 45 1. Imperiul și principatele în perioada statului "întemeiat pe stări" / 45 2. Tradiția / 46 3. Prezența europeană. Expansiunea spre Est / 52 4. Reichstag: puterea unei instituții sau o instituție în declin? / 57 5. Reformarea Imperiului. Fărâmițarea politică și începutul renașterii germane / 69 III. SOCIETATEA
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de-al patrulea fiu, viitorul împărat Carol cel Pleșuv 54. După împărțirile succesive care au urmat Tratatului de la Verdun, deși pentru o perioadă unitatea imperiului a fost menținută, după detronarea lui Carol cel Gros (887) puterile locale se impun în principatele teritoriale. În consecință, în perioada 887-888 în locul regatului franc iau naștere cinci regate independente: Francia apuseană, Francia răsăriteană, Burgundia superioară, Burgundia inferioară și Italia. Luptele interne și pericolul extern au determinat schimbări importante în Francia răsăriteană, însoțite de reapariția instituției
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
între spiritual (Spiritualia) și temporal (Temporalia), dezarticula instituția imperială, ce făcuse din asocierea Bisericii la guvernare temelia politicii sale de consolidare a Imperiului. Consecințele cele mai grave s-au manifestat prin procesul de teritorializare a "ducatelor etnice" în zeci de principate laice și ecleziastice. Urmarea a fost coruperea atribuțiilor puterii imperiale. Suveranitățile princiare care se constituiau se vor opune puterii împăratului atât ca "reprezentante ale țării" în cadrul dualismului constituțional creat, cât și prin intermediul propriilor adunări reprezentative de stări. Cu alegerea lui
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să obțină sprijinul clerului în lupta cu papalitatea. Pentru a dispune de libertate de acțiune în politica sa italiană, împăratul a fost obligat la o serie de concesii făcute principilor germani. II. O NOUĂ ORDINE: DER STÄNDESTAAT 1. Imperiul și principatele în perioada statului "întemeiat pe stări" Începând din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, organizarea instituțiilor reprezentative ale stărilor privilegiate devine un fenomen european 81. În acest secol se dezvoltă "statul teritorial instituțional" (institutioneller Flächenstaat), care poartă cu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Reichstag. Doar cavalerii, deși constituiți într-o "stare" distinctă, nu au avut privilegiul de fi reprezentați în Dietele imperiale. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
au avut privilegiul de fi reprezentați în Dietele imperiale. Reprezentarea nu a fost identică în toate țările Imperiului. O primă distincție fundamentală se poate face în privința reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
reprezentării clerului în Dietele principatelor ecleziastice și laice. Acesta participa în cadrul "curiei prelaților". În principatele ecleziastice Capitlul catedralei care desemna arhiepiscopul sau episcopul se confunda cu domnia, ori era considerat singurul reprezentant al clerului în Dieta provincială (Landtag)96. În principatele laice se disting două situații de participare a clerului la Dieta provincială: în "curia prelaților"; în "curia seniorilor". Dacă nu ia parte, acesta tratează interesele sale prin înțelegerea directă cu principele suveran. Este amintită o situație intermediară în Austria, când
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Elba se menținea diviziunea clasică în trei curii (camere) cler, nobilime și orașe 98. Cavalerii participau la Dietele provinciale, dar nu erau reprezentați în Reichstag. Dependența lor de puterea imperială excludea posibilitatea participării chiar și în Dieta imperială. În unele principate teritoriale cavalerii dețineau majoritatea, ca de pildă în Macklenburg, iar în Bavaria alcătuiau o unică stare reprezentativă, împreună cu nobilii. Regula admisă pentru reprezentare prevedea obligația întregii nobilimi de a participa la Adunările de stări. Deosebirile persistau doar în privința modalității de
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a cerut dreptul de a participa la guvernare, împăratul a luat măsuri de interzicere a alianței dintre orașe, a sprijinit principii ecleziastici în lupta contra acestora și le-a suprimat Consiliile (1232)129. Documentele menționate confirmă faptul că bazele suveranității principatelor teritoriale au fost puse în perioada domniei lui Frederic al II-lea. Stările acestor principate (Landst(nde) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se luau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
alianței dintre orașe, a sprijinit principii ecleziastici în lupta contra acestora și le-a suprimat Consiliile (1232)129. Documentele menționate confirmă faptul că bazele suveranității principatelor teritoriale au fost puse în perioada domniei lui Frederic al II-lea. Stările acestor principate (Landst(nde) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se luau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea Curții regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Stările acestor principate (Landst(nde) se reuneau în Diete provinciale (Landtag). Hotărârile se luau separat, pe curii, deputații întrunindu-se solemn doar la deschiderea și închiderea Dietei. Adunarea Curții regale (Hoftag) a constituit nucleul Curiei principilor în Dieta imperială. În principatele suverane ale Imperiului, reprezentarea în Landtag era cu totul diferită, în special în ceea ce privește clerul 130. La capătul acestei evoluții, după moartea lui Frederic al II-lea și domnia efemeră i-a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a lui Conrad al IV-lea (1250-1254)131, s-a produs transferul decisiv de autoritate dinspre regalitate către marii principi. A urmat perioada "marelui interregn" (1254-1273)132 în care, pe fondul luptelor interne, s-a accentuat diferența de putere între principatele teritoriale. Titlul de principe va fi rezervat seniorilor care se aflau în relație directă de vasalitate față de rege. Această delimitare nu a exclus la început pe ceilalți seniori de la vot (în anul 1220, de pildă, Henric al VII-lea a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]